Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 702/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (656/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.702
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1282 din data de 10.10.2008, pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 și " DE "
are ca obiect plângere împotriva încheierii pronunțate de Biroul de Carte de Funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emise de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune) și intimata - pârâtă " DE " prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emise de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului - reclamant depune dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 4 lei, conform chitanței Bank nr. -/1/27.04.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă și depun un înscris emis de Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă forma juridică a intimatei " de "
Apărătorul intimatei - pârâte depune întâmpinare dar, având în vedere termenul la care a fost formulată, solicită instanței aor eține ca și concluzii scrise.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, având în vedere următoarele argumente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, arată că potrivit deciziei Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție această autoritate nu are calitate și toate plângerile împotriva încheierilor pronunțate de Biroul de carte Funciară se judecă conform regulilor procedurii necontencioase.
Întrucât acest litigiu trebuia să se judece conform procedurii necontencioase, reglementate de prevederile art. 331-339 din Codul d e procedură civilă, instanța care a pronunțat hotărârea atacată în mod incorect a soluționat cauza în complet de doi judecători în loc de trei judecători, fiind incidente toate motivele de recurs invocate.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - pârâte " DE " solicită respingerea recursului față de următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, întrucât această instituție nu are calitate în cauzele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor pronunțate, iar singurele persoane care au calitate sunt cele prevăzute în dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Cele două instanțe, de fond și de apel, au stabilit faptul că procedura notării în cartea funciară este una necontencioasă, iar nu plângerea declarată în fața instanței de judecată împotriva încheierii date de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Prin cererile de înscriere sau radiere nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană chiar dacă, în conformitate cu principiul relativității consacrat de art. 22 din Legea nr. 7/1996 "înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută".
Caracterul necontencios se menține și în această situație, deoarece cererea de înscriere se face fie în temeiul actului juridic obligațional, fie în temeiul unei hotărâri judecătorești, astfel încât între părți nu există niciun litigiu sau, dacă acesta a existat, el a fost deja tranșat la data formulării cererii de înscriere.
Acesta este motivul pentru care activitatea de înscriere în cartea funciară îmbracă trăsăturile unei veritabile proceduri necontencioase caracterizate prin absența unui litigiu, iar nu plângerea declarată împotriva acestor încheieri, aceasta având caracter contencios.
În opinia sa hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale.
Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 22.06.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr-, petentul a chemat în judecată intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B și de, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rectificarea încheierii nr. -/21.05.2007 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B, în sensul radierii suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinită 54778 și radierii notării suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinită 50313 privind imobilul identificat cu numărul cadastral provizoriu 8403 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6871/06.12.2007, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B; a respins cererea formulată împotriva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu de împotriva încheierii -/21.05.2007 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B ca neîntemeiată și a luat act că de, nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit încheierii nr. 12670/30.06.2006, în baza titlului de proprietate nr. 14713-86/03.03.1999 emis de județul G, a Ordinului nr. 397/17.12.1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, a certificatului de moștenitor nr. 92/18.04.2002 emis de, a actului de donație autentificat sub nr. 654/26.02.2003 la. și, a dosarului cadastral nr. -/09.01.2006 avizat de B s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5494,09 mp, cu număr cadastral 8403, situat în B,- D, sector 4, în cartea funciară nedefinitivă 50313, la PI/1, în favoarea petentului.
Din extrasul de carte funciară pentru informare privind cartea funciară nr. 54778 sectorului 4 B rezultă că dreptul de proprietate asupra parcelei cu număr cadastral 4090/28, imobil situat în B, sector 4,- reprezentând teren în suprafață de 24.466 mp, transcris din cartea funciară nedefinitivă 16684 în baza actului de dezmembrare autentificat la. sub nr. 358/16.03.2007 și a dosarului cadastral nr. -/27.02.2007 avizat de este intabulat în favoarea intimatei DE la /1, în baza încheierii nr. -/26.03.2007.
De asemenea, în baza aceleiași încheieri, nr. -/26.03.2007, s-a notat în /2, din cartea funciara nedefinitivă nr. 54778, suprapunerea imobilului identificat cu număr cadastral provizoriu cu imobilele înscrise în cărțile funciare nedefinitive 20855, 50764, 50313 și 41525 identificate cu numere cadastrale 4643, 8660, 8403 și 4525.
