Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 60/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 60
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile numărul 690 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul intimatei SC SRL, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei și al intimatei SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură:
-întâmpinare formulată de intimata SC SRL, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse;
-la data de 19.02.2008 și 21.02.2008, precizări formulate de recurentă privind capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată și taxa de timbru.
Avocat arată că recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor legale actuale.
Instanța constată că sunt incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurenta nedatorând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Apărătorul intimatei SC SRL arată că înțelege să-și mențină punctul de vedere exprimat în scris. Consideră că, referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, a avut loc o eroare de dactilografiere. Referitor la cheltuielile de judecată, s-a depus chitanța reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei, în minută s-a consemnat 4000 lei, în timp ce în hotărâre s-a dactilografiat, suma de 40.000 lei.
Solicită modificarea în parte a deciziei instanței de apel, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de la instanța de apel.
În ceea ce privește fondul litigiului, consideră că recursul este nefondat, impunându-se menținerea deciziei Tribunalului Iași.
Arată că s-a aplicat greșit legea de către registratorul Cărții Funciare, acesta se afla în fața unei hotărâri privind prioritatea înscrierii în cartea funciară, iar cererea nu trebuia respinsă.
Susține că nu s-a ținut cont de sentința nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași, se face confuzie între notarea antecontractului în cartea funciară și notarea intenției de a înstrăina, notarea antecontractului nu își pierde efectele.
În ceea ce privește inopozabilitatea sentinței, recurenta prin reprezentant formulează susțineri în afara dispozițiilor Legii nr. 7/1996, drepturile dobândite prin hotărâre judecătorească sunt opozabile terților fără înscrieri în cartea funciară.
Consideră că nu pot fi incidente prevederile Codului d e procedură fiscală, invocate de recurentă, nefiind vorba de un act de dispoziție, ci de o dispoziție judecătorească.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 3242/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis cererea petentei " " SRL I, în contradictoriu cu intimatele SA I și Direcția Generală a Finanțelor Publice I, desființându-se încheierea nr. 50443/30.10.2006 și intabularea în cartea funciară nr. 5348 municipiului Iad reptului de proprietate al petentei, liber de orice sarcini privind imobilul compus din parcelele de teren construite și neconstruite conform sentinței civile nr. 1554/21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Iași (irevocabilă):
-70/3 (2861/1/3) - 664,68.p categoria de folosință - alte terenuri;
-64 (2823/1) - 664,68. -categoria de folosință - construcții, cu rezervorul 50 de 750.
-65 (2823/2) - 22,50 mp categoria de folosință construcții, cu stația de pompare C 51;
-66 (2823/3) - 209,60 mp categoria de folosință - construcții, cu rezervorul C 52 de 750 mc;
-71 (2861/2) - 342,31 mp categoria de folosință - alte terenuri;
- 500 mp din DS 11 și CAT 2794/1, reprezentând cale de acces.
Pârâtele au fost obligate în solidar, la plata către petentă a sumei de 508,3 lei cheltuieli de judecată, din care 500 lei onorariu apărător, 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Probele administrate in cauză (sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași, certificat de atestare fiscală nr. -/23.10.2006 emisă de către Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale - Activitatea de Taxe și Impozite Locale, încheierea nr. 511/26.01.2000 emisă de către Oficiul de cadastru Și Publicitate Imobiliară I - Serviciul de Publicitate Imobiliară, dovada comunicării încheierii, de Carte Funciară pentru informare - cartea funciară nr. 5348 ( filele 16 -26), rezultă că plângerea petentei este întemeiată.
Instanța a constatat că, sunt îndeplinite dispozițiile art. 47 alin. 1 și 2 și art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare, în sensul că s-a solicitat intabularea sentinței civile nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași, care este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, identifică imobilul.
De asemenea, reiese că înscrierea antecontractului a fost efectuată în Cartea Funciară sub nr. 22190/14.10.2004, anterior sechestrului intimatei DGFP I, în condițiile art. 25 alin 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare, fiind opozabilă terților, așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin sentința menționată mai sus.
Totodată, instanța reține că, în speță nu poate fi reținută incidența art. 126 alin. 8 din OG nr. 92/2003 republicată, modificată și completată, privind Codul d e Procedură fiscală, atât timp cât sechestrul a fost notat în cartea funciară ulterior înscrierii antecontractului, nefiind îndeplinite condițiile acestui text de lege, care condiționează îndeplinirea de acte ulteriore înscrierii, ori, în cauză, prin sentința civilă s-a reținut că odată cu achitarea prețului s-a efectuat și predarea primirea, deci și transferul dreptului de proprietate.
Mai mult decât atât, instanța mai reține că petenta este înregistrată la organele fiscale și achită impozitele aferente acestui imobil.
