Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 323/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 323/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva deciziei civile nr. 270, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 aprilie 2009, în dosarul nr-, având ca obiectplângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței aflată la fila 7 dosar și 0,15 lei timbru judiciar.
Constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă (fila 6).
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 03.09.2008 petentul a formulat plângere împotriva încheierii nr. 58113/08.08.2008 a Cs olicitând intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 248 mp proprietatea sa, situat în Sud,-, în baza sentinței civile nr. 13452/2007.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin încheierea nr. 58113/2008 fost respinsă cererea sa cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, cu motivarea că nu a arătat actele de proprietate pentru diferența de 126 mp și că sentința civilă nr.13452/2007 nu este act constitutiv de drepturi.
A susținut petentul că soluția enunțată este nelegală, întrucât prin sentința civilă nr.13452/2007 a Judecătoriei Constanțas -a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafața totală de 940 mp și i s-a atribuit lotul 1 în suprafață de 248 mp.; această hotărâre este opozabilă coproprietarilor indivizari și a fost executată, astfel că încheierea atacată este nelegală.
Prin sentința civilă nr.22362/09.12.2008 Judecătoria Constanțaa respins plângerea ca neîntemeiată, reținând că, în vederea intabulării dreptului său de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 248 mp. petentul a depus la dosarul 58113/2008 documentație cadastrală, încheierea nr. 42764/2008, extras de carte funciară, proces verbal 32/2008, sentința civilă nr.13452/2007 a Judecătoriei Constanța, raport de expertiză tehnică judiciară, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2783/1927, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4577/1998, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2389/2006.
S-a arătat că prin încheierea nr. 58113/2008 OCPI Car espins cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 248 mp. întrucât nu au fost atașate acte de proprietate pentru diferența de teren de 126 mp. (sentința civilă nr.13452/2007 fiind act declarativ de drepturi și nu constitutiv).
S-a mai constatat că, prin sentința civilă nr. 13452/2007 Judecătoria Constanțas -a atribuit reclamanților și lotul nr. I în suprafață de 248 mp (122 mp în acte) și că această sentință de partaj este o hotărâre judecătorească are efect declarativ și nu constitutiv.
Drept consecință, a considerat instanța că, pentru a-și dovedi proprietatea asupra terenului de 248 mp. petentul trebuia să depună acte translative sau constitutive de drepturi cu privire la întreaga suprafață de teren de 248 mp.
S-a mai arătat că sentința civilă nr.12589/1997 a Judecătoriei Constanța, prin care s-a restituit întregul imobil către, și - în calitatea lor de succesori ai autoarei nu a fost depusă la dosar, deși această sentință era actul prin care se făcea legătura dintre actul de vânzare - cumpărare din 1927 (act translativ) și sentința civilă nr. 15432/2007 (act declarativ).
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Apelantul a învederat că hotărârea este contradictorie, deoarece în dispozitiv se arată că plângerea este neîntemeiată, în timp ce în considerente se precizează că există actul translativ de proprietate (actul de vânzare-cumpărare nr.2783 /08.08.1927), dar nu se face legătura între acesta și sentința civilă nr.13452/2007, nefiind depusă la dosar sentința civilă nr.12589/1997. Or, această sentință se află în dosarul Cărții Funciare nr.2640 a orașului, aflat la -C, contrar susținerilor acestei instituții, astfel că existau toate actele necesare intabulării pentru diferența de 126 mp.
În plus, a precizat apelantul, în raportul de expertiză anexă la sentința civilă nr.13452/2007, întocmit cu mijloace moderne și de mare precizie, se precizează că titlul de proprietate pentru lotul nr.1 în suprafață de 248 mp. îl constituie sentința civilă nr.12589/2007, potrivit căreia întreaga parcelă nr.5503 a fost dobândită irevocabil de succesorii autoarei.
