Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 214/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 214/
Ședința publică din 11 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, domiciliată în Rm.V, cartier,-, -.4,.A,.26, județul V și, domiciliat în H, strada - cel, -.B,.20, județul V, împotriva deciziei civile nr.226/A din data de 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta-reclamantă lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr.240 din data de 8.12.2008, emisă de Baroul Vâlcea -cabinet individual, lipsind intimații-pârâți, - și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru de 4 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 9.12.2008, emisă de Trezoreria Rm.V și timbru judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților-reclamanți, avocat, depune la dosar decizia civilă nr.1042/R din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, decizie cu privire la care s-au mai făcut referiri, precizând că dosarul respectiv este în curs de judecată. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Apreciază că soluția legală este de casare în totalitate a deciziei, în sensul de admitere a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Horezu, pentru soluționarea fondului. Arată că au fost interpretate greșit dispozițiile art.34 și 50 din Legea nr.7/1996. De asemenea, precizează că nu a fost pusă în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, la instanța de fond. Apreciază că nu au fost motivate toate capetele de cerere, instanța nepronunțându-se cu privire la plângerea formulată împotriva încheierii de întabulare, nici la fond, nici în apel.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 08.10.2007 sub nr-, pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții, - și V, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța: 1) să se constatate că înscrierea în Cartea Funciară a imobilului teren în suprafață de 7678 mp, situat în comuna, atribuit pârâților prin sentința civilă de partaj nr.667/05.09.1996 pronunțată de Judecătoria Brezoi, este neconformă cu realitatea juridică și de fapt a imobilului; 2) să se constate nulitatea schiței cadastrale întocmită de expertul cadastral autorizat - (fila nr.41 din dosar), privind identificarea și individualizarea limitelor imobilului și a amplasamentului acestuia; 3) să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr.552 a localității, privind înscrierea imobilului notat cu nr. cadastral 884, astfel încât amplasamentul proprietății pârâților să nu se mai suprapună pe proprietatea reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă de partaj nr.667/05.09.1996, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.983/1996 (fila nr.22 din dosar), pârâții din prezenta cauză (persoane fizice) au primit în indiviziune, în lotul lor, un teren de 7678 mp, situat în comuna, județul V, cuprins între vecinătățile: Școala Romani, moștenitori, proprietatea statului (Școala Generală), de acces și moștenitori și. Prin sentința civilă de partaj nr.152/12.02.2007 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr- (fila nr.7 din dosar), reclamanții au primit, în 3 loturi distincte, suprafața totală de 10.937,78, situată în comuna, satul, județul V, în punctul " Casei", cu vecinătățile: E -, Școala Generală; N -,; S - drumul de acces la școală, cu mențiunea că, din această suprafață, loturile II și III însumează 8337,15 mp.
Reclamanții au susținut că, deși prin cererea înregistrată sub nr.8332/13.11.2006, au atenționat-o pe pârâta V, că este posibil ca pârâții persoane fizice să încerce o întabulare a proprietății lor, în baza sentinței civile nr.667/1996, peste amplasamentul proprietății reclamanților din punctul " Casei", acest lucru a fost total ignorat, astfel că a fost întabulată suprafața de teren de 7678 prin suprapunere peste loturile II și III atribuite reclamanților prin sentința civilă de partaj nr.152/12.02.2007 a Judecătoriei Horezu.
Dezvoltând considerentele acțiunii, reclamanții au arătat că întabularea imobilului s-a realizat fără respectarea vecinătăților și a amplasamentului din sentința civilă nr.667/1996, vecinătățile fiind trecute în baza unui testament întocmit de bunicii comuni - și, în timp ce adevăratul amplasament stabilit prin hotărârea de partaj (tranzacția) din anul 1996 se află în altă parte și este liber. În plus, se arată că împotriva acestei tranzacții, reclamanții au promovat acțiune în nulitate, aflată pe rolul Judecătoriei Brezoi, pentru mai multe motive de nulitate absolută.
În drept, au fost invocate prevederile art.36 din Legea nr.7/1996 cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea din 16.10.2007 (fila nr.49 din dosar), pârâta Vai nvocat împrejurarea că, în momentul întabulării imobilului în favoarea pârâților persoane fizice, prin încheierea nr.27050/06.09.2007, nu s-a cunoscut existența sentinței civile de partaj nr.152/12.02.2007 a Judecătoriei Horezu, invocată de reclamanți, fiind analizată doar documentația pârâților, care întrunea toate elementele pe baza cărora s-a dispus, în temeiul art.48 și 50 din Legea nr.7/1996 republicată, întabularea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil în favoarea pârâților.