În aceste condiții, instanța, constatând că plângerea este întemeiată, a admis plângerea, a dispus desființarea încheierii nr. 50443/30.10.2006 emisă de către Oficiul de Cadastru Și Publicitate Imobiliară I - Serviciul de Publicitate Imobiliară a dispus intabularea în cartea funciară nr.5348 a municipiului Iad reptului de proprietate al petentei, liber de orice sarcini, privind imobilul compus din parcele de teren construite și neconstruite, conform sentinței civile nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași, irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice I care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 690/10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 3242/26.03.2007 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost păstrată. Apelanta a fost obligată să plătească intimatei SRL suma de 40.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
În pronunțarea soluției, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Reclamanta " " a solicitat în contradictoriu cu intimatele "" și Direcția Generală a Finanțelor Publice I anularea încheierii nr. 50443/30.10.2006 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Prin încheierea nr. 50443/30.10.2006 s-a respins cererea petentei " " de intabulare a dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 8 Cod procedură fiscală deoarece imobilul este grevat de sarcini în favoarea
Instanța de control judiciar reține că la data de 11.10.2004, între petenta SC " " SRL și intimata SC "" SA, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. 5348 municipiului I, compus din parcele de teren construite și neconstruite:
-70/3 (2861/1/3) - 664,68 mp categoria de folosință - alte terenuri;
-64 (2823/1) - 664,68 mp categoria de folosință - construcții, cu rezervorul C 50 de 750 mc;
-65 (2823/2) - 22,50 mp categoria de folosință construcții, cu stația de pompare C 51;
-66 (2823/3) - 209,60 mp categoria de folosință - construcții, cu rezervorul C 52 de 750 mc;
-71 (2861/2) - 342,31 mp categoria de folosință - alte terenuri;
-Circa 500 mp din DS 11 și CAT 2794/1, reprezentând cale de acces, pentru suma de 1.050.000.000 ROL, sumă ce a fost achitată în tranșe până la data de 22.12.2004.
La data de 12.10.2004, antecontractul menționat mai sus a fost încheiat în formă autentică sub nr. 2391, promisiune de vânzare cumpărare ce a fost notată în Cartea Funciară sub nr. 22190/14.10.2004.
După notarea promisiunii de vânzare în favoarea petentei, s-au mai notat în cartea funciară sechestrul în favoarea DGFP I și somația de plată în favoarea BRD I, sub numerele 25621/2004 și respectiv 2119/2005.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iașis -a constatat că între petenta SC " " SRL și intimata SC "" SA, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. 5348 municipiului
Instanța de apel constată că sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași este opozabilă pârâtei-recurente I incidente fiind în speță dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din legea nr. 7/1996 potrivit căroradrepturile reale dobândite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești, sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară.
De asemenea instanța de apel reținecă actul de dispoziție (antecontractul nr. 2391/12.10.1994) încheiat de "" este anterior notării sechestrului de către DGFPiar sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași nu poate fi considerată ca fiind act de dispoziție al debitorului ale cărui bunuri au fost sechestrate ci este pronunțată în contra voinței debitorului, în executarea obligației asumate prin antecontract în temeiul dispozițiilor legale ce îndrituiesc instanța să pronunțe hotărâri ce țin loc de acte de vânzare-cumpărare definitivând efectele produse de antecontract.
Tribunalul reține de asemenea ca neîntemeiat motivul de apel invocat de apelantă prin care a invocat dispozițiile art. 42 alin. 2 din legea 7/1996 respectiv pierderea efectului intenției de a înstrăina prin trecerea unui termen de 2 luni de la data înregistrării cererii. Întrucât înscrierea efectuată de intimata " " reprezintă onotare a antecontractului, efectul de opozabilitate păstrându-se pe toată durata existenței înscrierii, șinu o notare a intenției dea înstrăina.
În considerarea celor expuse, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul și a păstrat sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru cazul de casare înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâta a arătat că soluția instanței de fond - păstrată prin respingerea apelului - este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale atunci când a admis acțiunea petentei SC. SRL I, dispunând intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Arată recurenta că antecontractul de vânzare -cumpărare încheiat cu intimata "" SA la data de 12.10.2004 fost înregistrat la Biroul de Carte funciară sub nr. 22190/13.10.2004. Ulterior susține recurenta că a procedat la data de 16.11.2004 la instituirea unui sechestru asigurator asupra bunului promis spre vânzare ce a fost înregistrat la Biroul de Carte funciară sub nr. 25621 și 8122 din 22.11.2004 având proprietar al imobilului de la acea dată SA
Arată recurenta că instanța de fond și apel nu a avut în vedere că în momentul instituirii sechestrului nu era înregistrat la Biroul de carte funciară decât acel antecontrat încheiat între intimata -petentă și SA care nu produce în sensul disp. art. 971 cod civil efectul transmiterii dreptului de proprietate, astfel încât instituirea sechestrului și înregistrarea acestuia sunt valabile, producând efectele juridice corespunzătoare.
recurenta că într-adevăr există o hotărâre judecătorească care ține loc de act de vânzare -cumpărare însă respectiva hotărâre nu le este opozabilă întrucât nu au figurat ca parte în litigiul respectiv.