În fine, în ultima critică se arată că, la fel ca și C, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.19-cap.9 din Ordinul nr.634/13.10.2006 al ANCPI, emis în temeiul Legii nr.7/1996, în care se menționează documentația necesară pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului, care cuprinde, printre altele, și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 270, pronunțată la data de 21 aprilie 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca neîntemeiat, considerând că nici una dintre criticile formulate în apel nu este de natură să atragă reformarea hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii cererii de intabulare, deoarece nici una dintre cele două sentințe civile la care face trimitere apelantul (sentința civilă nr.12589/10.09.1997 și sentința civilă nr.13452/07.11.2007 ale Judecătoriei Constanța ) nu reprezintă, potrivit art.20 din Legea nr.7/1996, act constitutiv sau translativ al dreptului de proprietate pentru diferența de 126 mp. ce intră în compunerea lotului cu suprafața totală de 248 mp.
După ce a reținut în mod judicios, detaliat și precis, o situație de fapt ce relevă fidel evoluția situației juridice a bunului ce se dorea înscris în Cartea Funciară, tribunalul a constatat că cererea petentului - soluționată prin această încheiere a avut ca obiect intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 248 mp. (ca urmare a actualizării documentației cadastrale a imobilului-teren în suprafață de 122 mp. înscris în Cartea Funciară nr.2640 a orașului, cu nr. cadastral 1118/1), în baza sentinței civile nr.13452/07.11.2007 a Judecătoriei Constanța.
Întrucât prin această sentință civilă s-a pus capăt stării de indiviziune asupra imobilului situat în Sud,- (fost 126), ea are efect declarativ și, prin urmare, retroactivează, în sensul că drepturile asupra bunurilor atribuite fiecărui coindivizar sunt considerate ca dobândite la data la care a luat naștere starea de indiviziune.
Aceasta este consecința faptului că, prin împărțeală, nu se operează un transfer de drepturi între coindivizari, ci se constată cu efect retroactiv că drepturile au existat pentru aceștia înainte de împărțeală. Așadar, ieșirea din indiviziune presupune preexistența titlului de proprietate asupra bunului sau bunurilor supuse partajului.
În speță, titlul de proprietate inițial asupra imobilului cu privire la care s-a dispus ieșirea din indiviziune, care a stat la baza înstrăinărilor ulterioare rezultate din succesiunea actelor enumerate mai sus, este reprezentat de sentința civilă nr.12589/10.09.1997 a Judecătoriei Constanța, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de moștenitorii defunctei.
Din considerentele acestei sentințe rezultă fără nici un dubiu că s-a restituit un teren în suprafață de 814 mp. adică exact cât deținuse autoarea reclamanților potrivit contractului de vindere-cumpărare autentificat sub nr.2783/08.08.1927.
În aceste condiții, era evident că lipsește titlul de proprietate pentru diferența de 126 mp. până la suprafața totală de 940 mp. rezultată a fi deținută în indiviziune cu ocazia măsurătorilor efectuate în cadrul procesului de partaj.
De altfel, chiar în cuprinsul hotărârii de partaj în baza căreia s-a cerut intabularea se face distincția clară între suprafața de teren pentru care există act de proprietate și cea deținută în fapt, rezultată în plus la măsurători. Conform dispozițiilor exprese ale hotărârii, diferența de teren de 126 mp. pentru care nu există titlu a fost inclusă în întregime în lotul petentului-apelant -, alături de suprafața de 122 mp. înscrisă deja în Cartea Funciară în favoarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul, solicitând casarea ca netemeinică și nelegală și trimiterea spre o nouă judecată instanței competente.
În motivarea recursului se arată că titlul de proprietate asupra întregului imobil constituit de parcela nr. 5503 este reprezentat de sentința civilă nr. 12589/10.09.1997 a Judecătoriei Constanța, coroborat cu contractul de vindere-cumpărare, autentificat sub nr. 2783 din 08 august 1927.
Modificarea suprafeței imobilului (parcela nr. 5503) a fost consacrată potrivit expertizei topografice (raportul de expertiză, anexa la nr. 13452/07. 11.2007 Judecătoriei Constanța ), precum și urmare actualizării documentației cadastrale a lotului nr. 5503/1, atribuit în mod irevocabil recurentului (conform și încheierii nr. 58113/2008 a -C).
