Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 183/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 183/2008
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta, intervenienții și -, precum și intervenienta D împotriva deciziei civile nr. 356 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr. unic - având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în contradictoriu cu pârâții intimați și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea av. pentru pârâta intimată, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate iar la dosar s-a depus prin registratură 3 chitanțe de câte 4 lei și 3 timbre judiciare de câte 0,15 lei din partea prin președinte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru pârâta intimată solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, pentru motivele invocate în întâmpinare. Susține, în esență, că în cauză nu poate fi vorba de procedura necontencioasă, hotărârile au fost pronunțate cu respectarea prevederilor legale, iar părțile au înțeles să stabilească de comun acord modalitatea de partajare și cotele ce revin fiecăreia. Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Notă: după dezbaterea cauzei se depune la dosar prin E-mail cerere de amânare din partea recurentei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față reține:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr- reclamanta a solicitat anularea încheierii nr. 17703/2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, prin care a fost admisă cererea de întabulare formulată de pârâta.
Prin intervenția în interes propriu formulată intervenienții - și au solicitat ca instanța să anuleze încheierea nr. 17859/2006.
Prin sentința civilă nr. 2155/2007 Judecătoria Devaa respins cererea formulată de reclamantă precum și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta precum și intervenienții - și, cale de atac ce a fost calificată apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și cererii de intervenție.
Prin decizia civilă nr. 356/A/2007 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta precum și de intervenienții - și.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că instanța de fond a respectat obligația prev. de art. 261 pct. 5 cod pr. civilă în sensul că a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Din examinarea declarației autentificate sub nr. 3522/7.09.1996 de către BNP rezultă că acea declarație are caracter și de declarație de cote și de declarație de partaj, așa cum în mod corect au apreciat-o atât OCPI D, când a admis cererea petentei cât și instanța de fond. Necomunicarea încheierii atacate cu reclamanta nu constituie un motiv de anulare a acestei încheieri ci face ca aceasta să fie în termenul legal de atacare cu plângere, căci dreptul la plângere curge de la comunicare.
În ceea ce privește cererea de intervenție instanța de apel a reținut că instanța de fond nici nu trebuia să se preocupe de calitatea procesuală activă a intervenienților în anularea încheierii nr. 17703/2006 deoarece prin cererea de intervenție în interes propriu aceștia au solicitat anularea doar a încheierii nr. 17859/2006, subsecventă încheierii 17703/2006. Dar cum soarta încheierii 17859/2006 depinde de cea a încheierii 17703/2006 și cum nu sunt motive de anulare a primei încheieri, nu se justifică nici anularea celei subsecvente. Prin urmare soluția de respingere a cererii de intervenție a fost considerată justă de instanța de apel, cu substituirea motivării în sensul celor de mai sus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta, intervenienții - și și s-a formulat cererea de intervenție în interesul recurentei-reclamante de către reprezentată de președinte, prin care s-a solicitat casarea celor două hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 4-9, art. 312 alin. 5 cod pr. civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare cu mențiunea de a se pronunța în procedura necontencioasă.
În expunerea motivelor de recurs s-au invocat următoarele motive:
- OCPI nu are calitate procesuală pasivă în cauză, conform deciziei 72/2007 a ÎCCJ, iar instanța de fond a dispus citarea D prin OCPIH, ca reprezentant legal, dar citarea a fost viciată, aspect care nu s-a observat decât în momentul dezbaterii pe fond a apelului. Instanța de fond nu a respins susținerea din adresa de la fila 1, dosar fond, conform căreia OCPI nu ar avea calitate procesuală pasivă, ci a arătat că autoritatea care a emis actul trebuie să participe la judecată.
- instanța de fond a citat în mod viciat D, iar instanța de apel a refuzat citarea legală a părții D, din eroare de judecată, astfel că instanța și-a depășit atribuțiile schimbând părțile din proces și calitatea acestora prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.
- instanța de apel a încălcat procedura întrucât a fost admisă excepția lipsei de reprezentare a reclamantei din partea după începerea dezbaterilor asupra fondului, însă instanța de fond a permis reprezentantei să susțină, în ședință publică, cauza pe fond. Instanța a constatat că mandatara apelanților nu îndeplinește condițiile pentru a pune concluzii orale în cauză și a acordat termen pentru a depune concluzii scrise și nici nu a motivat hotărârea sub acest aspect.
- instanța de apel nu s-a pronunțat pe apărarea apelantei conform căreia în procedura necontencioasă nu se aplică disp. art. 274 cod pr. civilă privind cheltuielile de judecată. Plângerile împotriva încheierilor de CF se judecă după procedura specială, conform art. 338 alin. 2 cod pr. civilă și Ordinului 633/2006.
- obiectul cauzei este controlul de legalitate al încheierii de CF 17.703/2006, respectiv celei cu nr. 17859/2006. În cauză a fost depusă o altă încheiere de CF 7936/2007 emisă în baza aceluiași act juridic, dar care are soluția opusă celei cu nr. 17703/2006. Instanța nu poate face abstracție de existența acestor două încheieri, soluționate în mod diferit, întrucât ea trebuie să gândească independent, critic, logic și rațional.
- în concluzie, instanțele de fond și de apel au ignorat existența încheierii de CF 7936/2007 și astfel s-a creat situația absurdă în care există două încheieri de CF emise pe baza aceluiași act
- în ceea ce privește critica pe care o face deciziei, se arată s-a solicitat instanței să ceară punctul de vedere autorizat al D, instanța refuzând această probă și concluzionând eronat că încheierea atacată reprezintă acest punct de vedere
- instanța se pronunță nu pe legalitatea emiterii încheierii de CF nr. 17703/2006 ci interpretează actul pe baza căruia a fost emisă încheierea și îi schimbă conținutul.
