Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 230/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.745/A din 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Soman, Soman, și Consiliul Local al Municipiului T, pentru rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă, pentru reclamantul recurent, domnul avocat G, pentru pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, doamna consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați Soman, și Soman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 139/10.03.2009 și factura nr. 472/12.03.2009, în valoare de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T depune la dosar delegația și întâmpinare, care se comunică reprezentantului reclamantului recurent.
Instanța califică întâmpinarea ca având rolul unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și nefondat și de menținere a deciziei Tribunalului Timiș, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă.
CURTEA
În deliberare, constată că prin Decizia civilă nr. 745/A din 5.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva Sentinței civile nr. 915/03.07.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul.
În prima fază procesuală, Judecătoria a admis acțiunea precizată și formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Soman, Soman, și Consiliul Local al Municipiului T, sens în care a dispus modificarea suprafeței de teren de sub nr. top 139/g/1, înscrisă în CF nr. 161, de la 384 mp la 527 mp, conform planului de situație anexat raportului de expertiză întocmit de expert și care face parte din sentință.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Local T, este neîntemeiată, iar, în ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a stabilit că reclamantul este proprietarul imobilului înscris în CF nr. 161, nr. cad. 139/g/1, compus din casă și teren în suprafață de 384 mp, din raportul de expertiză tehnică reieșind că terenul în litigiu are suprafața măsurată de 527 mp.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit aceluiași raport de expertiză, proprietatea reclamantului este împrejmuită cu gard din beton și plasă de sârmă, iar pârâții nu au obiectat la această împrejmuire, suprafața în plus neafectând suprafețele vecine.
Astfel, în temeiul art. 33 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996, prima instanță a admis acțiunea reclamantului.
Prin cererea de apel, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP T, ca reprezentant al Statului Român, iar, în subsidiar, schimbarea hotărârii, cu consecința respingerii acțiunii.
Critica adusă de pârât sentinței apelate a constat în aceea că prima instanță nu a stabilit situația de fapt reală, că excedentul de suprafață constatat poate afecta dreptul de proprietate al statului aferent parcelei cu nr. top 139/7/2 și că acțiunea este inadmisibilă în raport de dispozițiile Legii nr.7/1996.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul pârâtului, cu consecința schimbării sentinței și respingerii acțiunii, reținând că, întrucât pârâtul apelant nu a depus cartea funciară cu privire la imobilul înscris cu nr. top 139/7/2 din CF 160, nu poate statua cu privire la persoana care ar fi trebuit chemată în judecată, respectiv dacă imobilul se află în proprietatea statului sau a unității administrativ teritoriale.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere că al doilea motiv de recurs este întemeiat, întrucât simpla neconcordanță dintre suprafața înscrisă în cartea funciară și aceea rezultată în urma măsurătorilor expertului nu conduc în mod automat la incidența dispozițiilor art. 34 pct.4 din Legea nr. 7/1996, conform cărora rectificarea este admisibilă dacă înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Că, din interpretarea literală a textului, rezultă că premisa aplicării temeiului de drept menționat se referă la situația în care, deși la un moment dat înscrierea din cartea funciară a corespuns cu starea de fapt a imobilului, ulterior s-a produs un fapt care a determinat neconcordanța între cele două date, împrejurare care trebuie motivată și dovedită conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că, potrivit art.89 alin. 3 din Ordinul nr. 633/2006, modificarea suprafeței nu reprezintă o rectificare de carte funciară.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a invocat dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că a solicitat, prin precizarea de acțiune, modificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 161, precum și că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că suprafața reală de teren este de 527 mp și nu de 384 mp, iar proprietatea este înconjurată că gard de prefabricate din beton și plasă de sârmă, împrejmuire ce nu a fost contestată de vecini.
Reclamantul recurent a mai susținut că la suprafețele vecine, respectiv la cea cu nr.top 139/g/2 (proprietatea pârâților și soția ) suprafața reală este egală cu cea tabulară, iar la cea cu nr. top 139/f/2 (proprietatea Statului, folosită de pârâta ) suprafața reală este mai mare decât cea tabulară.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tad epus la termenul din 12.03.2009 întâmpinare, înscris care a fost calificat ca având rolul unor concluzii scrise, pentru considerentul că nu a fost depus în termenul prevăzut de art.308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și ale Legii nr.7/1996- republicată, Curtea apreciază că recursul reclamantului este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Art. 33 din Legea nr. 7/1996- republicată, aplicabil în cauză, prevede următoarele:
"(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
(5) materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale."