La data de 11.10.2007, prin adresa V nr.7135/08.10.2007, a fost înaintată instanței plângerea formulată de reclamanții și împotriva încheierii nr.27050/08.08.2007 a V, plângere ce a fost înregistrată pe rolul aceleiași Judecătorii H, sub nr-.
Din motivarea plângerii formulate, se reține că petenții-reclamanți și au criticat încheierea de înscriere în cartea funciară, în favoarea pârâților, a dreptului de proprietate asupra respectivului imobil, pentru motivul că această înscriere nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, schița cadastrală întocmită referindu-se, în realitate, la terenul proprietatea petenților pe care l-au dobândit prin sentința civilă de partaj nr.152/12.02.2007 a Judecătoriei Horezu, în timp ce, la întabularea dreptului susnumiților, nu s-a ținut cont de amplasamentul terenului ce li s-a atribuit prin sentința civilă nr.667/05.09.1996, pe care aceștia și-au întemeiat dreptul de proprietate.
S-a mai invocat și împrejurarea că împotriva tranzacției ce a fost consfințită prin această din urmă sentință, reclamanții au formulat cerere privind constatarea nulității absolute, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi.
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007 (fila nr.34 din dosar), constatându-se că între cele două cauze există o strânsă legătură, pentru o mai bună soluționare s-a dispus reunirea lor, în temeiul art.164 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că dosarul nr-, având ca obiect plângerea împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară, a fost reunit la dosarul nr-, având ca obiect rectificarea înscrierii în cartea funciară.
Prin cererea completatoare de la fila nr.33 din dosar, reclamanții și au solicitat rectificarea aceleiași Cărți Funciare nr.552 și cu privire la locuința în suprafață de 92 mp, pentru care s-a dispus întabularea, susținând că le aparține lor, în baza sentinței civile nr.152/2007 a Judecătoriei Horezu.
Pârâții, și - au formulat întâmpinare (filele 60 - 61), solicitând respingerea acțiunii reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentul că imobilele înscrise în cartea funciară constituie proprietatea lor, dobândită prin succesiune de la autorii și, care, la rândul lor, le-au primit de la autorii lor și -, în baza a două testamente autentificate la data de 20.01.1944.
Asupra averii pe care pârâții au dobândit-o de la cei doi defuncți, pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr.667/1996 a Judecătoriei Brezoi, aceștia au încheiat o convenție de administrare, mai întâi cu autorul reclamanților, apoi cu reclamantul, încheindu-se, în acest sens, un înscris în anul 1995, semnat de pârâți și de reclamant, înțelegerea fiind ca reclamantul (și anterior, ), să administreze averea pârâților și să le dea o parte din recoltă, în schimbul folosinței casei de locuit, pentru care urma să plătească și impozit, iar pârâții să plătească impozit pentru terenuri.
Susțin, de asemenea, că pentru a se încheia tranzacția din anul 1996 la Judecătoria Brezoi, fiul pârâtei, respectiv G, inginer de profesie, s-a deplasat în comuna pentru a întocmi schițele terenurilor, a întocmit schița, menționând vecinii indicați de reclamantul care, cu rea-credință, nu i-a menționat corect, cu vădita intenție de a-și însuși averea pârâților. . s-a făcut după ce sentința civilă de partaj (tranzacția) a rămas irevocabilă.
În subsidiar, s-a invocat de către pârâți prin aceeași întâmpinare, inadmisibilitatea acțiunii, reclamanții având la îndemână calea acțiunii în realizarea dreptului (revendicare).
Prin sentința civilă nr.245 din 27 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr-, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, în cauza ce are ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară și, în consecință, a respins plângerea față această intimată, ca fiind îndreptată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă plângerea reclamanților și cererea de rectificare a înscrierii în cartea funciară, formulată de reclamanți, ca inadmisibilă.
Reclamanții și, au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, către pârâții, și -.
Pentru a pronunța această sentință, referitor la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, în plângerea împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară, instanța a reținut că, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Secții Unite, în recurs în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanțe, conform disp. art. 329, alin.3. pr.civ), s-a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în procesele și cererile adresate instanței având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de înscriere în cartea funciară.
Față de ceilalți pârâți, persoane fizice, s-a apreciat că plângerea și cererea de rectificare a înscrierii în cartea funciară este, în contextul în care a fost formulată, inadmisibilă.
