Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 396/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 396
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Alena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea "" I, prin administrator, împotriva deciziei civile nr.213 din 21 mai 2008 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr- în cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, -art.52 alin.2 din Legea nr.7/1996-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, în calitate de administrator al contestatoarei SC"" SRL I; lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată. Prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul contestatorului.
Reprezentantul contestatoarei, a formulat prezenta contestație în anulare pe motiv că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unele din motivele de modificare sau de casare a hotărârii. Printre criticile invocate prin cererea de recurs, a făcut referire la această intabulare pe care o consideră totalmente frauduloasă, dat fiind faptul că hotărârea în baza căreia s-a produs această intabulare a fost obținută pe baza mărturiei mincinoase, dosar aflat în momentul de față la parchet pentru cercetări. De asemenea, cu prilejul intabulării, partea s-a folosit și de o schiță falsă. Pentru motivele arătate în scris, cere să se admită contestația în anulare așa cum a fost formulată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 25 octombrie 2006, instanța este învestită cu judecarea plângerii formulate de I împotriva încheierii nr. 31881/20 iulie 2006, dată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I prin care s-a dispus:
Admite cererea cu privire la imobilul: parcela curți construcții în suprafață de 466. p. 1 (1024/9/1), situat în municipiul I, - -, număr 12, județul I, înscris în cartea funciară numărul 56269 municipiului I cu numărul cadastral 17299 proprietatea:, bun propriu, de sub PI1, P II 1 și să se înscrie. dreptul de proprietate cu titlu de drept de cumpărare și partaj.
Petenta a susținut că este proprietara suprafeței de 60. drept dobândit în anul 1995 prin cumpărare, constatat prin hotărâri judecătorești, fiind dispusă greșit intabularea întregii suprafețe de 466. pe numele.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 7088 din 12 iunie 2007, păstrată în apel d Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 909/12 decembrie 2007, respinge acțiunea.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de fond constatat că:
Petenta Iac umpărat de la vânzătorii - suprafața de 60. teren, din terenul de 466. situat în I,-, cu act sub semnătură privată, pe care și-a amplasat o metalică, dreptul de proprietate al petentei asupra acestei suprafețe de teren fiind recunoscut prin sentința civilă nr. 2052/8 februarie 1999, Judecătoriei Iași, sentință definitivă și irevocabilă, data dobândirii acestui drept de proprietate fiind la 8 februarie 1999, întrucât hotărârea este constitutivă de drepturi de la data pronunțării sale.
Întreaga suprafață de teren de 466. însă a fost vândută de aceiași vânzători intimatei, prin contract de vânzare-cumpărare autentic încheiat la notar în 13 iulie 1998, iar prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, valabilitatea acestei vânzări a fost recunoscută, intimatei, fiind cumpărătoare de bună-credință.
Existând două titluri de proprietate asupra terenului de 466. la care este inclusă și suprafața de teren de 60. pe care petenta se consideră proprietară, în cadrul acțiunii în revendicare s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă că cel mai bine aspectat este titlul intimatei care a fost de bună-credință și s-a conformat exigențelor de autenticitate a actului impuse de lege în privința vânzării de terenuri.
Cererea de revizuire a intimatei, prin care s-a constatat valabilitatea titlului intimatei formulată de petentă, a fost respinsă de către Curtea de APEL IAȘI prin decizia nr. 633/29 iunie 2005.
Instanța de prim grad a înlăturat apărările petentei, reținând că:
La data formulării cererii, 20 iulie 2006, de către intimata, în CF nu exista nici o notare referitoare la existența unui litigiu cu privire la imobilul în speță, sesizarea nr. 8/2002 din registrul de sesizări fiind radiată deoarece litigiul a fost soluționat definitiv și irevocabil prin hotărârea judecătorească care consfințește valabilitatea titlului intimatei în acțiunea de revendicare, titlu care, de altfel, a stat și la baza intabulării dreptului de proprietate a acesteia.
