Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 556/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.556

Ședința publică din 21 mai 2009

PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean

JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 30 din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, situație față de care lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7724 din 27 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Arada admis plângerea formulată de petenții și împotriva încheierii de carte funciară nr.63896/CF/2008, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a dispus A, radierea ipotecii înscrisă în CF 63247Arad, nr. topo 7588.7589/4010/etc/4/410 etc/3/I și topo 7588.7589/410/etc/4/4100etc/3/II, sub C3, pentru suma de 20.997 lei în favoarea intimatei, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că proprietari tabulari asupra imobilelor înscrise în CF NR.6324 A, sunt petenții, și iar prin încheierea de carte funciară nr.63896/CF/2008, a fost înscris asupra imobilului proprietatea acestora, în favoarea intimatei dreptul de ipotecă pentru suma de 20.977 lei.

La data de 15.08.2008, intimata a depus la OCPI A, biroul de carte funciară o cerere de înscriere a ipotecii în favoarea acesteia, în temeiul dispozițiilor art.60, 61, și art.136 alineat 2 și alineat 6 din OG 92/2003, privind codul d e procedură fiscală, față de creanța bugetară în sarcina petentului, în baza titlurilor executorii anexate:decizia nr.4971/8.04.2008, emisă de Agenția Națională De Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, procesul-verbal nr.17474/02.08.05, privind calculul dobânzilor de întârziere și-a penalităților de întârziere, act constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului, nr.550A/02.04.2003 și procesul-verbal nr.AC.550a/02.04.2003, privind calculul dobânzilor de întârziere și-a penalităților de întârziere.

Prima instanță a apreciat față de temeiurile de drept în baza cărora intimata a solicitat înscrierea, că înscrierea dreptului de ipotecă cu privire la imobilul petenților s-a efectuat în mod greșit având în vedere și că din înscrisurile depuse în probațiune de către intimată ca fiind acte justificative ale înscrierii, rezultă că, petentul are față de intimată calitatea de debitor, ipoteca fiind notată asupra unui imobil proprietatea comună a debitorului și soției sale.

Sub acest prim aspect, în speță sunt incidente dispozițiile art.154 alin 1 din OG 92/2003, conform cărora, " sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei."

Astfel, rezultă în mod clar că, anterior executării silite este necesar să se solicite partajul, ceea ce în speță nu s-a realizat.

S-a mai reținut că în speță sunt incidente și dispozițiile art.154 alineat 6, în conformitate cu care, "sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală", alineatul 5 prevăzând că, "executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9) și (10) și ale art. 152 alin. (1) și (2) fiind aplicabile și în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui proces verbal de sechestru încheiat în conformitate cu dispozițiile legale, or, ipoteca își are izvorul în lege și convenția părților.

Dispozițiile art. 60, din OG 92/2003, reglementează obligația autorităților și instituțiilor publice de a furniza informații, iar dispozițiile art. 61, reglementează colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public, cu următorul conținut:

(1) Autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.

(2) Nu constituie activitate de colaborare acțiunile întreprinse de autoritățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.

De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 136 alineat 2 și 6, conform cărora,

(1) În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod.

(2) Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

Având în vedere Capitolul 6 din OG nr. 92/2003, reglementează măsurile asigurătorii la art. 129, unde sunt enumerate poprirea și sechestrul asiguratoriu cu privire la sechestrul asiguratoriu nu s-a făcut dovada existenței la momentul înscrierii a unui sechestru instituit în condițiile prevăzute de art.154 alin5 și 6 din OG nr.92/2003, pentru a putea fi invocat ca și ipotecă legală, astfel că instanța de fond prin admiterea plângerii a dispus radierea ipotecii înscrisă în 63247

Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat a declarat apel pârâta Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T și a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii plângerii și menținerii formei de executare efectuată de autoritatea vamală în dosarul de executare, cu motivarea că atâta vreme cât autoritatea vamală are o creanță certă, lichidă și exigibilă și faptul că ipoteca instituită este o măsură asiguratorie și nu o executare silită propriu-zisă, apreciază că nu sunt motive legale de radiere a ipotecii instituite.

Prin decizia civilă nr.30 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 7724 din 27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în sensul că a respins plângerea formulată de petenții și pentru radierea ipotecii înscrisă în CF 63247 cu nr. top. 7588,7589/410/etc/4/4100 etc/3/II sub C3.

Examinând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de apel și din oficiu, în baza art.295 proc.civ. se va constata că titlurile executorii au fost comunicate petentului conform dispozițiilor legale, titluri care nu au fost contestate.

Starea de fapt reținută de prima instanță nu este conformă probelor administrate, aceasta făcând o greșită apreciere a acestor probe, ipoteca instituită asupra imobilului este o măsură asiguratorie și nu o executare silită propriu zisă.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și susținând că în mod greșit Tribunalul Arad nu a menținut valabilitatea hotărârii primei instanțe deoarece această hotărâre a fost corect pronunțată.

S-a arătat că instituirea ipotecii asupra imobilului reprezintă o interpretare complet eronată a legii, de către instanța de apel, întru-cât cauza supusă judecății este o plângere formulată în condițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, plângere prin care se arată că s-a înscris greșit o ipotecă, care nu a luat ființă printr-un proces verbal. de sechestru

În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.

Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzut de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este nefondat.

În mod corect instanța de apel a reținut că ipoteca instituită asupra imobilului este o măsură asiguratorie și nu executare silită propriu-zisă.

Deși instanța de apel nu a dezvoltat motivarea, din actele și lucrările cauzei rezultă că recurentul are calitatea de debitor față de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, după cum rezultă din titlul intitulat " act constatator" nr. 550 / din 2.04.2003, și anexele la acest titlu respectiv Procesele Verbale 4138 din 24.04.2003, 17474 din 2.08.2005 și 4971 din 8.04.2008.

Fiind în domeniul garantării unor creanțe fiscale, în sensul art. 129 și urm. Cod procedură fiscală, în mod corect instanța de apel a apreciat că trebuie asigurate garanții în vederea garantării obligațiilor fiscale către bugetul de stat, desigur în măsura în care aceste obligații fiscale vor putea deveni și executorii.

Cum notarea ipotecii este doar o garanție a unei posibile obligații fiscale, stabilită totuși printr-un titlu, aceasta nu afectează substanța dreptului de proprietate al recurenților, în condiții în care aceștia pot clarifica chiar benevol raporturile obligaționale fiscale cu intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Față de cele arătate și văzând că in speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va proceda la respingerea recursului declarat de către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 30 din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red. /03.06.2009

Tehnored /04.06.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean, Trandafir Purcăriță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 556/2009. Curtea de Apel Timisoara