Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 207/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 207/
Ședința publică din 24 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantele, și, toți cu domiciliul ales la mandatar,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.135 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 februarie 2009, care face pare din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 619 pronunțată la data de 16 iunie 2008 de Judecătoria Gheorgheni, a fost admisă plângerea petiționarilor, și în contradictoriu cu pârâtele Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară M C, Județul H și Agenția Domeniilor Statului B și, în consecință, a fost anulată încheierea nr. 2189/2005 din nr. 11046 și s-a dispus restabilirea situației anterioare în precum și în nr. 513 CN.
Apelul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului, a fost admis de Tribunalul Harghita, care, prin Decizia civilă nr. 135 din 4 noiembrie 2008 schimbat în întregime hotărârea atacată, în sensul respingerii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr. 2189 din 07.06.2005 pronunțată de OCPI
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petenții, și, prin mandatar și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul menținerii Sentinței civile nr. 619/2008 a Judecătoriei Gheorgheni.
Petenții au invocat în susținerea recursului motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, arătând că instanța de apel a reținut că încheierea atacată nu a fost comunicată petentelor, motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității.
Apoi, petenții au criticat decizia atacată pentru că în considerentele sale se reține în mod eronat că instanța de fond nu a indicat în mod expres neajunsurile ce au determinat aplicarea sancțiunii anulării încheierii. Mai mult, petenții au susținut că, încheierea de a încălcat dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 7/1996, dispozițiile art. 23 precum și dispozițiile art. 26 pct. 2 și 3 din aceeași lege.
În opinia petentelor, intimata Agenția Domeniilor Statului B s-a înscris în cartea funciară fără a avea un titlu de proprietate, cele trei hotărâri ale Guvernului României neavând aplicabilitate în speță.
În temeiul Legii nr.10/2001, petentele au formulat o notificare, solicitând restituirea imobilului în litigiu, iar intimata Agenția Domeniilor Statului deși a fost obligată de Tribunalul București, refuză să o soluționeze. Oricum, în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001, înstrăinarea imobilelor pentru care s-au depus notificări sub sancțiunea nulității.
În mod greșit instanța de apel a constatat că petentele nu exercită dreptul de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care, au solicitat măsuri reparatorii acceptând că intimata Agenția Domeniilor Statului B este proprietară.
Petentele au formulat și concluzii scrise în care au invocat două noi motive de nelegalitate, cele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, motivând că Tribunalul Harghita nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate din care rezultă că petentele sunt proprietarele terenului însușit de intimata Agenția Domeniilor Statului B și că hotărârea atacată se întemeiază pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Intimata Agenția Domeniilor Statului B și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H nu au formulat întâmpinare.
Verificând decizia atacată, precum și declarația de recurs a petentelor, Curtea constată următoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinară reglementată de art. 299 - 316 Cod procedură civilă, care poate fi primită doar pentru motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod procedură civilă. Acest articol a suferit modificări succesive, astfel că punctul 11 fost abrogat prin nr.OUG 138/2000 iar pct. 10 fost abrogat prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
În temeiul art. 129 alin.5 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că cel de-al treilea motiv de nelegalitate a fost greșit indicat de petentele recurente, care au criticat decizia atacată pentru greșita aplicare a legii sau neaplicarea acesteia. Petentele recurente nu au indicat un anume act juridic dedus judecății care să-i fi fost schimbat înțelesul vădit neîndoielnic ci doar încălcarea normelor de drept aplicabile în materie de către instanța de apel, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Raportat la acest motiv de nelegalitate, Curtea constată că nu este incident în speță.
În fapt, petentele au atacat Încheierea nr.2189 din 7 iunie 2005, prin care biroul din Ga O ficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Haî ntabulat dreptul de proprietate asupra corpului imobiliar cu nr. cad. 412, dispensar veterinar, casă, anexe, curte și grădină, în suprafață de 3674. și apoi a dispus transcrierea într-o nouă carte funciară, 513 CN.
În plângerea lor, petentele criticau încheierea deoarece intimata s-a înscris în ca proprietar asupra unui imobil care deși ar fi înscris în anexa Procesului-verbal de naționalizare întocmit la 11.06.1948, a fost tot timpul în stăpânirea lor. Cu alte cuvinte, petentele susțin că sunt proprietarele imobilului aflat în litigiu.
Această susținere nu este însă fundamentată. Pe de o parte, chiar petentele au recunoscut implicit calitatea de proprietar al intimatei Agenția Domeniilor Statului B, atunci când în temeiul Legii nr. 10/2001 i-a cerut ca în calitate de unitate deținătoare să le restituie imobilul. De altfel, se observă că și pentru restul imobilului înscris inițial în 11046, petentele au solicitat și obținut prin Dispoziția nr. 1/2002, restituirea în natură de la comuna. Chiar și în plângerea împotriva încheierii de, petentele recunosc faptul că imobilul a fost naționalizat, adică a trecut în proprietatea Statului Român.