- instanța trebuia doar să verifice dacă declarația în cauză întrunește condițiile legale ca act autentificat la notar, în funcție de taxele plătite, de cuantumul onorariului notarului, de conținutul actului privind voința părților, să stabilească dacă acest act este o declarație de cote sau un act de sistare a indiviziunii.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei și a sentinței ca fiind legale și temeinice.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei civile atacate, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În primul rând se invocă de către recurenți faptul că instanțele au soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, întrucât prin Decizia 72/2007 pronunțată de ÎCCJ, Secții Unite s-a stabilit că în plângerile întemeiate pe disp. art. 50 din Legea 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.
Este de menționat că recurenții nu au nici un interes de a invoca acest motiv de recurs, singurul OCPI D având calitatea și interesul de a invoca acest aspect, însă numai în condițiile în care ar fi atacat sentința Tribunalului cu apel, și apoi, dacă instanța de apel ar fi respins excepția invocată, același Oficiu putea ataca decizia Tribunalului cu recurs. Mai mult, sentința Judecătoriei în care s-a arătat că OCPI nu ar avea calitate procesuală pasivă a fost pronunțată la data de 28.05.2007, înainte deci de pronunțarea ÎCCJ, la data de 15.10.2007 și în nici un caz nu se poate face o aplicare retroactivă a acestei decizii. Apoi, atâta timp cât OCPI D nu a atacat cu apel sentința Judecătoriei pentru acest motiv, el nici nu a mai făcut obiect de analiză pentru instanța de apel, astfel că nu mai poate fi analizat de instanța de recurs, recurenții și reprezentanta acestora neavând nici un interes de a invoca această excepție în instanța de recurs.
Recurenții și reprezentanta acestora invocă nelegala citare D precum și denumirea greșită a acestei instituții, fie OCPIH, fie În același mod se va respinge și acest motiv de recurs, respectiv pentru lipsa interesului, acest pârât, OCPI D sau D fiind singurul îndreptățit de lege să invoce nelegala propriei citări. Dispozițiile legale privind citarea părților sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative care se invocă în condițiile art. 105 alin. 2 și 108 alin. 2 cod pr. civilă, respectiv numai la cererea părții care interes să o invoce și numai într-un anumit termen, cu dovedirea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel.
Recurenții invocă faptul că instanța de apel nu a permis mandatarei apelanților să pună concluzii în fața sa și a invocat nulitatea încheierii de ședință din 3.12.2007, în sensul că instanța a admis, fără să motiveze o excepție ridicată după începerea dezbaterilor pe fondul cauzei. Susținerile recurenților sunt nefondate, întrucât în urma lecturării încheierii de amânare a pronunțării din data de 3.12.2007 se poate constata că nu este vorba de admiterea vreunei excepții, ci de aplicarea art. 67 alin. 4 cod pr. civilă, care arată expres că, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic. Instanța de apel acceptat calitatea de reprezentant al apelanților, însă a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 67 cod pr. civilă pentru ca reprezentanta - D să depună concluzii orale în speță, deci încheierea de ședință este legală, temeinică și motivată în fapt și în drept.
Recurenții invocă faptul că plângerea trebuia soluționată potrivit procedurii necontencioase prev. de art. 331 și urm. cod pr. civilă, ceea ce este eronat, întrucât această procedură se referă la cereri pentru care este nevoie de mijlocirea instanței fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Cererea de anulare a unei încheieri de întabulare în CF nu poate fi încadrată în enumerarea făcută de lege, iar litigiul între reclamantă, intervenienți și pârâtă este evident, așa încât sunt eronate susținerile recurenților că între părți nu există litigiu. Fiind vorba de o procedură contencioasă în mod corect instanțele de fond au făcut aplicarea art. 274 cod pr. civilă și au obligat reclamanta și apoi apelanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâta.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de fond sunt legale și temeinice, întabularea dreptului de proprietate al pârâtei fiind făcută cu respectarea dispozițiilor imperative ale Legii 7/1996, pe baza actului prin care s-a constituit acel drept, încheiat în formă autentică. Pârâta a dobândit dreptul de proprietate pe cota de părți din imobilul înscris în CF 225 N prin declarația autentificată sub nr. 3522/2006 de BNP, fiind evident că este vorba de o declarație de partaj și de stabilire a cotelor, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe. Prin urmare, în mod corect a fost respinsă cererea mandatarei apelanților ca Biroul de Carte Funciară D să-și exprime punctul de vedere cu privire la înregistrarea efectuată în cartea funciară, în temeiul art. 201 alin. 3 cod pr. civilă. În nici un caz nu se impunea efectuarea unei lucrări de expertiză, atâta timp cât art. 201 alin. 1, care se aplică și art. 201 alin. 3, impune efectuarea unor astfel de lucrări numai dacă instanța consideră necesar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. În fine, este nefondată susținerea recurenților în sensul că instanța nu s-a pronunțat pe legalitatea emiterii încheierii de CF 17703/2006, întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat că au fost respectate disp. art. 22, 47, 48 și 50 din Legea 7/1996.
Având în vedere considerentele reținute mai sus, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare sau de modificare dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 4-9, 312 alin. 5 cod pr. civilă, decizia atacată fiind legală și temeinică și la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă se vor respinge recursurile declarate de reclamanta, intervenienții - și, precum și de D împotriva deciziei civile nr. 356/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Ca urmare a respingerii recursurilor reclamantei și intervenienților se va respinge și cererea de intervenție în interesul reclamantei, cerere formulată de -
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatei întrucât acestea nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de intervenție în interesul reclamantei, cerere formulată de -
Respinge recursurile declarate de reclamanta, intervenienții - și, precum și de D împotriva deciziei civile nr. 356/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnore.
2ex/26.06.2008
Jud..,
Jud. fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