Se arată în considerentele sentinței că susținerile petentei, cum că deține încă un titlu de proprietate asupra terenului de 60. nu sunt întemeiate deoarece hotărârea judecătorească prin care s-a constatat valabilitatea antecontractului, încheiat în anul 1995, fost înlăturată prin hotărârea judecătorească care a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, autentic încheiat în anul 1998, în cadrul acțiunii în revendicare, iar revizuirea privește aceste titluri și nu a fost pronunțată "într-o altă cauză" cum susține petenta.
Constată judecătoria că intimatul Iad ispus intabularea pe baza actelor ce au însoțit cererea de intabulare a intimatei la data formulării - 20 iulie 2006 - pe baza actelor doveditoare a dreptului ce s-a solicitat a fi înscris, dispozițiile art. 49 din Legea nr. 7/1996 (modificată, completată, republicată) nefiind încălcate.
În faza judecății în primă instanță intimata a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu, respinsă cu motivarea că societățile comerciale dizolvate pot sta în proces până la lichidarea și radierea lor.
Astfel lichidatorul Centrul de expertiză în insolvență nu poate sta în judecată deoarece nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de Legea nr. 31/1990.
În apelul declarat împotriva sentinței dată de judecătorie, petenta a susținut că la data formulării cererii de înscriere în cartea funciară exista sesizarea formulată de nr. 9177/17 iulie 2006 și plângerea penală nr. 2075/11 iulie 2006, fiind dispusă greșit intabularea suprafeței de 60.
Tribunalul constată că prima instanță a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat.
În cauză nu s-a dovedit că, la data când intimata a solicitat înscrierea în a dreptului de proprietate a suprafeței de 466. avea formulată o sesizare care să o împiedice pe aceasta să obțină intabularea dreptului de proprietate, actele depuse atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel nedemonstrând existența vreunei astfel de sesizări la data de 20 iulie 2006, singura mențiune fiind a plângerii înaintate de sub nr. 267/21 august 2006 împotriva încheierii de intabulare nr. 31881/24 iulie 2006, iar a primit comunicarea încheierii de intabulare la data de 24 iulie 2006, conform procesului verbal de predare de la fila 17 dosar fond. Tribunalul Iași păstrează sentința nr. 7988/2007 a Judecătoriei Iași și respinge apelul declinat de petenta
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta
Prin decizia civilă nr. 213 din 21 mai 2008 Curții de APEL IAȘI se respinge recursul formulat de I împotriva deciziei civile 909 din 12 decembrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
În cartea funciară dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare și a Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară. Cu înscrisurile depuse la dosar, ce constituie documentația cerută de lege, este făcută dovada că dreptul de proprietate al intimatei este transmis în mod valabil.
Legalitatea titlului intimatei a fost contestată, pe cale principală, de recurentă în acțiunea ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului autentificat sub nr. 3885/1998, respinsă prin sentința civilă nr. 6806 din 18 iunie 2003 Judecătoriei Iași (definitivă și prin decizia civilă nr. 726/22 septembrie 2004 Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 444 din 8 aprilie 2005 Curții de APEL IAȘI ) hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.
În consecință, contractul își produce toate efectele în ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 466. ce constituie titlu valabil pentru intimată.
În limitele investirii prin plângere în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, judecătoria a verificat legalitatea și temeinicia încheierii atacate, potrivit competenței sale. Instanța nu a efectuat "tranzacții imobiliare", ci a soluționat cauze conform art. 129 Cod procedură civilă, hotărând asupra obiectului judecății. Hotărârea atacată, cât și sentința dată în primă instanță, redactată conform art. 261 Cod procedură civilă, cuprind considerentele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței,cât și cele pentru care s-au înlăturat apărările petentei. Instanța a făcut aplicare corectă a legii speciale a cadastrului și publicității imobiliare verificându-se legalitatea titlului cu privire la care lucrările de publicitate imobiliară s-au efectuat inițial sub nr. 8209/1998 (fila 7 dosar fond) urmare autentificării contractului prin încheierea nr. 31881/20 iulie 2006 fiind înscris dreptul de proprietate ca bun propriu, urmare stingerii litigiilor prin hotărâri judecătorești, între recurentă și.
