Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 656/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2521/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.656
Ședința publică de la 14.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta petentă &, împotriva deciziei civile nr.1189 A din 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-.
are ca obiect - plângere împotriva încheierii de Cartea Funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă recurenta petentă &
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că termenul a fost acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, în condițiile art.245 din Codul d e procedură civilă, dispune repunerea cauzei pe rol, dosarul fiind suspendat la termenul de judecată din data de 10.02.2009. Constată că prin cererea depusă la dosar, atașată ulterior încheierii de ședință prin care s-a dispus suspendarea pricinii, recurenta petentă a solicitat judecarea pricinii în conformitate cu dispozițiile art.242 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2342 din 30 noiembrie 2007, Judecătoria Car espins plângerea petentei SC & SA împotriva încheierii de carte funciară nr. 960 din 08 februarie 2007 pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I, ca neîntemeiată.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse Hotărârea privind înființarea SC & SA, circulara privind dreptul de proprietate asupra terenurilor, fișa corpului de proprietate, contract de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 2 din 22 martie 1999, Protocolul din 23 aprilie 1998, Nota cu spații de producție, însă niciunul dintre aceste acte nu face dovada dreptului de proprietate al statului asupra terenului și nici a societății asupra construcției, că aceste acte nu țin loc de titlu de proprietate și ca atare, dreptul de proprietate nu poate fi intabulat în cartea funciară în baza acestora.
Art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede necesitatea depunerii înscrisului original și a copiei legalizate prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se solicită și potrivit dispozițiilor textului analizat, dreptul de proprietate și orice alt drept real imobiliar se va înscrie în cartea funciară în baza actului prin care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 20 raportat la art. 48 din Legea nr. 7/1996, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 09 iunie 2008, declarat apel SC & SA, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, la data de 27 iunie 2008, sub nr-.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că pentru a ajunge la soluția respingerii cererii, instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt, și în dispozitivul hotărârii nu a făcut nicio referire la încheierea de respingere și la motivele pentru care a respins plângerea.
Prin nota privind elementele de definitivare a protocolului, cuprinzând spațiile de producție aferente Societății & SA, nota aprobată de directorul general al Institutului de Fizică se stabilesc spațiile ce se trec definitiv în patrimoniul Societății &, astfel încât este evident că sunt proprietarii imobilului.
Conform adeverinței nr. 10259 din 26 iunie 2007 eliberată de Primăria M, întreaga suprafață de teren pe care este situată societatea se află pe domeniul privat al statului, adeverința a fost depusă și la dosarul cauzei.
Prin aceasta au făcut, încă de la început, dovada proprietății statului asupra terenului, astfel încât nu erau motive pentru respingerea cererii.
Prin decizia civilă nr. 1189 din 07 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins apelul formulat de apelanta - petentă SC & SA, împotriva sentinței civile nr. 2342 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria C, ca nefondat, constatând că în mod corect s-a reținut prin încheierea de respingere nr. 960 aspectul că nu s-a depus niciun înscris care să ateste dreptul de proprietate al statului asupra terenului.
Cât privește contractul de vânzare - cumpărare invocat de către petenta în dovedirea dreptului său de proprietate (filele 94 - 97 dosar fond), tribunalul a constatat că acesta este încheiat între Fondul Proprietății de Stat, în calitate de vânzător, și SRL, în calitate de cumpărător, iar obiectul contractului îl constituie cumpărarea unui număr de acțiuni.
Totodată, petenta a invocat în susținerea cererii sale protocolul din data de 23 aprilie 1990 și nota încheiată între SC & și (filele 98 - 100 dosar fond) prin care la punctul 2 se precizează spațiile ce se trec definitiv în patrimoniul societății & SA, la punctul 10 aflându-se pavilionul de protecție contra radiațiilor ce are o suprafață totală de 466 mp. din care 292 mp. aparțin și 174 mp. societarii & SA.
De asemenea, la fila 104 din dosarul de fond se afla protocolul de utilizare al pavilionului de protecție contra radiațiilor din care rezultă că și &, utilizează spații în exclusivitate și spații în comun.
Tribunalul a apreciat că prin aceste înscrisuri depuse petenta nu a dovedit dreptul de proprietate exclusiv asupra construcției pentru care solicită să se dispună intabularea dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei civile anterior menționată a declarat recurs petenta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, susținând că la pronunțarea deciziei recurate nu s-a ținut cont de adeverința emisă de Primăria M nr. 10259 din 26 iunie 2007 din care rezultă că suprafața de teren de 29.813 mp. pe care sunt situate activele ce-i aparțin, este situată în domeniul privat al statului.
Pe de altă parte, recurenta a susținut că s-a făcut o apreciere greșită a înscrisurilor pe care le-a prezentat în susținerea plângerii formulate, întrucât în "Nota privind elementele de definitivare a protocolului", la pct. 10 este menționat și " de protecție contra radiațiilor cu 174 mp.", ca spațiu ce trece definitiv în patrimoniul său.