Astfel, s-a reținut că acțiunea în rectificarea cărții funciare reprezintă un mijloc de apărare, pe cale judiciară, a drepturilor subiective civile susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă oricărei persoane ce se consideră vătămată în drepturile sale printr-o înscriere inexactă, posibilitatea să solicite înlăturarea inexactității prin corelarea înscrierii cu situația juridică reală a drepturilor ce formează obiectul înscrierii.
În situația în care înscrierea, a cărei rectificare se solicită, privește un drept real, cum este dreptul de proprietate (ca în speță), acțiunea în rectificare dobândește și ea un caracter real, cu finalitatea obținerii unei hotărâri prin care să se dispună radierea unei înscrieri (repunerea în situația tabulară anterioară înscrierii), sau îndreptarea acesteia (înlocuirea înscrierii nevalabile sau inexacte cu o înscriere conformă cu situația juridică a imobilului).
De regulă, acțiunea în rectificarea cărții funciare are un caracter accesoriu, deoarece se promovează ca o cerere subsecventă unei acțiuni principale, care ocrotește însuși dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale.
Tot de regulă, acțiunea în rectificarea cărții funciare se grefează pe altă acțiune principală având ca obiect anularea, constatarea nulității ori desființarea în genere, a actului juridic ce a stat la baza înscrierii inexacte ori nevalabile (se promovează o singură acțiune, având ca obiect principal desființarea actului juridic ce a stat la baza înscrierii, concomitent cu cererea de rectificare a înscrierii în cartea funciară).
Modul de soluționare a capătului de cerere principal va determina și soluția cu privire la cererea de rectificare a cărții funciare. Altfel spus, rectificarea va fi posibilă numai în cazul admiterii cererii principale de anulare / constatare a nulității /desființare a actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea.
Instanța a apreciat că nu este admisibilă acțiunea în rectificare, dacă prin aceasta nu s-a cerut în mod expres desființarea titlului în baza căruia s-a întabulat dreptul, decât atunci când s-ar constata - în funcție de argumentele cererii - că acțiunea în rectificare ar constitui singurul mijloc de apărare a dreptului părții.
A apreciat că se mai poate admite o cerere formulată pe cale principală, cu unicul obiect vizând rectificarea înscrierii în cartea funciară, numai atunci când partea interesată a obținut deja, în prealabil, o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a constat că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu era valabil, interpretare ce rezultă fără echivoc din textul art.34 din Legea nr.7/1996 republicată, partea introductivă a acestui text de lege impunând, ca o condiție sine qua non de admisibilitate, existența unei dispoziții anterioare sau concomitente a instanței (fie în cadrul unei hotărâri anterioare, fie în aceeași hotărâre care statuează asupra acțiunii în rectificare), în sensul constatării uneia dintre situațiile enumerate la punctele 1-4 din art. 34: fie înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, fie dreptul înscris a fost greșit calificat, ori nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori, în fine, când înscrierea nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Raportat la situația în speță, instanța a reținut că reclamanții au promovat o acțiune separată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, vizând constatarea nulității tranzacției - care constituie actul juridic în baza căruia s-a înscris dreptul pârâților în cartea funciară.
Prin acțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, reclamanții solicită atât rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului pârâților derivând din acea tranzacție, cât și constatarea nulității încheierii de înscriere în cartea funciară.
Instanța a apreciat că niciuna dintre aceste operațiuni, interdependente, solicitate de reclamanți, nu poate fi dispusă decât după prezentarea hotărârii irevocabile în cauza în care se statuează asupra existenței însăși a dreptului înscris, neputându-se face abstracție de împrejurarea că această acțiune (pendinte pe rolul Judecătoriei Brezoi ), constituie chiar acțiunea în realizarea dreptului reclamanților, concomitent cu constatarea inexistenței dreptului pârâților.
A pronunța o soluție în cauza de față (oricare soluție, pe fondul dreptului), înseamnă a statua cu privire la dreptul ce formează obiectul unei alte judecăți, însă, lipsa unei hotărâri irevocabile, pentru constatarea oricăruia dintre cazurile la care se referă art. 34 din Legea nr. 7/1996, face inadmisibilă acțiunea în rectificare, soluția fiind aceeași și pentru plângerea îndreptată împotriva încheierii registratorului, cele două cereri din cauza de față fiind interdependente.