Hotărârile judecătorești pronunțate în alte pricini ce au ca obiect dreptul de proprietate în care nu sunt părți cele din prezenta cauză, nu sunt obligatorii pentru instanță nefiind pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 329 Cod procedură civilă) În același sens cercetările penale nefinalizate prin anularea sau constatarea nulității, în speță a contractului de vânzare cumpărare nr. 3885/1998 nu constituie motive de respingere a cererii de înscriere, titlul fiind valabil.
În copia cărții funciare nr. 56269/municipiul I înaintată instanței este menționată numai plângerea împotriva încheierii nr. 31881/2006 pentru sesizarea cu nr. 48/2002 fiind dispusă radierea (fila 18 - 51 dosar fond) urmare verificării hotărârilor judecătorești învestite cu formulă executorie, înscrisuri invocate ca mijloace de probă și în prezenta cauză.
Cum nu sunt înregistrate alte notări, deși s-au invocat de recurent, înscrierile și radierea sunt dispuse în baza hotărârilor judecătorești între care și sentința civilă 2052/1999, definitive și irevocabile. În consecință nu există nici un motiv legal pentru a se respinge cererea de înscriere soluționată prin încheierea atacată, așa cum s-a stabilit corect de instanțe. Faptul că cererea de înscriere este soluționată la un termen ulterior înregistrării, nu se sancționează cu nulitatea cererii, alăturat datei primirii este menționat și termenul (fila 6 dosar fond).
Criticile privind schițele anexă la contract, a căror legalitate a fost verificată și în acțiunea în revendicare, nu sunt întemeiate, în cauză nu s-a dovedit că sunt "false". Drepturile procesuale ale petentei nu au fost încălcate în sensul art. 304 pct. 5 și art. 105 Cod procedură civilă, pentru ca hotărârea atacată să fie sancționată cu nulitatea.
În faza judecății în primă instanță și apel, pentru termenul la care au avut loc dezbaterile, petenta a fost legal citată. Judecarea apelului a avut loc la 12 decembrie 2007 în lipsa apelantei. Instanța a dispus verificări la Oficiul Registrului Comerțului, constatându-se că lichidatorul nu a depus specimenul de semnătură, Centrul de Expertiză în Insolvență I comunicând că nu are mandat de reprezentare, fiind reprezentată de administratorul statutar (filele 70, 82). Consemnarea în partea introductivă a hotărârii tribunalului a concluziilor intimatei - persoană fizică - reprezentată de avocat cu privire la citarea nu constituie o încălcare a drepturilor procesuale ale acesteia și nici îngrădirea dreptului la probe. Tribunalul a avut dovezi în dosar comunicările Oficiului Registrului Comerțului privind mandatul lichidatorului.
Înscrisurile depuse ca probe în recurs sunt mijloace de probă asupra cărora instanțele de judecată s-au pronunțat în alte litigii ale părților prin hotărâri irevocabile.
Prin conținutul lor nu înlătură valabilitatea titlului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC SRL I pentru următoarele motive:
- instanța a omis din greșeală să cerceteze unele din motivele de modificare sau de casare a hotărârii și a încălcat dispozițiile procedurale cu privire la procedura de citare pentru termenul când s-a judecat pricina.
Deși contestatorul nu a fost prezent la termenul când s-a judecat cauza iar pentru acest termen a răspuns fără consimțământul recurentei apărătorul intimatei care a susținut că lichidatorul nu a depus somația la ORC și deci recurenta poate fi reprezentată în proces prin administrator
Instanța fără să dispună verificările a dispus judecarea cauzei în lipsa recurentei, deși procedura de citare pentru termenul de judecată nu era legal îndeplinită.
