Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 69/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2497/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 69
Ședința publică de la 21.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 3: Ionelia
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul petent, împotriva deciziei civile nr. 793 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - plângere carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul petent personal și asistat de avocații -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/15.-, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 8.01.2010, a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
La interpelarea instanței în sensul de a se preciza dacă dosarul nr- a fost soluționat în mod irevocabil, avocatul -, în calitate de reprezentant al recurentului petent, arată că în ceea ce privește dosarul menționat nu a s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, întrucât s-a constatat lipsa de procedură cu o parte, iar consecința a fost o casare cu trimitere spre rejudecare, ocazie cu care s-a dispus introducerea în cauză a unui terț, dosarul parcurgând un ciclu procesual integral. În prezent, Judecătoria Sectorului 4 Bar ămas în pronunțare pe fondul cauzei, însă, hotărârea nu a fost motivată. Dacă instanța apreciază că se impune atașarea hotărârii pronunțate în dosarul nr-, solicită amânarea cauzei în acest sens.
Curtea, după deliberare, are în vedere că obiectul litigiului de față vizează înscrierea în cartea funciară a acestui drept litigios, situație în care hotărârea ar fi fost interesată doar dacă ar fi existat o hotărâre pe fond.
Recurentul prin avocat arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului petent, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului, a schimbării în tot a hotărârii pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 B și, pe cale de consecință, solicită admiterea plângerii formulate, să se dispună corectarea Cărții Funciare nr. 42999, urmând să se înlăture poziția nr. 3 din partea a II a din foaia de proprietate și translatarea acestei mențiuni la partea a III a, având în vedere următoarele considerente:
Un contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase a fost privit de către registratorul de carte funciară și mai apoi instanța de judecată ca un act translativ de proprietate, deși acest act este suspus unei condiții, respectiv câștigarea unui litigiu, iar criticile formulate vizează tocmai acest aspect.
În opinia sa, cele două instanțe, de fond și apel, interpretează în mod nelegal și fac o confuzie vădită între operațiunea de notare a unui fapt juridic și întabularea unui drept de proprietate. Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr.7/1996 a Cadastrului și Imobiliare această operațiune de înregistrare se face în prin notarea în foaia de sarcini în partea a III a, alături de toate celelalte notări și anume cesiuni de drepturi litigioase, încheieri, sechestre, obligații financiare-contracte de împrumut, gaj, ipotecă.
Menționează că prin încheierea nr. - din 15.10.2008 se dispune notarea contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase. În mod corect s-a dispus notarea în Cartea Funciară și nu întabularea, însă operațiunea de notare are loc în partea a III a și nu în partea a II a, întrucât privește o creanță și nu un drept real de proprietate, notare ce are la bază dispozițiile art.19 alin. C lit. b din Legea nr. 7/1996.
Dacă operațiunea notării este corectă, greșită este modalitatea înscrierii în raport cu dispozițiile legii și care trebuia făcută în partea a III și nu în partea a II
Precizează faptul că la data notării dreptului litigios în partea a II a recurentul era înscris în Cartea Funciară în partea a III a ca promitent cumpărător în baza a două contracte de vânzare cumpărare încheiate anterior și înregistrate în Cartea funciară.
Apreciază că prin acest contract de vânzare cumpărare se transmite un fapt juridic și nu un drept de proprietate, fapt juridic ce constă în câștigarea unui proces, opinie împărtășită și de doctrina de specialitate.
Avocatul -, în calitate de reprezentant al recurentului petent, așa cum se precizează și în literatura de specialitate, prin această cesiune de creanță nu se transferă un drept de proprietate ci șansele
câștigării unui proces sau pierderii acestuia. Așa cum a arătat și colegul său, recurentul, în calitate de promitent cumpărător, figura înscris în Cartea funciară în partea a II a, iar, ulterior, printr-o modificare înscrierea s-a efectuat în partea a III
Avocatul mai arată că partea pe care o reprezintă este vătămat în drepturile sale, întrucât prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a transmis și folosința asupra apartamentului, iar prin această înregistrare persoana respectivă s-a prezentat la furnizorii de utilități care au dispus sistarea acestora.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea împotriva încheierii nr. -/15.10.2008 de carte funciară, plângere înregistrată la Judecătoria sector 4 B sub nr-, petentul a solicitat corectarea înscrierilor în cartea funciară nr. 42999/N prin care s-a notat existenta contractului de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 851/25.06.2008 de BNP -.