Reclamanții au fost îndrumați să-și valorifice dreptul lor în cadrul procesului vizând desființarea tranzacției, după care pot reitera cererea privind rectificarea înscrierii în cartea funciară, fără a mai necesară formularea unei plângeri separate împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară, încheiere ale cărei efecte durează până la desființarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții-apelanți consideră că în mod greșit instanța a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă:
a) în primul rând, instanța a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, fără să pună în discuția părților această excepție. În consecință, a încălcat principiul contradictorialității ce guvernează procedura contencioasă în fața instanței, consacrat de art. 129. pr. civilă și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Principiul contradictorialității reprezintă una din principalele garanții ale unei proceduri judiciare, cu privire la care Curtea a arătat că "dreptul la o procedură contradictorie implică posibilitatea reală și efectivă pentru părți de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului și de cele care ar proveni de la un magistrat independent, de natură să-i influențeze soluția și de a le discuta". Nefiind pusă în discuția părților această excepție, reclamanții nu au avut posibilitatea să răspundă la ea și să prezinte argumente pentru admisibilitatea cererii;
b) în al doilea rând a încălcat art.21 alin.2 din Constituția României și art.6 din Convenție, texte ce garantează accesul la justiție. Potrivit acestor dispoziții normative, accesul la justiție este liber și garantat. Respingerea acțiunii ca inadmisibilă încalcă accesul reclamanților la justiție, fiindu-le îngrădit dreptul de a solicita instanței desființarea (înlăturarea) înscrierilor și măsurilor prin care se încalcă drepturile și interesele lor legitime.
c) în al treilea rând instanța a reținut că această soluție se impune întrucât între cererile formulate cu care reclamanții au investit instanța și anularea actului juridic în baza căruia s-au făcut înscrierile în cartea funciară există o strânsă interdependență, iar promovarea distinctă a acțiunii în rectificare carte funciară (fără o cerere privind nulitatea actului în baza căruia a operat înscrierea) atrage inadmisibilitatea petiției întemeiată pe cartea funciară. Această motivare este esențial nelegală pentru că:
- simplul raport de dependență ce există între cele două acțiuni nu conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă; nici un text de lege nu condiționează promovarea cererii în rectificare a cărții funciare, de promovarea concomitentă în cadrul aceluiași dosar a unei cereri privind anularea actului juridic pe care s-a întemeiat înscrierea;
- accesorietatea atribuită de instanță cererii reclamanților (în raport de cererea principală având ca obiect anularea tranzacției), nu constituie temei al inadmisibilității. Regula în caz de interdependență a cererilor este aceea că pot fi promovate atât pe cale separată (principală), cât și pe cale accesorie (alături de o altă cerere principală); deci drepturile ce pot fi valorificate pe calea unei cereri accesorii (cum este cererea în speță) pot fi valorificate și pe cale separată;
- dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară (art.34 pct.1-4), nu prevăd ca și condiție pe cea menționată de instanță (de promovare a cererii de rectificare concomitent cu cererea de anulare a actului pe care s-a întemeiat înscrierea); în consecință, magistratul a adăugat o condiție la lege (care nu este prevăzută în lege).
Susțin reclamanții-apelanți, că în raport de motivele pentru care au solicitat rectificarea cărții funciare, argumentul instanței nu-și găsește fundament. Astfel, au vizat existența unei neconcordanțe între înscrierea în cartea funciară (sub aspectul amplasamentului și întinderii proprietății pârâților) și situația reală. Acest caz de rectificare este prevăzut expres de art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 și verificarea cererii de rectificare presupune (în raport de temeiul invocat), o analiză a situației reale în raport de mențiunile din cartea funciară (respectiv dacă există concordanță). Instanța, a refuzat, de plano, să facă analize incidente fondului (în legătură cu dreptul pârâților înscris în cartea funciară), deși există cadru procesual, dispozițiile art. 34 din Legea 7/1996 impunând acest lucru; în ipoteza în care legiuitorul ar fi apreciat că rectificarea se poate dispune numai dacă concomitent sau prealabil s-a cerut și obținut anularea actului juridic pe baza căruia s- făcut înscrierea ar fi prevăzut o condiție în acest sens; Dimpotrivă, legea obligă instanța investită cu cererea de rectificare (în raport de cauzele de rectificare), să facă analize cu privire la fondul dreptului înscris în cartea funciară - chiar dacă nu a fost investită și cu o cerere privind actul în baza căruia s-a făcut înscrierea. În plus, nici măcar în cazul nevalabilității actului pe baza căruia a operat înscrierea (art. 34 pct. 1 din Legea 7/1996), legea nu prevede o condiție în acest sens (ceea ce înseamnă că revin instanței atribuții în verificarea valabilității actului). Numai printr-o verificare a fondului dreptului (impusă de art. 34 pct. 1-4 din Legea 7/1996), se poate aprecia asupra nevalabilității înscrierii, astfel că, instanța avea cadrul procesual corespunzător și obligația impusă de lege (art. 34 pct. 1-4 din Legea 7/1996), să facă verificări circumscrise acțiunii reclamanților, în legătură cu dreptul înscris.
