Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 70/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 70/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Judecător: ---
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de petenta, împotriva deciziei civile nr.151 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei și a chitanței nr.- din 25 noiembrie 2009, emisă de Primăria Câmpulung, din care rezultă că s-a achitat suma de 4,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 11 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin încheierea de respingere nr.799/29.01.2009 pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung s-a respins cererea înaintată de pentru intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor rezultate din dezmembrare pentru, cu motivarea că pentru imobilele rezultate din dezmembrare era necesar ca anterior să fi fost înscris dreptul de proprietate. De asemenea, petenții nu au depus acte de proprietate pentru imobilele ce se solicită a se dezmembra, nefiind îndeplinite astfel disp.art.20 alin.1, art.47 și art.48 alin.1 lit.a din Legea nr.7/1996 republicată.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere arătându-se că prin actul autentificat de dezmembrare nr.81/28.01.2009, a fost dezmembrat imobilul compus din suprafața de 800 mp. teren curți, din act și suprafața de 697 mp. și construcții C1, imobil situat în intravilanul comunei Rucăr str.-.- nr.28, județul A, cu nr.cadastral 2429, dobândit de, și, cu titlu de moștenire legală de la mama lor, decedată la data de 31 mai 1999, conform certificatului de moștenitor nr.141/2004.
S-a mai arătat că, motivul invocat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru justificarea încheierii de respingere nu este legal, deoarece chiar dacă dezmembrarea are un caracter declarativ și nu translativ de proprietate, transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului a intervenit prin moștenire, iar lucrarea cadastrală a obținut toate avizele necesare și a fost verificată, recepționată, semnată, taxată și a obținut număr cadastral.
Prin sentința civilă nr.723/8.04.2009 Judecătoria Câmpulunga respins plângerea formulată de petentul Biroul Notarului Public.
În considerente s-a reținut că, potrivit încheierii nr.799/29.01.2009 s-a dispus respingerea cererii privind intabularea dreptului de proprietate pentru, și, reținându-se că sunt piedici la intabularea dreptului, respectiv certificatul de moștenitor nr. 141/2004, nefăcând dovada unui act de proprietate prin care proprietatea s-a transmis în mod valabil.
Din conținutul certificatului de moștenitor nr.141/2004 rezultă că terenurile au fost dobândite de la autoarea cu titlu de moștenire legală, fără însă a exista cu privire la punctele 2 și 3 vreo identificare, delimitare și/sau confirmarea dreptului de proprietate.
Cu privire la punctul 1 din același certificat de moștenitor, a rezultat că potrivit certificatului de atestare fiscală terenul ce ar fi aparținut autoarei este de 697 mp. în certificatul de moștenitor 800 mp. și o casă în suprafață de 76 mp. situația dreptului de proprietate nefiind nici în această situație definitivă și dovedită.
Este adevărat că transmiterea dreptului de proprietate se poate face prin succesiune, dar acestea trebuie dovedită.
S-a apreciat că în situația inexistenței unui început de probă a masei succesorale dovada poate fi făcută prin orice mijloc admis de lege și nu pe simpla declarație a părților cuprinse în certificatul de moștenitor, care este opozabil și produce efecte numai între părțile cuprinse în acesta.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Actul de dezmembrare autentificat sub nr.81/2009 privește imobile dobândite de copartajanți prin moștenire legală conform certificatului de moștenitor nr.141/2004.
Astfel, prin aceste înscrisuri s-a dovedit că petenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor prin succesiunea legală drepturile reale fiind opozabile terților fără înscrierea în cartea funciară (art.26 alin.2).
În plus, certificatul de moștenitor reprezintă actul final al unei proceduri finalizată printr-un act de jurisdicție voluntară având caracterul unui înscris oficial autentic, executoriu și irevocabil asupra căruia nici notarul care l-a eliberat și nici moștenitorii nu mai pot reveni, fiind recunoscut ca fiind executoriu în aceleași condiții ca și deciziile judecătorești potrivit regulamentului CE 220/2003.