Prin încheierea nr. -/21.05.2007, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 Bad ispus, în baza declarației autentificate sub nr. 351/15.03.2007 la. și a documentației cadastrale avizate sub nr. -/27.02.2007 de B, notarea suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinitivă 54778, identificat cu numărul cadastral provizoriu 4090/28, cu imobilele înscrise în cărțile funciare nedefinitive 20855, 50764, 50313 și 41525 privind imobilele identificate cu numere cadastrale 4643, 8660, 8403 și 4525.
suprapunerii a fost efectuată în cartea funciară nedefinitivă 50313 pentru imobilul identificat cu număr cadastral provizoriu 8403, la poziția /l - referitor la care petentul a formulat plângere în termen legal.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, instanța a apreciat-o întemeiată și a admis-o, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea 7/1996 republicată și art. 31 din Ordinul 633/13.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară și a respins cererea formulată împotriva Sector 4 ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la nelegalitatea măsurii de notare a suprapunerii efectuate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile petentului, având în vedere că, ulterior identificării cadastrale, acordării numerelor cadastrale provizorii și intabulării celor două parcele în cărți funciare nedefinitive, s-a constatat la identificarea cadastrală a loturilor dezmembrate din proprietatea intimatei DE faptul că aceeași suprafață de teren existentă fizic are două adrese poștale distincte (b- - nr. 130 D și-) și i s-au acordat numere cadastrale provizorii diferite, ceea ce a condus la înscrierea aceleiași parcele în două cărți funciare diferite.
Documentația cadastrală întocmită la cererea intimatei pentru dezmembrarea parcelei înscrise în cartea funciară nedefinitivă nr.16.684, și avizată sub nr. -/27.02.2007 de Bac onstatat suprapunerea celor două loturi, situație referitor la care, după recepția documentației cadastrale, biroul teritorial a efectuat notările în cele două cărți funciare.
Instanța a reținut că scopul activității de publicitate imobiliară este de a aduce la cunoștința terțelor persoane situația obiectivă, de drept și de fapt, a unui imobil dintr-o localitate, pentru realizarea căruia înscrierile În cartea funciară se fac cu efect de opozabilitate.
Potrivit Legii nr. 7/1996 republicată, cât și dispozițiilor art. 42 (1) din Regulamentul în vigoare din 29.12.2006 - " poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul" - iar al. 2 lit. q din același articol precizează că "În această categorie pot fi enumerate: orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul".
Având în vedere că drepturile de proprietate înscrise în titlurile de proprietate ale părților reprezintă, în realitate, aceeași parcelă de teren, astfel cum a reieșit din lucrarea cadastrală, instanța a apreciat că respectiva suprapunere reprezintă un fapt juridic care, în limitele determinate de lege și temeinic a fost notat în cartea funciară nedefinitivă 50313.
Constatând că lucrarea cadastrală pe care se întemeiază notarea în cartea funciară întrunește condițiile cerute de dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7 (r1) din 13.03.1996, precum și cele ale art. 39 pct. 9 și art. 42 alin. (1) din Regulamentul din 13.10.2006 de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, iar notarea s-a făcut la cererea persoanei interesate, instanța a apreciat neîntemeiată plângerea formulată de petent, respingând-
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 25.03.2008, a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la 08.04.2008.
Prin decizia civilă nr. 1282/A/10.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că un prim motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că respectiva suprapunere reprezintă un fapt juridic, fapt rezultând din lucrarea cadastrală. Apelantul mai critică faptul că instanța trebuia să se raporteze la conținutul titlurilor de proprietate și nu la lucrarea cadastrală, prin notarea acestei suprapuneri el fiind prejudiciat, încălcându-i-se practic dreptul de proprietate.
Tribunalul a reținut că, așa cum în mod corect și instanța de fond a reținut, existența acestei suprapuneri rezultă cu evidență din lucrarea cadastrală efectuată, această suprapunere reprezentând un fapt juridic constatat de către specialiști.
Este adevărat că întinderea dreptului de proprietate se analizează prin raportare la titlurile de proprietate ale părților, însă nu pe această cale. În cadrul acestui litigiu, instanța nu poate verifica dacă imobilul în litigiu în legătură cu care s-a constatat suprapunerea este în proprietatea uneia sau celeilalte părți, aceasta deoarece este investită doar cu verificarea legalității notării acestei suprapuneri în cartea funciară, respectiva legalității încheierii pronunțate.
S-a reținut că, sub acest aspect, notarea acestei suprapuneri este legală, având în vedere dispozițiile Legi nr. 7/1996 coroborate cu art. 41 al. 1 și 2 din Regulamentul care permit notarea în cartea funciară a oricăror fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.