Față de motivarea primei instanțe, s-a apreciat că au fost ignorate aspecte esențiale, precum:
- dosarul cuprinde două cereri ce au fost reunite (acțiunea principală înregistrată sub nr- și plângerea formulată împotriva întabulării pârâților în cartea funciară înregistrată sub nr-). Procedura de soluționare a acestei plângeri este prevăzută de art. 50 și urm. din Legea 7/1996 - dispoziții speciale ce au fost încălcate de instanță prin soluția dată. De altfel, instanța în motivarea excepției de inadmisibilitate, s-a raportat exclusiv la cererea de rectificare a cărții funciare și nu a avut în vedere plângerea reclamanților (cu care era investită), întemeiată pe prevederile art. 50 și următoarele din Legea 7/1996. Lipsa unei motivări cu privire la această plângere echivalează cu o nepronunțare, ce atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare;
- aceeași situație există și cu privire la capătul doi de cerere cuprins în petiția principală; prin acest capăt au solicitat să se constate nulitatea absolută a schiței întocmite de expertul cadastral, prin care s-a identificat obiectul dreptului de proprietate al pârâților înscris în cartea funciară (pe considerentul că s-a identificat proprietatea reclamanților, ca fiind cea a pârâților); în raport de obiectul cererii de constatare nulitate absolută, este cert că nu se punea în discuție excepția inadmisibilității; de altfel, instanța nici nu s-a referit la acest capăt de cerere în analiza inadmisibilității, fapt ce probează că instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere (nepronunțare ce impune desființarea și trimiterea spre rejudecare).
În ipoteza în care s-ar fi respectat principiul contradictorialității, susțin reclamanții-apelanți, că ar fi formulat apărări în sensul următor:
- în același timp în care au promovat prezenta acțiune, au solicitat pe cale separată anularea actului ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară (tranzacția încheiată de pârâți în dosarul nr.983/1996 consfințită prin sentința civilă nr.667/05.09.1996); această cerere au adresat-o însă Judecătoriei Brezoi, întrucât au vizat o hotărâre pronunțată de această instanță (cererea lor fiind înregistrată sub nr-);
- față de poziția instanței, în sensul că se impune mai întâi anularea actului juridic pe baza căruia a operat întabularea, s-ar fi impus eventual o altă soluție - aceea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea cererii înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr-;
- în raport de promovarea de către ei a unei cereri privind nulitatea actului juridic este cert că nu au fundament argumentele instanței relative la promovarea concomitentă sau prealabilă a unei cereri în anulare, pentru că au îndeplinit această cerință, însă pentru a respecta dispozițiile procedurale relative la competența materială au adresat cererea Judecătoriei Brezoi.
Față de toate aceste considerente reclamanții au solicitat admiterea apelului și în temeiul art.297 Cod procedură civilă, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără să intre în cercetarea fondului.
Prin decizia civilă nr.226/A/16.10.2008, Tribunalul Vâlceaa respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Atunci când înscrierea, a cărei rectificare se solicită, privește un drept real, cum este dreptul de proprietate vizat în speță de către reclamanți, acțiunea în rectificare dobândește un caracter real, cu finalitatea obținerii unei hotărâri prin care să se dispună radierea înscrierii și repunerea în situația tabulară anterioară înscrierii, sau îndreptarea ori înlocuirea înscrierii considerată nevalabilă sau inexactă, cu o înscriere conformă cu situația juridică a imobilului, așa cum susțin reclamanții.
În această situație, regula este că acțiunea în rectificarea cărții funciare are un caracter accesoriu, fiind promovată ca o cerere subsecventă unei acțiuni principale, care ocrotește însuși dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale.
Într-o astfel de situație, acțiunea în rectificarea cărții funciare se grefează pe altă acțiune principală având ca obiect anularea, constatarea nulității ori desființarea în genere, a actului juridic și titlului ce a stat la baza înscrierii inexacte ori nevalabile. Modul de soluționare a capătului de cerere principal va determina esențial și soluția cu privire la cererea de rectificare a cărții funciare.