Instanța avea obligația să țină cont de instituirea sechestrului ce a fost aplicat, astfel încât nu ar fi fost posibil pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare -cumpărare. Pronunțarea unei atare hotărâri s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 126 al. 8 din OG nr. 92/2003.
Antecontractul de vânzare -cumpărare încheiat nu poate fi asimilat unui act de dispoziție cum greșit a reținut instanța de fond întrucât antecontractul nu poate transmite proprietatea asupra bunurilor.
Arată că prin dispozițiile art. 42 al. 2 din Legea 7/1996 legiuitorul a prevăzut expres că înscrierea intenției de înstrăinare își pierde efectul prin trecerea unui termen de 2 luni de la data înregistrării cererii, dispoziții în considerarea cărora recurenta arată că între momentul înscrierii intenției și cea prin care SC SRL a devenit proprietar doar o perioadă ce depășește cu mult termenul de 2 luni în care intenția ar fi putut produce efecte, astfel încât sechestrul instituit își produce efectele legale ceea ce conduce la netemeinicia plângerii formulate.
Arată recurenta că în mod greșit instanța de apel a stabilit în sarcina sa cheltuieli de judecată datorate în cuantum de 40.000 RON. Suma la care a fost obligată nu este dovedită cu înscrisuri putând fi o eroare de dactilografiere.
În drept sunt invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului în sensul criticilor formulate.
Intimata SRL Iaf ormulat întâmpinare solicitând admiterea în parte a recursului promovat doar în privința cheltuielilor de judecată datorate în apel, respectiv modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării apelantei la plata de cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei și menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei atacate.
Intimata arată că celelalte motive de recurs sunt neîntemeiate. Greșit arată recurenta că nu îi este opozabilă hotărârea judecătorească care ține loc de act de vânzare -cumpărare pe considerentul că nu ar fi fost parte în cauza respectivă, opozabilitatea rezultând din disp. art. 26 alin. 2 din Legea 7/1996 potrivit cărora drepturile reale dobândite de orice persoană prin hotărâre judecătorească sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, iar pe de altă parte sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Iași are opozabilitate în virtutea dreptului de proprietate a notării antecontractului în executarea căruia a fost pronunțată. Corect instanța de fond a reținut că prin notarea antecontractului în cartea funciară sub nr. 22190/14.10.2004, anterior sechestrului instituit de recurentă, a devenit opozabil recurentei. Faptul că ulterior dreptul de proprietate a fost transmis prin îndeplinirea obligațiilor promitentului -vânzător din antecontract nu face ca sechestrul să fie opozabil promitentului -cumpărător, întrucât acesta din urmă a dobândit proprietatea liber de orice sarcini.
Susține intimata prin întâmpinare că în mod corect s-a reținut că actul de dispoziție din partea SA I nu este ulterior sechestrului, ci anterior acestui moment întrucât pronunțarea hotărârii a definitivat - în contra voinței debitorului - efectele produse de antecontractul ce era opozabil terților prin notarea lui în cartea funciară.
Arată intimata că aspectele referitoare la înființarea sechestrului asupra imobilelor proprietatea vânzătoarei și a vânzării imobiliare operată în favoarea petentei SC SRL a fost analizată irevocabil prin sentința civilă nr. 1554/2006 a Tribunalului Iași.
Susține intimata că înscrierea realizată în cartea funciară sub nr. 22190/14.10.2004 este o notare a antecontractului de vânzare-cumpărare și nu o notare a intenției de a înstrăina cum greșit susține recurenta. Efectele notării au fost corect interpretate atât cu ocazia pronunțării hotărârii care să țină loc de act de vânzare -cumpărare, cât și în momentul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată arată intimata că recursul este fondat întrucât cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat au fost dovedite în cuantum de 1000 RON conform facturii depusă la dosar odată cu împuternicirea avocațială.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că recursul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Instanțele au soluționat litigiul cu încălcarea dispozițiilor înscrise în Legea nr. 7/1996 și ale art. 129 din nr.OG 92/2003 (r), hotărârile atacate în cauză fiind nelegale întrucât au fost pronunțate cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Prin reglementarea instituită prin Legea 7/1996, efectul înscrierii în cărțile funciare este doar cel al opozabilității față de terți, rangul înscrierilor fiind determinat de ordinea înregistrării cererilor.