Prin urmare, s-a arătat în motivele de apel că întrucât certificatul de moștenitor nu a fost anulat sau modificat printr-o hotărâre judecătorească, iar prin acesta se poate face dovada dobândirii pe cale de succesiune legală a dreptului real de proprietate de către petenți de la autorii lor asupra imobilelor ce fac obiectul actului de dezmembrare se solicită în conformitate cu art.11 din Decretul nr.144/1958 să se constate că s-a realizat o transmisiune a dreptului de proprietate prin această modalitate a dobândirii prin moștenire legală cu consecința admiterii apelului, modificarea sentinței și constatarea îndeplinirii condițiilor pentru intabularea dreptului de proprietate privind imobilul ce face obiectul actului de dezmembrare menționat.
Prin decizia civilă nr.151/6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul.
Pentru a se hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.141/2004, imobilele terenuri au fost dobândite de autorii petenților cu titlu de înzestrare verbală în anul 1944, fără a exista la dosarul cauzei un act de proprietate sau o dovadă din care să rezulte că acestea au aparținut acestora.
S-a reținut că prin criticile invocate de către petentă se face confuzie între modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin succesiune legală și dovedirea acesteia, care în cauză nu se poate realiza prin certificatul de moștenitor în lipsa altor probe, arătându-se că potrivit art.25 alin.2 din Decretul nr.40/1953, certificatul de moștenitor face dovada deplină până la anularea sa pe cale judecătorească în ceea ce privește calitate de moștenitor, cota sau bunurile care revin fiecărui succesor, constatările făcute în el neavând putere de lucru judecat.
Nici față de moștenitori, nici față de terți, certificatul de moștenitor nu dovedește dreptul de proprietate, ci doar calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului și care fac parte din masa succesorală, însă cu condiția de a face dovada că într-adevăr aceste bunuri au aparținut defunctului, ceea ce constituie un aspect distinct de modul în care moștenitorii dobândesc dreptul de proprietate prin succesiune legală.
Prin urmare, s-a arătat că nu se poate reține că moștenitorii sunt dispensați de obligația de a face dovada dreptului de proprietate privind bunurile aflate la masa succesorală, întrucât simpla susținere că trecerea unor bunuri în masa succesorală cu ocazia dezbaterilor în fața notarului public ar constitui proba în ceea ce privește dreptul de proprietate al moștenitorilor asupra lor.
Astfel, mențiunile din certificatul de moștenitor nu au putere probantă împotriva terților în ceea ce privește drepturile moștenitorilor.
Or, prin solicitarea înscrierii în cartea funciară se urmărește practic asigurarea opozabilității față de terți a dreptului de proprietate pentru care s-a întocmit actul de dezmembrare autentificat sub nr.81/28.01.2009, astfel că se impune îndeplinirea cerințelor prev. de art. 20 alin.1, art. 47 și 48 alin.1 lit. a din Legea nr.7/1996 în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate a imobilelor pentru care se solicită intabularea și care nu au fost îndeplinite prin nedepunerea actelor de proprietate menționatre în textele de lege arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, notar public criticând-o pentru nelegalitate astfel:
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.11 din Decretul nr.144/1958, art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996 și art.46 din Regulamentul CE 220/2003, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că dovada modului de dobândire a proprietății prin moștenire s-a făcut cu certificatele de moștenitor depuse la dosar, dreptul de proprietate al moștenitorilor este opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară, deoarece provine din succesiune, iar regulamentul CE 220/2003, în art.46 se dispune că actele autentice executorii într-un stat membru sunt recunoscute și devin executorii în aceleași condiții ca și hotărârile judecătorești.
Analizând recursul declarat se constată că este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Încheierea Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung nr.799/29 ianuarie 2009 s-a respins cererea înaintată de Biroul Notarului Public pentru, și privind intabularea dreptului de proprietate cu notarea respingerii în cartea funciară, privitor la imobilul compus din suprafața de 800 mp. din act și 697 mp. din măsurători cadastrale teren curți, construcții și fânețe și casă cu suprafață de 76 mp. situat în intravilanul comunei Rucăr, județul
Respingerea cererii s-a motivat în sensul că certificatul de moștenitor anexat cererii nu reprezintă act de proprietate prin care se constituie sau transmite dreptul de proprietate conform art.20 alin.1, art.47 și 48 alin.1 lit.a din Legea nr.7/1996.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au soluționat plângerea în cadrul procesual în care petent este BNP, fără ca în proces să fie părți, persoanele fizice care au solicitat intabularea dreptului de proprietate respectiv, și.