Altfel spus, rectificarea va fi posibilă numai în cazul admiterii cererii principale de anulare/constatare a nulității/desființare a actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea.
În mod legal și temeinic, a apreciat prima instanță că nu este admisibilă acțiunea în rectificare, dacă prin aceasta nu s-a cerut în mod expres desființarea titlului în baza căruia s-a întabulat dreptul pârâților.
O astfel de cerere ar fi admisibilă pe cale principală, atunci când s-ar constata - în funcție de argumentele cererii - că acțiunea în rectificare ar constitui singurul mijloc de apărare a dreptului invocat de reclamanți, ceea ce nu este cazul în speța de față, în care, aceștia chiar au sesizat instanța cu acțiunea în realizare menționată și aflată în faza de rejudecare după casare.
Tot legal și temeinic a apreciat prima instanță că se mai poate admite o cerere formulată pe cale principală, cu unicul obiect vizând rectificarea înscrierii în cartea funciară și atunci când partea interesată a obținut deja, în prealabil, o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu era valabil, instanța interpretând corect textul art.34 din Legea nr.7/1996 republicată.
Art. 34 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7 din 13 martie 1996 (*** republicată), prevede expres că: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului".
Partea introductivă a acestui text de lege, impune astfel, ca o condiție sine qua non de admisibilitate, așa cum a reținut prima instanță, existența unei dispoziții anterioare sau concomitente a instanței (fie în cadrul unei hotărâri anterioare, fie în aceeași hotărâre, care statuează asupra acțiunii în rectificare), în sensul constatării uneia dintre situațiile enumerate la punctele 1-4 din art.34.
Față de situația că în speță, reclamanții au promovat o acțiune separată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, vizând constatarea nulității tranzacției - care constituie actul juridic în baza căruia s-a înscris dreptul pârâților în cartea funciară, în mod legal și temeinic, a fost respinsă ca inadmisibilă și plângerea formulată în baza art.50 din Legea nr.7/1996, prin care, aceiași reclamanți, solicitau să se constate nulitatea Încheierii de înscriere în cartea funciară nr.27050 din 8 august 2007
Contrar celor susținute de către apelanți prin motivele de apel, instanța s-a pronunțat și asupra acestei cereri conexate, rațiunile pentru care a fost respinsă fiind însă, aceleași ca și cele referitoare la cererea principală ce a format obiectul dosarului nr-. globală a celor două cereri nu echivalează cu nepronunțarea sau nemotivarea, cu atât mai mult cu cât și tribunalul a apreciat că pentru aceleași rațiuni expuse mai sus, respectiv a existenței pe rolul instanței a acțiunii de constatare a nulității tranzacției încheiată între pârâți, o astfel de plângere nu poate fi soluționată pe cale separată, până când instanța nu se pronunță definitiv și irevocabil asupra fondului dreptului.
Față de tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.667/05.09.1996 pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.983/1996, care confirmă drepturile pretinse de pârâți, până la proba contrarie care va fi făcută în fața instanței de fond cu ocazia rejudecării cauzei după casare, încheierea de înscriere în cartea funciară nr.27050 din 8 august 2007 V, este legală și temeinică, iar instanța de fond nu putea să admită plângerea reclamanților, aceștia având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului pretins, respectiv, fie nulitatea tranzacției care deja se află pe rolul instanței, fie acțiunea în revendicare, dacă sunt interesați în acest sens.
Global, au fost soluționate cererile reclamanților prin care solicitau: 1) să se constatate că înscrierea în Cartea Funciară a imobilului teren în suprafață de 7678 mp, situat în comuna, atribuit pârâților prin sentința civilă de partaj nr.667/05.09.1996 pronunțată de Judecătoria Brezoi, este neconformă cu realitatea juridică și de fapt a imobilului; 2) să se constate nulitatea schiței cadastrale întocmită de expertul cadastral autorizat - (fila nr.41 din dosar), privind identificarea și individualizarea limitelor imobilului și a amplasamentului acestuia; 3) să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr.552 a localității, privind înscrierea imobilului notat cu nr. cadastral 884, astfel încât amplasamentul proprietății pârâților să nu se mai suprapună pe proprietatea reclamanților.
În mod legal și temeinic, a apreciat instanța de fond, că niciuna dintre aceste operațiuni, interdependente, solicitate de reclamanți, nu poate fi dispusă decât după prezentarea hotărârii irevocabile în cauza în care se statuează asupra existenței însăși a dreptului înscris, neputându-se face abstracție de împrejurarea că această acțiune (pendinte pe rolul Judecătoriei Brezoi ), constituie chiar acțiunea în realizarea dreptului reclamanților, concomitent cu constatarea inexistenței dreptului pârâților.