De asemenea, articolul 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996- republicată stabilește că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară când "înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."
Totodată, articolul 25 din Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI stipulează următoarele:
"(1) În cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel:
(2) Pentru imobilele împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și suprafața din actul de proprietate se înscrie în cartea funciară;
b) dacă diferența este între 2% și 5%, documentația se recepționează și suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară doar dacă este însoțită de proces-verbal de vecinătate, întocmit conformanexei nr. 18;
c) dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge,rectificarea suprafețeiurmând să se facă prinalt act doveditoral dreptului de proprietate.
(3) Pentru imobile care nu sunt împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară suprafața din actul de proprietate;
b) dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate."
Din interpretarea logico- sistematică și gramaticală a textelor de mai sus, rezultă în mod neechivoc că pentru imobilele împrejmuite, dacă diferența este mai mare de 5%, singura modalitate de realizare a concordanței dintre situația scriptică (tabulară) și cea reală este procedura contencioasă, respectiv promovarea unei acțiuni având ca obiect modificarea (rectificarea) suprafeței, Legea nr. 7/1996 nelimitând procedura rectificării numai la aspectul ce ar afecta esența dreptului de proprietate, ci fiind incidentă această procedură și în situația în care sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, respectiv suprafața acestuia, câtă vreme întinderea suprafeței nu este garantată, conform art. 22 din lege.
Pe de altă parte, având în vedere că procedurile administrative sunt facultative, în virtutea principiului liberului acces la justiție consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar în situația în care modificarea suprafețelor ar viza diferențe mai mici de 5%, partea interesată poate apela direct la procedura contencioasă fără a fi necesar să apeleze la procedura necontencioasă.
Prin urmare, interpretarea textelor mai sus menționate (art. 33 alin. 1 și 3, art. 34 din Legea nr. 7/1996- republicată și art. 25 din Ordinul nr. 634/2006), în sensul că acțiunea în modificare (rectificare) a întinderii suprafeței este inadmisibilă, dacă nu este dovedit motivul care a determinat neconcordanța dintre starea tabulară și cea de fapt, nu poate fi primită, pentru că, în primul rând, această interpretare înseamnă a adăuga la lege, în al doilea rând, ar duce la încălcarea regulii potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării și nu neaplicării ei, iar în al treilea rând, nu ține cont de faptul că dovada motivului determinant al acestei neconcordanțe este, de cele mai multe ori, aproape imposibil de făcut, mai ales în cazul proprietăților dobândite cu zeci de ani în urmă când instrumentele de măsurat nu au avut performanța tehnică a celor actuale.
Totodată, trebuie menționat că, în interpretarea celor care invocă inadmisibilitatea acțiunii în modificare a suprafeței pentru diferența mai mare de 5% (sau chiar mai mică), nu hotărârea judecătorească ar putea fi "alt act doveditor" pentru "rectificarea suprafeței" (conform art. 25 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 634/2006), ci numai un alt act translativ de proprietate (contract de vânzare- cumpărare, donație, etc.) ori supliment la certificatul de moștenitor, interpretare care este absurdă, întrucât în aceste acte adiționale autentice, încheiate de notar, nu pot fi cuprinse diferențe care nu au fost cuprinse în actele inițiale încheiate și care nu figurează în cărțile funciare, chiar dacă ele sunt dovedite în fața notarului prin rapoarte de expertiză.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat "modificarea suprafeței" (fila 57 dosar fond), că potrivit raportului de expertiză suprafața reală a terenului înscris în CF nr. 161 este de 527 mp, iar suprafața reală, la parcela cu nr. top 139/f/2, este mai mare decât cea tabulară, în baza art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.745/A din 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva Sentinței civile nr. 9151 din 03.07.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 16.03.2009;
Tehnored. - 16.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:, C
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