De asemenea, recurenta a arătat că Protocolul de utilizare convenit cu N în vederea atingerii scopului de protecție contra radiațiilor, nu aduce atingere dreptului ei de proprietate, deoarece doar suprafața de 43,88 mp. este utilizată în comun.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel București la 09 decembrie 2008, având în vedere necesitatea clarificării situației bunurilor cu privire la care se solicită intabularea i s-a pus în vedere recurentei - petente să depună la dosar toate înscrisurile prin înțelege să susțină recursul, respectiv să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care solicită înscrierea în cartea funciară.
Urmare celor dispuse de instanță, recurenta a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat " camera tehnologică", precum și "Palanul de amplasament și delimitarea Corpului II de proprietate" și a susținut că în acesta este evidențiată camera tehnologică proprietate, în suprafață de 176,25 mp. care împreună cu proprietatea N, formează " contra radiațiilor".
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente.
În condițiile art. 304 Cod de procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată, numai pentru motive de nelegalitate.
În susținerea cererii de recurs, au fost invocate motive de modificare a hotărârii, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă consacră ipoteza motivului de recurs - nemotivarea hotărârii - atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori, străine de natura pricinii. Deși invocă textul de lege anterior menționat recurenta nu formulează critici care să poată fi analizate de C prin prisma acestui motiv de recurs.
De asemenea, recurenta nu critică decizia instanței de apel prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, pe care însă le invocă, acestea vizând situația în care instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta nu a arătat în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
Prin urmare, Curtea va analiza recursul petentei prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, textul de lege care vizează două ipoteze:
a) hotărârea este lipsită de temei legal;
b) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Lecturând conținutul motivelor de recurs formulate de petentă, Curtea a reținut că acestea vizează aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, respectiv a Legii nr. 7/1996 cu modificările ulterioare, privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
Prin încheierea nr. 960 din 08 februarie 2007 (fila 11 dosar fond), Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iar espins cererea prin care recurenta - petentă a solicitat înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție cu număr cadastral 2178 în favoarea Statului Român (proprietar teren) și SC & SA M și N Sa (proprietari construcție).
În susținerea cererii a fost depus contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. IF 2 din 22 martie 1999 (fila 94 dosar fond), încheiat între Fondul Proprietății de Stat și SC " " SRL B, protocolul încheiat la 23 aprilie 1990 între N B și Întreprinderea de ă B( fila 98 dosar fond), precum și protocolul de utilizare referitor la pavilionul de protecție contra radiațiilor, încheiat la 27 octombrie 2005 între N B și societatea petentă (fila 104 dosar fond) din care rezultă modalitatea de utilizare a spațiilor acestuia, exclusiv de fiecare dintre părți sau în comun.
Potrivit art. 20 din legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
pentru sistemul de publicitate imobiliară al cărților funciare este existența acordului real, între cel care dă și cel care primește, în terminologia art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938 principiu preluat și în dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996.
Odată cu cererea de intabulare, pentru ca aceasta să fie efectuată, legea (art. 47) prevede necesitatea dovedirii actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea printr-un înscris original, care poate fi autentic sau sub semnătură privată.
Înscrisul doveditor al actului juridic trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate a actului juridic respectiv să aibă deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun, să individualizeze imobilul sau dreptul tabular asupra căruia se face înscrierea, și arată dreptul ce urmează să fie înscris sau radiat.
Pe lângă aceste cerințe cu caracter general, pentru încuviințarea intabulării trebuie îndeplinite în mod cumulativ și anumite condiții speciale impuse de lege în considerația caracterului definitiv al unor astfel de înscrieri.
Petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale speciale și generale, astfel cum a reținut și instanța de apel, în primul rând nu a făcut dovada existenței unei convenții care să stea la baza dobândirii de către aceasta a unui drept real, prin nici unul din înscrisurile depuse de aceasta la dosarul cauzei în susținerea cererii de înscriere.
Nici adeverința nr. 10259 din 26 iunie 2007 emisă de Primăria Orașului M, din care rezultă că recurenta - petentă figurează în evidențele fiscale cu teren în suprafață de 29.813 mp. situat pe domeniul privat al statului nu reprezintă titlul care să dovedească proprietatea pretins dobândită de petentă, astfel încât cererea de intabulare nu întrunește condițiile legale și în temeiul art. 47 din Lege nr. 7/1996 în mod corect a fost respinsă cu privire la imobilul în litigiu.
În consecință și față de cele ce preced, Curtea a reținut că recursul este nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, întrucât decizia apelată nu este afectată de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pententă SC & SA, împotriva deciziei civile nr. 1189 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./10.06.2009
-3.-;
Jud.C-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Gabriela