În condițiile în care se va constata că pârâții au beneficiat de înscrierea unor drepturi ce nu li se cuvin, luându-se măsura rectificării cărții funciare, în subsidiar, nu va avea nici un fel de efect schița cadastrală care nu constituie prin ea însăși, titlu de proprietate, iar încheierea de înscriere a dreptului va rămâne fără efecte, ca urmare a înscrierii drepturilor stabilite de instanța care a rezolvat fondul acestora.
Conform art.50 alineatele nr.(4), (5) și (6) din Legea nr.7/1996, "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial d e către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.
Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu".
În spiritul acestei dispoziții legale, orice hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care se rezolvă fondul unui drept real, pasibil de înscriere în Cartea Funciară, se comunică biroului teritorial, pentru a se lua măsurile de radiere sau de înscriere la cererea persoanelor interesate, situație în care, încheierile anterioare ale, prin care s-au înscris drepturi care nu mai sunt conforme hotărârii judecătorești, nu-și mai produc nici un efect, radierile neconforme fiind făcute din oficiu.
Astfel, nu se impunea suspendarea judecății referitoare la înscrierile în Cartea Funciară, până la rezolvarea acțiunii de constatare a nulității tranzacției, așa cum susțin apelanții, în condițiile în care, față de titlul deținut de pârâți, care se bucură de o aparență de validitate, înscrierile din Cartea funciară, inclusiv schița cadastrală, sunt conforme titlului și nu încalcă norme de ordine publică.
Legal și temeinic a reținut prima instanță că, dacă ar pronunța o soluție în cauza de față, pe fondul dreptului, ar însemna că statuează cu privire la drepturi ce formează obiectul altei judecăți, astfel că, lipsa unei hotărâri irevocabile, pentru constatarea oricăruia dintre cazurile la care se referă art.34 din Legea nr.7/1996, face inadmisibilă atât acțiunea în rectificare, cât și plângerea îndreptată împotriva încheierii registratorului, în condițiile în care, cele două cereri din cauza de față sunt interdependente.
De aceea, reclamanții au fost îndrumați în mod corect să-și valorifice dreptul lor în cadrul procesului vizând desființarea tranzacției, după care pot reitera cererea privind rectificarea înscrierii în cartea funciară, fără să mai fie necesară formularea unei plângeri separate împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară, încheiere ale cărei efecte durează până la desființarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, dacă instanța va găsi că pârâții nu puteau beneficia legal, de drepturile înscrise.
Reclamanții-apelanți consideră că în mod greșit instanța a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, soluționând cauza pe excepția inadmisibilității, fără să pună în discuția părților această excepție și încălcând astfel principiul contradictorialității.
Susținerea nu este reală, întrucât, așa cum rezultă din ultimul alineat din preambulul sentinței civile nr.245 din 27 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr-, pârâții, prin avocatul, au invocat aspectul că reclamanții ar avea la îndemână acțiunea în revendicare, dacă au nemulțumiri legate de înscrierile în Cartea Funciară, ceea ce înseamnă că, până la înscrierea în fals, rezultă că excepția a fost discutată în ședință publică și în contradictoriu.
Nu rezultă că apărătorul reclamanților a solicitat cuvântul în replică privind acest aspect, iar instanța de fond i-a refuzat acest cuvânt.
Respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în contextul dat, în care există pe rolul instanței o acțiune prin care se va verifica pe fond dacă titlul în baza căruia s-au înscris drepturile pârâților în Cartea Funciară este sau nu valid, nu încalcă accesul reclamanților la justiție, astfel că, prin modul de rezolvare a cererilor, instanța de fond nu a încălcat art.21 alin.2 din Constituția României și nici art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează accesul la justiție.
Reclamanții au remedii procedurale prin care li se verifică drepturile pe fond, astfel că accesul la justiție este garantat în cauză, iar după ce instanța va verifica definitiv și irevocabil aceste drepturi, chiar din oficiu, aceasta și V, vor lua măsurile care se impun pentru desființarea (înlăturarea) înscrierilor prin care se încalcă drepturile și interesele legitime ale altor persoane, inclusiv ale reclamanților.
Față de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că apelul reclamanților este nefondat și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.297 Cod procedură civilă, pentru desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, soluția dată de prima instanță pe cale de excepție, fără să intre în cercetarea fondului, fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în temeiul art.312 al.5 Cod procedură civilă, având în vedere că greșit s-a soluționat cauza pe excepție, fără se intra în cercetarea fondului.
