Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 42/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în Cumpăna,-, -.A,.6, împotriva deciziei civile nr. 271, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C (), cu sediul în C,- și intimata pârâtă, domiciliată în Cumpăna,-, județul C, având ca obiectplângere împotriva încheierii de Carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, prin serviciul registratură, la data de 04.01.2010, intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ()a depus un set de înscrisuri, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 18.11.2009, și anume copiile certificate ale actelor ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară nr. 353 localității Cumpăna, precum și încheierile de carte funciară nr. 5037/2006, 4438/2002 și 848/2001.
De asemenea, la data de 11.01.2010, recurentul reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 18.11.2009, conform opis, certificate "conform cu originalul".
După referatul grefierului;
Întrebat fiind de către instanță, recurentul reclamant învederează că nu sunt are acte noi de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, în raport de susținerile recurentului reclamant, în sensul că nu sunt înscrisuri noi sau alte cererii, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra motivelor de recurs.
Având cuvântul, recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârilor pronunțare de instanța de apel și fond, cu consecința admiterii pe fond a plângerii și să constate nulitatea sistării cărții funciare nr. 353 și a dezmembrării imobilului în cărțile funciare nr. 12422 și nr. 12423.
Instanța rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurus.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, petentul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să constate nulitatea sistării Cartei funciare nr.353 și a dezmembrării imobilului în cartea funciară nr.12422 și nr.12423.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat,în esență, că imobilul in litigiu a fost intabulat pe numele sau si ca nu existau temeiuri pentru sistarea cărții funciare nr.353.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu inscrisuri.
In drept, petentul a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr.67/1958.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea plângerii.
In motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, în esență, că nu au existat piedici la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa.
In drept, pârâta a invocat dispozițiile art.48 din Legea nr.7/1996.
Prin sentința civilă nr.19817/07.11.2008, Judecătoria Constanțaa respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest fel a reținut instanța de fond că, după intabularea dreptului de proprietate asupra terenului pe numele petentului prin Incheierea nr.8485/04.06.2001, s-a pronuntat Incheierea nr.5037/13.03.2006 prin care s-a dispus intabularea imobilului pe numele pârâtei. In baza acestei încheieri, pârâta a solicitat dezmembrarea imobilului, rezultand astfel sistarea înscrierii anterioare cu nr.353 și înfiintarea a doua cărți funciare noi, nr.12422 si 12423. Cum toate aceste operațiuni s-au efectuat în baza unei încheieri valabile de intabulare pe numele pârâtei, respectiv Incheierea nr. 5037/13.03.2006, instanța constată ca sistarea cărții funciare și actul de dezmembrare efectuate la solicitarea pârâtei sunt deasemenea valabile.
In consecință, având în vedere că petentul nu a reușit să probeze contrariul celor reținute în încheierea atacată, deși această sarcină îi revenea conform art.1169 civil și art.129 alin.1 teza finală cod pr.civilă și cum nu există vreun motiv de nulitate ce ar putea fi invocat din oficiu, instanța a constatat valabilitatea încheierii și a respins plângerea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Arată apelantul că solutia instantei de fond desființează, în mod abuziv și nelegal, decizia civila pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr.2970/2001, respectiv decizia nr. 536/20.07.2006, care consacră dreptul său de proprietate.
Prin decizia civilă nr.271/21.04.2009, Tribunalul Constanțaa respins apelul petentului ca nefondat.
Pentru a pronunța aceaată soluție, instanța de apel a reținut în esență că, potrivit disp. art.42 al Legii nr.7/1996, legea cadastrului și publicității imobiliare, imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia.
S-a mai reținut că pârâta a solicitat C, dezmembrarea imobilului teren de 1039. situat în comuna Cumpăna, identificat prin nr.cadastral 11546, înscris în cartea funciară nr.353 în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr.17/11.01.2008 și a schițelor cadastrale ce identificau cele două loturi care formau imobilul. Pentru fiecare lor s-au acordat nr.cadastrale diferite, respectiv nr.11635 și nr.11636 și s-au deschis două cărți funciare distincte, respectiv nr.12422 și nr.12423, cu consecința sistării cărții funciare nr.353, în care era înscris întregul imobil. Cum toate aceste operațiuni s-au efectuat în baza unei încheiere valabile de intabulare pe numele pârâtei, respectiv încheierea nr.5037/13.03.2006, instanța de apel a constatat că sistarea cărții funciare și actul de dezmembrare efectuate la solicitarea pârâtei sunt valabile, fiind realizate cu respectarea disp. Art.42 și 45 din Legea nr.7/1996.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.7-9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- în mod abuziv și ilegal cele două instanțe nu au avut în vedere prevederile Deciziei civile nr.536/20.07.2006 pronunțate în dosarul nr. 2907/2001 de Tribunalul Constanța, menținută prin Decizia civilă nr. 519/05.11.2001 a Curții de APEL CONSTANȚA, hotărâre prin care instanțele au constatat perimarea plângerii formulate de reclamanta împotriva încheierii nr.8485/14.06.2001 pronunțată de Biroul de Carte Funciară C;
- motivarea instanțelor, că pârâta putea cere modificarea prin alipire-dezlipire sau prin mărirea sau micșorarea imobilului, nu are relevanță în cauză, câtă vreme litigiile anterioare s-au perimat.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.305 cod pr.civilă, în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii prin care se admite cererea de înscriere în cartea funciară sau se respinge cererea, partea interesată poate formula o plângere în termen de 15 zile de la comunicarea actului dacă apreciază că la operațiunea înscrierii, înscrisul care atestă dreptul reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din actul normativ invocat.