Este adevărat -astfel cum susține intimata -petentă - că potrivit dispozițiilor art. 26 al. 2 din Legea 7/1996 drepturile reale dobândite de orice persoană "prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâre judecătorească" sunt opozabile față de terți fără înscriere în cartea funciară.
Însă la data înregistrării sechestrului asigurator la Biroul de carte funciară sub nr. 25621 și 8122 din 22 11.2004 intimata " SRL I nu avea un drept real asupra imobilului, proprietar al imobilului la data respectivă, era SA
La momentul instituirii sechestrului de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, respectiv 16.11.2004, era înregistrat într-adevăr la Biroul de carte funciară promisiunea de vânzare -cumpărare autentificată sub nr. 2391/12.10.2004 la BNP prin care I se obligă către petenta SC SRL I să-i vândă parcelele de teren construite și neconstruite pe care le avea înscrise în cartea funciară nr. 5348. Antecontractul de vânzare -cumpărare a fost înregistrat în cartea funciară sub nr. 22190/13.10.2004, înscris care nu are efect translativ de proprietate drept pentru care instituirea sechestrului și înregistrarea acestuia produce pe deplin efectele juridice prevăzute de art. 129 al. 9 din nr.OG 92/2003 (r).
Nu poate fi primită apărarea intimatei -petente potrivit căreia sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași, hotărâre ce ține loc de act de vânzare -cumpărare are opozabilitate în virtutea dreptului de proprietate al notării antecontractului în executarea căruia a fost pronunțată. Astfel cum s-a arătat, notarea antecontractului în cartea funciară sub nr. 22190 din 14.10.2004 nu conduce la opozabilitatea acestuia față de recurentă,prin efectul disp. art. 26 al. 1 și 2 din Legea 7/1996 întrucât la data respectivă petenta nu avea un drept real asupra imobilului litigios.
Sentința civilă nr. 1554/21.06.2006 a Tribunalului Iași prin care s-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act de vânzare -cumpărare nu poate dobândi opozabilitatea ca efect al dreptului de prioritate al înscrierii antecontractului în executarea căruia a fost pronunțată. Pronunțarea unei asemenea hotărâri judecătorești presupune că actul invocat de părți nu a transferat prin el însuși proprietatea asupra bunului și de aceea hotărârea judecătorească pronunțată în atare condiții constituie actul de proprietate, fiind constitutivă de drepturi.
Drept consecință, nașterea antecontractului de vânzare -cumpărare nu prezintă relevanță juridică pentru că nu se referă la transmiterea unui drept real, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea 7/1996 care reglementează opozabilitateadrepturilor realedobândite prin hotărâri judecătorești.
Transmiterea dreptului real în favoarea petentei ce a avut loc prin hotărârea judecătorească ce ține loc de act de vânzare -cumpărare este ulterioară sechestrului instituit de recurentă ca măsură asiguratorie de indisponibilizare a bunului imobil producând pe deplin efectele juridice prevăzute de lege. Fiind vorba de un imobil sechestrat, înscrierea sechestrului în cartea funciară este opozabilă tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv, astfel încât nu se va putea da curs cererii petentei SC SRL I de a proceda la intabularea imobilului.
Cum efectul juridic al înscrierii în cartea funciară este cel referitor la opozabilitatea față de terți a intabulării și a notării - atunci când se realizează la cerere în anumite cazuri, ori de informare a terților (specific notării), diferențiere analizată prin considerentele mai sus expuse, urmează a fi înlăturate ca lipsite de relevanță juridică criticile recurentei referitoare la nereținerea dispozițiilor înscrise în art. 40 al.1 din Legea 7/1996 întrucât acestea nu își găsesc aplicabilitatea în cauză.
Așa fiind, constatându-se că hotărârile judecătorești recurate sunt pronunțate cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, incident în cauză fiind motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă urmează ca recursul petentei Direcția Generală a Finanțelor Publice I să fie admis. În baza art. 312 Cod procedură civilă decizia civilă nr. 690/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași va fi modificată în tot, urmând ca apelul exercitat de pârâtă să fie admis conform disp. art. 296 Cod procedură civilă. Drept consecință a schimbării în tot a sentinței civile nr. 3242/26.03.2007 a Judecătoriei Iași urmează a se respinge în temeiul art. 50 din Legea 7/1996 plângerea formulată de SC SRL I împotriva încheierii nr. 50443 din 30.10.2006 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, încheiere ce va fi menținută ca legală și temeinică. Respingerea plângerii petentei va face inoperant art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile nr. 690/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Admite apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 3242/26.03.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot și, în consecință:
Respinge plângerea formulată de SC SRL I prin reprezentantul său legal împotriva încheierii nr. 50443/30.10.2006 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02. 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.03.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
- Judecătoria Iași:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Mona Maria