În dezvoltarea recursului reclamanții au arătat, în esență, următoarele:
- instanța a soluționat greșit cauza pe excepția inadmisibilității fără să pună această excepție în discuția părților încălcând, astfel, principiul contradictorialității reglementat de art.129 Cod procedură civilă și art.6 din;
- respingerea acțiunii ca inadmisibilă încalcă atât dispozițiile art.21 din Constituția României, cât și cele ale art.6 din care reglementează accesul liber la justiție, iar cel de-al doilea text susmenționat a fost încălcat și prin aceea că instanța nu s-a pronunțat pe cele două cereri reunite, pronunțându-se doar pe cererea de rectificare a cărții funciare; de asemenea instanța nu s-a pronunțat nici pe cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a schiței cadastrale;
- deși instanța de apel a motivat în sensul că judecătoria a soluționat global toate cererile, din verificarea considerentelor nu rezultă că s-a întâmplat așa ceva, iar motivarea excepției inadmisibilității nu constituie o motivare și pentru celelalte capete de cerere;
- motivarea tribunalului este nelegală pentru că dispozițiile speciale ale art.34 pct.1-4 din Legea nr.7/1996 nu prevăd condiția de promovare a cererii de rectificare concomitent cu cererea de anulare a actului pe care s-a întemeiat înscrierea, legea obligând instanța, în raport de cauzele de rectificare, să facă analiza cu privire la fondul dreptului înscris în cartea funciară, deoarece numai printr-o verificare a fondului se poate aprecia asupra nevalabilității înscrierii;
- dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996 au fost aplicate greșit deoarece, dacă biroul teritorial d e carte funciară radiază și din oficiu notările greșite, cu atât mai mult acestea trebuie radiate la cererea părții interesate.
Recursul este fondat.
Examinând cu prioritate critica privind soluționarea greșită a cauzei pe excepția inadmisibilității, care nu a fost pusă în discuția părților, critică ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este fondată, în condițiile în care, potrivit considerentelor deciziei recurate, decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.129 al.4 Cod procedură civilă.
Potrivit acestor dispoziții judecătorul trebuie să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă acestea nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În cauza de față, instanța de apel a reținut, potrivit celor menționate în preambulul sentinței judecătoriei, că aceste dispoziții nu au fost încălcate.
Numai că, în ultimul alineat din preambulul sentinței, se reține doar că avocatul pârâților a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intabularea s-a făcut legal, ca urmare a unei sentințe de partaj și dacă reclamanții ar avea nemulțumiri, au la îndemână calea acțiunii în revendicare.
Instanța de apel a mai avut în vedere că potrivit aceluiași preambul al sentinței, nu rezultă că apărătorul reclamanților a solicitat cuvântul în replică, privind aspectul relevat de avocatul pârâților, sau că instanța de fond i-ar fi refuzat cuvântul la replică.
Mențiunile instanței de fond evidențiate în preambulul sentinței și considerentele instanței de apel referitor la acest aspect nu pot, însă, conduce la concluzia că dispozițiile art.129 al.4 Cod procedură civilă, ce reglementează principiul contradictorialității în procesul civil ar fi fost respectate în cauză.
Aceasta pentru că, dacă pârâții prin apărător ar fi ridicat excepția inadmisibilității acțiunii, instanța era obligată să pună această excepție și în discuția reclamanților, ceea ce nu rezultă din preambulul sentinței judecătoriei.
Și considerentele instanței de apel privind motivarea globală a sentinței judecătoriei sunt greșite și conduc la aceeași concluzie a soluționării greșite a cauzei pe excepție, fără a se intra în cercetarea fondului, în condițiile în care, pe de o parte, instanța de fond nu a analizat toate capetele de cerere din cele două acțiuni conexate, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi avut în vedere toate aceste capete de cerere, excepția inadmisibilității acțiunii nu se putea reține referitor la toate acestea.
Față de toate aceste considerente rezultă că prin decizia recurată s-au încălcat dispozițiile legale privind rolul activ al judecătorului și principiul contradictorialității, precum și dispozițiile legale naționale și comunitare, respectiv art.6 din O, privind accesul liber la justiție.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul de față, va casa decizia recurată și sentința judecătoriei și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.226/A din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința civilă nr.245/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Horezu și trimite cauza spre rejudecare la judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/05.03.2009.
Jud.apel: St.
.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