Prin urmare, condițiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de formă pe care registratorul le poate verifica înaintea operațiunii înscrierii în cartea funciară și nu la condiții de fond privind valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebește această acțiune de aceea a rectificării cărții funciare reglementată de art.36 din legea nr. 7/1996.
registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura Legii nr. 7/1996, modificată, numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului supus intabulării, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care este deja înscris pe numele unei alte persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărții funciare urmărește radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii în cartea funciară atunci când aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală, efectul rectificării fiind unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat ori nu mai sunt întrunite condițiile de existență a lui, încetând astfel efectele titlului de proprietate.
În speță, se constată că instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect că imobilul în litigiu - teren în suprafață de 1023. din acte (1039. din măsurători) a fost intabulat ăn cartea funciară pe numele pârâtei prin încheierea nr. 5037/13.03.2006, încheiere ce nu a fost desființată până în prezent.
În baza acestei încheieri, pârâta a solicitat dezmembrarea imobilului, rezultând astfel sistarea înscrierii anterioare cartea funciară cu nr. 353 și înființarea a două cărți funciare noi, nr.12422 și nr.12423, aceste operațiuni fiind realizate cu respectarea dispozițiilor art. 42 și 43 din Legea nr.7/1996.
Este real faptul că inițial, prin încheierea nr.8485/04.06.2001, dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost intabulat pe numele reclamantului, fostul soț al pârâtei (fostă ) - fila 42 dosar recurs.
Prin sentința civilă nr.15113/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia civilă nr.101/15.02.2005 a Tribunalului Constanța, s-a dispus sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, imobilul teren în suprafață de 1023. conform titlului de proprietate nr.51480/913/21.10.1998 emis de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 C, fiind atribuit în deplină proprietate pârâtei. Aceasta a fost obligată la plata unei sulte de 59.159.579 lei vechi către fostul soț (filele 44 - 56 dosar recurs).
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, prin care s-a recunoscut calitatea pârâtei de proprietar exclusiv al terenului în suprafață de 1023. s-a dispus intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară prin încheierea nr.5037/13.03.2006.
În condițiile în care pârâta, în urma procesului de partaj a devenit unic proprietar al terenului în litigiu, iar titlul ei nu a fost desființat, fiind intabulat în cartea funciară conform încheierii nr.5037/13.03.2006, se reține că nu mai are relevanță juridică împrejurarea că încheierea de intabulare pe numele fostului soț nr.8485/04.06.2001, nu a fost anulară (fiind perimată acțiunea formulată de petenta ). Situația juridică a bunului s-a schimbat de la momentul pronunțării încheierii nr.8485/2001 și până la momentul pronunțării încheierii nr.5037/13.03.2006, nemaifiind întrunite condițiile de existență a dreptului înscris pe numele recurentului.
Operațiunile ce s-au succedat pronunțării încheierii de intabulare nr.5037/13.03.2006 neanulată, respectiv dezmembrarea imobilului în temeiul actului de dezmembrare autentificat sub nr.17/11.01.2008 și deschidere a două cărți funciare distincte nr.12422 și nr.12423, cu consecința sistării cărții funciare nr.353 în care era înscris întregul imobil pe numele pârâtei, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 42 și 43 din Legea nr.7/1996 și fără ca prin aceste operațiuni să se fi cauzat recurentului vreun prejudiciu.
În concluzie, Curtea constatând că instanțele de fond și de apel s-au pronunțat în limitele investirii, fără a schimba natura sau înțelesul plângerii petentului, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.7/1996 și că au soluționat ăn mod judicios cererea recurentului, în baza art.312 Cod procedură civilă, ca respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în Cumpăna,-, -.A,.6, împotriva deciziei civile nr. 271, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C (), cu sediul în C,- și intimata pârâtă, domiciliată în Cumpăna,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.recurs,jud.-/03.02.2010
Tehnored.gref.MG/2ex./09.02.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter, Daniela Petrovici