În speță, notarul public care a comunicat Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung actele din care rezultă drepturile ce urmează a fi supuse publicității imobiliare, nu are legitimare procesuală pentru a ataca încheierea pronunțată de acesta.
În orice acțiune, instanța de judecată este datoare să verifice calitatea părților ținând seama de raportul juridic dedus judecății.
prin care se manifestă calitatea procesuală este chiar persoana ce se pretinde titular al dreptului subiectiv alegat, care are și interesul de a acționa și legitimarea procesuală de a sta în justiție.
Conform dispozițiilor art.50 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, încheierea de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară se comunică celui care a cerut înscrierea, precum și celorlalte persoane interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, pentru ca această încheiere să poată fi atacată cu plângere, potrivit legii.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că cel care are calitatea procesuală de a formula plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere este titularul dreptului ce se solicită a fi înscris, în speță, persoanele fizice, și.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici, notarul public este investit să îndeplinească un serviciu public și are statutul unei funcții autonome, iar potrivit art.45 din aceeași lege, actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității imobiliare se vor comunica de îndată la locul unde se ține această evidență, de către notarul public, care va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.
Acest text de lege nu-i conferă însă notarului public calitatea procesuală de a formula și plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, întrucât sintagma "demersuri necesare pentru aducerea la îndeplinire a lucrărilor de publicitate imobiliară" poate fi interpretată în sensul că pentru realizarea serviciului public notarul are dreptul dar și obligația să săvârșească toate operațiunile juridice, respectiv acelea de a trimite documentația biroului de carte funciară, în vederea intabulării dreptului de proprietate.
Această atribuție o exercită notarul public în calitatea sa de funcționar public, care îndeplinește un serviciu public și nu pentru a-și exercita un drept propriu și pe cale de consecință, în vederea realizării acestui drept, legea să-i recunoască o legitimitate procesuală.
În consecință, în mod eronat instanțele au apreciat calitatea procesuală activă a notarului public, de vreme ce, așa cum s-a arătat, legitimare procesuală activă în procesul de față aveau cei trei titulari ai pretinsului drept de proprietate.
Așadar, hotărârile sunt lovite de nulitate absolută în sensul prevederilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece nu au fost citate părțile care în cauza de față au legitimare procesuală activă, respectiv numiții, și, situație în care se impune admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Câmpulung, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța de fond, în baza rolului activ va pune în discuție introducerea în cauză în calitate de petenți a celor trei moștenitori al căror drept s-a solicitat a fi înscris în cartea funciară, întrucât acesta este cadrul procesual în care se va judeca plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Totodată, cu prilejul rejudecării, instanța va verifica dreptul de proprietate al petiționarilor persoane fizice, în raport de dispozițiile art.47 din Legea nr.7/1996.
Potrivit acestui text, pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, persoana interesată trebuie să justifice titlul de proprietate, în alin.7 al acestui articol arătându-se că înscrierea dreptului trebuie cerută de titularul dreptului sau mandatarul general al acestuia.
În justificarea titlului de proprietate, notarul public a invocat succesiunea legală, iar potrivit art.26 din Legea nr.7/1996, dreptul dobândit pe această cale are un caracter opozabil față de terți, chiar dacă nu este înscris în cartea funciară.
Înscrierea în cartea funciară se impune numai în cazul în care titularul dreptului înțelege să facă acte de dispoziție, cu privire la acesta.
Din textul de lege enunțat, rezultă că și succesiunea ca mod de dobândire a proprietății, poate să fie înscrisă în cartea funciară, pentru a da posibilitatea titularului să-și exercite în mod deplin prerogativele dreptului de proprietate.
În raport de aceste considerente, se va verifica cu ocazia rejudecării dreptul de proprietate dobândit de către petenți pe calea succesiunii legale, certificatul de moștenitor atestându-le calitatea de moștenitori legali.
Fiind dovedită calea legală - titlul de proprietate - de către moștenitori, instanței îi revine sarcina să identifice imobilele dobândite în acest mod și să verifice toate celelalte condiții de înscriere în cartea funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta, împotriva deciziei civile nr.151/6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia de mai sus și sentința civilă nr.723/8 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr- și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru soluționarea în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./17.02.2010
GM/5 ex.
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