În aceste condiții s-au invocat dispozițiile art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, disp. art. 127 Cod procedură civilă, disp. art. 72 Cod procedură civilă și a disp. art. 921Cod procedură civilă.
Instanța de recurs a omis să cerceteze următoarele motive de casare sau de modificare a deciziei:
- sentința de partaj bunuri comune între soții nu este opozabilă recurentei.
Sentința civilă nr. 2052/8.02.1999 a Judecătoriei Iași rămasă definitivă și irevocabilă are putere de lucru judecat față de prezenta pricină întrucât există legala identitate de parte, obiect și cauză.
Instanța a reținut că ambele titluri de proprietate sunt valabile, dar că cel al intimatei are prioritate deoarece și-a înscris mai întâi actul prin care a dobândit proprietatea.
Regula priorității înscrierii prev. de art. 25 al. 1 din Legea 7/1996 este aplicabilă deoarece dacă înscrierea este legală, adică dacă întrunește condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea în Cartea funciară.
Dacă însă din înscris, din cerere sau din cuprinsul Cărții funciare rezultă nevalabilitatea actului juridic sau im posibilitatea înscrierii, cererea nu se încuviințează.
Intimata a fost de rea -credință întrucât nu a dobândit bunul printr-un act translativ de proprietate ci printr-o hotărâre de partaj între soții în care s-a inclus abuziv și proprietatea recurentei.
-instanța nu se poate pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat.
În speță există identitate între părți, obiectul și cauza din dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă 2052/8.02.1999 a Judecătoriei Iași rămasă definitivă și irevocabilă, obiectul și cauza acțiunii ce a făcut obiectul dosarului de față.
Sentința civilă 2052/08.02.1999 având autoritate de lucru judecat, instanța trebuia să nu admită plângerea împotriva încheierii de intabulare pe numele lui și pentru suprafața de 60. din I, - - nr. 12.
- Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs potrivit căruia art. 31 din Legea 7/1991, înscrierea în Cartea funciară este valabilă numai dacă cel care solicită înscrierea a dobândit dreptul real cu bună credință.
Ori așa cum a dovedit cu probele efectuate în cauză intimata a fost de rea -credință întrucât nu a dobândit bunul printr-un act translativ de proprietate ci printr-o hotărâre de partaj între soții în care s-a înscris abuziv suprafața de 60. proprietatea recurentei;
- instanța nu s-a pronunțat însă asupra motivului de recurs că intimata a înscris în Cartea funciară un teren care nu-i aparține;
- instanța nu s-a pronunțat nici asupra motivului de recurs privind nulitatea absolută a vânzării bunului altuia deoarece vânzătorii nu puteau să vândă un teren care nu le mai aparținea.
Contestația în anulare nu este fondată.
Contestatoarea a invocat ca temei al contestației în anulare disp. art. 317 al. 1 Cod procedură civilă și 318 Cod procedură civilă.
Motivul de contestație prev. de art. 317 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă respectiv că procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, nu este fondat.
Astfel, procedura de citare cu contestatorul pentru termenul de judecată din 21 mai 2008 fost legal îndeplinită. Aceasta deoarece contestatoarea care a avut calitatea de recurentă a fost reprezentată la judecarea pricinii de avocatul ales de recurentă, astfel cum atestă împuternicirea avocațială aflată la fila 23 din dosar.
Nici motivele de contestație în anulare întemeiate pe disp. art.318 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța de recurs a analizat toate criticile formulate în recurs, analizând fiecare motiv de recurs, grupând în acest sens argumentele aduse de părți.
Drept urmare contestația în anulare este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de SC SRL, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr.213 din 21.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Curtea de APEL IAȘI:
-
.
- -
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Alena Andronic, Georgeta