Diferența de teren de 126. (940-814), care i-a fost atribuită în mod irevocabil face parte din același pământ, respectiv aceeași parcelă 5503, pentru care recurentul deține titlu de proprietate.
A mai arătat că, în aceste împrejurări, este nelegal și lipsit de sens a se susține de către instanța de apel că lipsește titlul de proprietate pentru modificarea suprafeței care a rezultat, în fapt, din măsurătorile efectuate de către expert asupra parcelei în cauză. În logica instanței de apel ar însemna ca recurentul să dețină un titlu de proprietate suplimentar pentru același pământ.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de petentul, Curtea constată că
Soluția de respingere a acestei cereri de intabulare, dispusă prin încheierea nr. 58113/08.08.2008 ce face obiectul plângerii de față este temeinică și legală, fiind pronunțată în acord cu dispozițiile legale aplicabile și situația de fapt reieșind din documentația referitoare la proprietatea petentului.
Potrivit art.47 al. 1 din Legea nr.7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere
De asemenea, conform art. 48 alin.1, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Deși aceste dispoziții legale din capitolul privind procedura înscrierii nu o stipulează expres, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit oris-au transmis în mod valabil(art.20 al.1 din lege).
Semnificația acestei prevederi legale este aceea că persoana care pretinde înscrierea unui drept real trebuie să facă dovada tuturor condițiilor de valabilitate a actului prin care bunul a intrat în patrimoniul său.
Dintre aceste condiții, cea mai importantă (cu relevanță în cauza de față) este aceea că persoana care a transmis bunul, avea un drept de proprietate asupra acestuia; acesta este o condiție esențială a oricărui act translativ de proprietate, știut fiind că " nemo dat quod non habet " și " nemo ad alium transferre potest quam ibse habet".
Aceasta este, în esență, justificarea îndreptățirii registratorului de carte funciară de a verifica, prin filtrul art. 48 din lege, nu doar actul în temeiul căruia se vrea soluționată cererea de înscriere cu care este învestit, ci și actul pe care se întemeia dreptul celui care a transmis.
De aceea, nu doar art.23 din lege, ci obligația - conținută de art. 20 al. 1 - de verificare a transmiterii dreptului real, impune analizarea transmiterilor succesive pentru a constata dacă, în șirul actelor care stau la baza cererii de înscriere, fiecare persoană a avut calitatea de proprietar - aceasta cu atât mai mult cu cât niciuna dintre transmiteri nu a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară.
Or, recurentul, deși pretinde înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 248. face dovada dreptul său doar cu privire la 122.
După cum, în mod riguros a observat și instanța de apel, chiar înscrisul invocat de recurent în dovedirea dreptului său face distincția dintre suprafața de teren supusă partajului susținută de documente doveditoare (suprafața de 692.) și suprafața de teren - găsită în aceleași vecinătăți ca și acelea din actul inițial -, măsurând 126. excedent pentru care nu există acte doveditoare de proprietate.
Diferența de regim juridic a fost însușită și chiar și de recurent care, inițial, a formulat cerere de intabulare numai pentru suprafața de teren susținută de înscrisuri - încheierea nr. 20725/2006 a
Ulterior, în baza unui înscris cu caracter strict declarativ - o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune prin care nu se operează un transfer de dreptului între coindivizari, ci doar se constată, cu efect, declarativ drepturile care au existat pentru aceștia încă de la momentul nașterii stării de indiviziune - recurentul a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra diferenței de 126. deși sentința civilă nr. 13452/07.11. 2007 Judecătoriei Constanțaa recunoscut doar stăpânirea sub nume de proprietar, deci o posesie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul civil formulat de recurentul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva deciziei civile nr. 270, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 aprilie 2009, în dosarul nr-, având ca obiectplângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
RED.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apelA. )
Red.dec.jud.recurs /18.11.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./18.11.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