În motivarea plângerii s-a susținut că respectivul contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase încheiat între, pe de o parte, și soții G și, pe de altă parte, nu reprezintă un act de transfer de proprietate, astfel încât în mod greșit s-a procedat la înscrierea în cartea funciară în partea privitoare la dreptul de proprietate un astfel de contract.
În cursul judecății a mai susținut că în partea a treia a cărții funciare se fac înscrierile privitoare la sarcini, astfel că în această parte trebuia notat un asemenea contract și nu în partea a doua unde se fac înscrierile privitoare la proprietate.
Prin sentința civilă nr.1209/24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Civilă, s-a respins plângerea formulată de reclamantul, împotriva încheierii de carte funciară, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentințe prima instanță a reținut că prin încheierea atacată s-a înscris în partea a doua a cărții funciare nr. 42999 existența contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 851/ 2008 - cu privire la imobilul din această carte funciară.
Instanța de fond a mai reținut că, în baza art. 26 alin 4 lit. c și art. 38 din Legea nr. 7/1996 se pot face la cererea celor interesați înscrieri în cartea funciară având ca obiect existența unor drepturi personale legate de imobil, iar art. 19 alin i lit. B lit. e din Legea nr. 7/1996 dispune că, în Partea a II-a a cărții funciare, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, se fac notări ale drepturilor personale privitoare la proprietate.
Ca urmare, prima instanță a reținut că dobândirea unui drept litigios care, în cazul câștigării procesului de câtre dobânditorul dreptului litigios, va deveni chiar dreptul supus judecații, poate fi notat la cererea dobânditorului dreptului litigios, în cursul judecării cauzei, în cartea funciară, Partea a II-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a înscris în partea a II-a și nu în partea a III-a a cărții funciare dreptul litigios rezultat din contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.851/25.06.2008 de BNP -.
Prin decizia civilă nr.793/02.06.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Instanța de apel a apreciat ca nefondată critica privind înscrierea în mod greșit în cartea funciară a dreptului litigios în baza contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 851/25.06.2008 în partea a II-a și nu în partea a III-a a cărții funciare, motivând că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 7/1996, în partea a II-a a cărții funciare se fac notări ale drepturilor personale privitoare la proprietate, dreptul litigios încadrându-se în această ipoteză.
Așa fiind, s-a apreciat de către instanța de apel, dobândirea unui drept litigios care, în cazul câștigării procesului de către dobânditorul dreptului litigios, va deveni chiar dreptul supus judecății, poate fi notat la cererea dobânditorului dreptului litigios, în cursul judecării cauzei, în cartea funciară partea a II-a și nu în cartea funciară partea a III-a, așa cum susține în mod eronat apelantul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și, în consecință, admiterea plângerii formulate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanțele au interpretat în mod nelegal și au făcut o confuzie vădită între operațiunea de notare a unui fapt juridic și intabularea unui drept de proprietate.
S-a susținut că este nelegală și nelegală hotărârea instanței de apel care pune semnul egal între drepturi litigioase și drept de proprietate asupra unui imobil. În cauză s-a ignorat împrejurarea că de esența contractului de vânzare cumpărare este legată o condiție și anume câștigarea unui litigiu.
de carte funciară a dat o altă semnificație încheierii prin care se dispune notarea.
Astfel, dacă operațiunea notării este corectă, greșită este modalitatea înscrierii în raport cu dispozițiile legii, aceasta trebuia efectuată în partea a III-a și nu în partea a II-a a cărții funciare.
Recurentul a mai susținut că drepturile litigioase sunt în realitate drepturi de creanță supuse unei condiții. În mod corect s-a dispus notarea și nu întabularea, însă operațiunea de notare are loc în partea a III aac ărții funciare și nu în partea a II a, întrucât privește o creanță și nu un drept real de proprietate.
În calea de atac a recursului intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-au solicitat probe de către părțile litigante.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate de către recurent, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că instanța de fond a fost învestită cu o plângere privind înscrierea în cartea funciară - partea a II-a - a dreptului litigios izvorât din contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 851/25.06.2008 de BNP - și asociații motivându-se că în mod corect trebuia înscris în partea a III-a a cărții funciare întrucât, potrivit legilor în vigoare, contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nu reprezintă un act de transfer de titlu de proprietate.
Contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase sus-menționat s-a încheiat, potrivit celor înscrise în preambulul acestui contract, avându-se în vedere antecontractul de vânzare cumpărare autentificat și actul adițional la acesta prin care și au promis petentului vânzarea apartamentului nr. 9 situat în Municipiul B,-,. 3 sector 4, litigiul intervenit între G și, pe de o parte și recurentul petent, pe de altă parte, prin care primii au solicitat instanței rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare susmenționat, iar petentul a solicitat prin cerere reconvențională pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru apartamentul ce a făcut obiectul antecontractului, precum și o creanță pe care cumpărătorul din actul de vânzare de drepturi litigioase o are față de vânzătorii din același act.
Antecontractul de vânzare cumpărare la care s-a făcut referire mai sus și care constituie punctul de plecare atât pentru reclamanții pârâți și în cererea principală, cât și pentru petentul în cererea reconvențională, reprezintă o promisiunea bilaterală prin care ambele părți s-au obligat reciproc, una față de cealaltă, să încheie un contract prin care una să vândă și cealaltă să cumpere apartamentul sus-menționat, oricare dintre aceste părți putând cere încheierea contractului de vânzare cumpărare. Deși s-au înțeles în privința lucrului și asupra prețului, contractul de vânzare cumpărare nu este valabil încheiat cât timp acesta nu se întocmește în forma prevăzută de lege și cu respectarea formalităților necesare. Actul juridic încheiat între aceste părți, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare - dă naștere la un drept de creanță, un drept personal în sarcina ambelor părți.
Prin raportare la obiectul cererii introductive de instanță constând în rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare susmenționat - care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase - Curtea constată că aceasta nu poate avea ca finalitate, în caz de admitere a acesteia, în nici un caz dobândirea unui drept de proprietate în patrimoniul petentului, vânzătorii din antecontractul de vânzare cumpărare fiind ei înșiși proprietarii bunului asupra căruia s-au obligat să-l vândă, prin vânzarea drepturilor litigioase, dreptul de proprietate transmițându-se, în urma câștigării litigiului de către cumpărătorul, asupra acestuia.
Nu același lucru se poate spune despre finalitatea cererii reconvenționale, în cazul admiterii acesteia și, ca o consecință, a respingerii cererii principale. Astfel, în urma analizării acesteia sub aspectul îndeplinirii condițiilor ca bunul să se regăsească în patrimoniul vânzătorului și să nu existe alte impedimente legale, instanța învestită poate, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor să pronunțe, în baza art. 1073 și 1077 Cod civil, o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, care va avea caracter constitutiv de drepturi, transferul proprietății în patrimoniul cumpărătorului operând de la data când rămâne definitivă.
Or, în speță, după cum a arătat chiar recurentul petent cu ocazia cuvântului pe fond, nu suntem în prezența unei asemenea hotărâri, astfel că nu se poate vorbi de un drept de proprietate în patrimoniul petentului.
Ca urmare, la acest moment, dreptul de proprietate al vânzătorilor și asupra apartamentului nr. 9 situat în Municipiul B,-,. 3 sector 4, devenit litigios prin învestirea instanței de judecată cu cererea principală și cererea reconvențională la care s-a făcut referire mai sus, transmis prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 851/25.06.2008 de BNP - și asociații, nu s-a stins din patrimoniul acestora și nici nu a suferit vreo schimbare în sensul intervertirii acestuia într-un drept de creanță.
Consecința admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale, în mod irevocabil, va consta în dobândirea de către cumpărătorul dreptului litigios a însuși dreptul de proprietate supus judecății, drept de care se bucură, până la acel moment, vânzătorii și.
Potrivit dispozițiilor art. 19 lit. B din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului și a publicității imobiliare, în partea a II-a a cărții funciare referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, se înscriu, printre altele, faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate.
Cum dobânditorul dreptului litigios va deveni, în urma câștigării procesului, dobânditorul a însuși dreptul de proprietate supus judecății, Curtea constată că în mod corect instanța de apel și instanța de fond au apreciat corectă înscrierea în această a II-a parte a cărții funciare a contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 851/25.06.2008 de BNP - și asociații.
În mod greșit a susținut recurentul petent că respectivul contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase trebuia notat în partea a III-a a cărții funciare, având în vedere că dreptul litigios cesionat nu privește un drept de creanță, ci însuși dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, așa cum s-a menționat mai sus, cumpărătorul dreptului litigios, în urma câștigării litigiului, dobândind însuși dreptul de proprietate supus judecății, și nicidecum vreun drept de creanță.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent, împotriva deciziei civile nr. 793 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/18.02.2010
------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Andrei Negoescu Gândac, Ionelia