Pe de altă parte, în acest imobil a funcționat Circumscripția Sanitar Veterinară, instituție care a funcționat sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. (fila 44 dosar fond). Construcțiile în care funcționează Circumscripția au fost ridicate de Statul Român, așa cum este de altfel specificat chiar în notificarea petentelor ( fila 48 dosar apel).
Față de aceste probe rezultă că petentele nu sunt proprietarele imobilului înscris în 513 CN, și așa cum corect a reținut instanța de apel în aceste împrejurări, nu pot justifica un interes în a susține plângerea împotriva încheierii de carte funciară. se adresează cu o cerere instanței de judecată este obligat să-și dovedească pe lângă calitatea și capacitatea procesuală și interesul care trebuie să fie personal, actual și direct. Petentele nu pot invoca un interes, atâta vreme cât prin înscriere nu li s-a vătămat vreun drept. Ba mai mult această înscriere este necesară pentru intimată și chiar pentru petente deoarece înscrierile în nu mai sunt constitutive de drepturi și pentru a dispune de acel bun, adică pentru a hotărî asupra notificării depuse în temeiul Legii nr.10/2001, intimata trebuie să-și înscrie dreptul în
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE DE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, și, toți cu domiciliul ales la mandatar,-, județul B, împotriva Deciziei civile nr.135 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./26.03.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului declarat de petiționarii, și, toți cu domiciliul ales în,-, județul B, împotriva Deciziei civile nr.135 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică decizia civilă atacată în sensul că respinge apelul declarat de Agenția Domeniilor Statului B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 619 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr-.
Președinte,
Motivarea opiniei separate
Se apreciază că recursul declarat este fondat în sensul celor ce urmează:
Prin Încheierea nr. 2189 din 7 iunie 2005 s-a întabulat dreptul de proprietate pe seama Agenției Domeniilor Statului în CF nr. 513 CN transnotat din CF 11046, în temeiul HG nr. 661/2004, HG nr. 446/1999 și OUG nr. 89/2004 precum și documentația cadastrală nr. 1854/2005, ca domeniu privat al Statului în întregime (filele 17-49 dosar apel).
În baza acestei încheieri corpul funciar cu nr. top 90 și 91/1/4 s-a dezmembrat în două loturi, lotul nr. I nr. top. 90/ și 91/1/4/a - dispensar veterinar și casa, anexe, curte și grădina identic cu corp de proprietate cu nr. cad. 412 s-a transnotat în CF 513 CN în favoarea ADS, iar lotul nr. II s-a înscris în favoarea vechilor proprietari.
Imobilul înscris în CF 11046, nr. top 90 și 91/1/4, a fost în proprietate tabulară a numiților, căsătorită cu și, căsătorită cu.
Deși s-a susținut că la 11 iunie 1948 o parte din terenurile reclamanților au fost trecute într-o anexă a unui proces-verbal de naționalizare, nu s-a dovedit că imobilul din discuție ar fi fost preluat în proprietatea Statului, anterior întabulării dreptului de proprietate a pârâtei. Din acest motiv nu are relevanță că reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 republicată (fila 97 dosar nr-).
Pe de altă parte, Dispoziția nr. 1 din 4 ianuarie 2002 (fila 41 dosar nr-) emisă de Primarul comunei se referă la un alt imobil.
În această situație, chiar dacă se admite că înscrierea în cartea funciară s-a făcut în baza actului autorității administrative, care, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996 va înlocui acordul de voință a titularului dreptului, cu aceea ocazie a avut loc și o dezlipire potrivit art. 42 din actul normativ mai sus arătat.
Potrivit art. 83 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru înscrierea în cartea funciară a unui astfel de modificări a corpului de proprietate, trebuie să existe o cerere expresă și detaliată din partea proprietarului, de dezlipire și un act autentificat de notarul public care să materializeze voința proprietarului de a decide dezlipirea.
În cazul de față nu au existat aceste acte.
Pe de altă parte, pentru a se putea efectua o operațiune de modificare a imobilului, trebuie să fie vorba de același proprietar.
(dezmembrarea) reprezintă operațiunea prin care un imobil se împarte în mai multe parcele independente, conform art. 42 din Legea nr. 7/1996 republicată.
Ori, după cum s-a văzut, nu a trecut în proprietatea privată a statului întregul corp funciar înscris sub nr. top 90 și 91/1/4, astfel încât pentru realizarea dezmembrării era necesar acordul de voință a tuturor titularilor dreptului de proprietate privitoare la modificarea imobilului prin dezlipire.
Astfel, au fost încălcate norme de drept aplicabile în materie, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PREȘEDINTE,
Red.
Tehnored. CC/2ex
-2.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