În ceea ce privește argumentele invocate de către apelant referitoare la atributele dreptului de proprietate și la încălcarea implicită acestora prin efectuarea acestei notări, s-a reținut, așa cum s-a arătat și mai sus, că pentru soluționarea acestor aspect, respectiv compararea titlurilor de proprietate (împrejurare care nu poate fi constatată în cadrul unei proceduri necontencioase, respectiv de către registratorul cărții funciare), este nevoie de promovarea unei acțiuni pe drept comun, pentru a se stabili care dintre cele două titluri este mai bine caracterizat și implicit preferabil.
Apelantul a mai invocat faptul că prin această notare s-ar înfrânge scopul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 7/1996, în sensul că mai mulți proprietari nu pot fi înscriși în aceeași carte funciară decât dacă sunt coproprietari ai imobilului. S-a reținut că aceste argumente nu au legătură cu cauza, în situația de speță fiind vorba despre o notare în cartea funciară și nu despre o înscriere sau intabulare.
În ceea ce privește critica adusă sentinței instanței de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară aceasta a fost considerată neîntemeiată, având în vedere Decizia nr. 72/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 08.12.2008, a declarat recurs recurentul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 25.03.2009.
1. Prin primul motiv de recurs, recurentul reclamant a arătat că instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, conform art. 301 pct. 1 Cod procedură civilă.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au statuat că în speță operează procedura necontencioasă, așa cum aceasta este reglementată de art. 331-339 Cod procedură civilă.
Instanțele la nivelul celor două grade de jurisdicție au stabilit că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, cererea întrunind cerințele stabilite de procedura necontencioasă, stabilită de normele procedurale, norme ce se coroborează cu prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, Legea cadastrului și publicității imobiliare.
Față de această situație rezultă că sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât constituirea instanței nu a fost efectuată legal, având în vedere că dosarul nu trebuia să se soluționeze în ședință publică, instanța legal constituită era camera de consiliu, având în vedere că toate cererile care fac obiectul procedurii necontencioase se judecă atât la fond, cât și în căile de atac în cameră de consiliu.
2. Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Având în vedere că în cazul procedurii necontencioase sunt reglementate doar două grade de jurisdicție: fond și recurs, este cert că Decizia nr. 1282A s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe având în vedere că, în speță, competentă era instanța de recurs, compusă din trei judecători și nu instanța de apel așa cum eronat s-a apreciat de instanța de apel, care nu a supus dezbaterii calificarea căii de atac, hotărâre a fiind dată de un complet necompetent a se pronunța.
3. Prin cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a arătat că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub pedeapsa nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța de fond, cu toate că a calificat cererea ca fiind de natură necontencioasă, nu s-a pronunțat prin încheiere și a calificat calea de atac ca fiind apelul, când, potrivit art. 336 Cod procedură civilă, încheierile nu pot fi atacate decât cu recurs.
4. Prin cel de-al patrulea motiv de recurs, s-a arătat că, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța a ignorat prevederile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, conform căruia "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului", fapt ce certifică rolul activ al magistratului în soluționarea cauzei. Recurentul susține acest fapt întrucât a fost ignorat cadrul procesual stabilit inițial în sensul că acesta a chemat ca parte în proces pe DE, singura persoană care figurează în evidențele cărții funciare. Cu toate acestea, apărările - inclusiv la întâmpinarea depusă - au fost făcute de cu totul persoană juridică, respectiv DE, în consecință de o persoană fără calitate procesuală.
Instanțele de apel și de fond au nesocotit reglementările exprese ale art. 19 din Legea nr. 7/1996:
Conform art. 19 din. 7/1996, republicată, Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți, respectiv: Partea 1, referitoare la descrierea imobilului, Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate și Partea a III-a, referitoare la desmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini.
În Partea a III-a lit. b se înscriu faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.
Or, recurentul-reclamant a sesizat instanța cu o plângere împotriva unei încheieri de îndreptare eroare materială, respectiv încheierea nr. -/21.05.2007, care i-a fost comunicată și care face obiectul plângerii, cu toate că a omis cu știință să comunice încheierea inițială unde s-a presupus a fi strecurată această eroare, respectiv încheierea nr. -/26.03.2007.
Această strategie ce intră în sfera penalului a fost de natură a prejudicia grav dreptul de proprietate, drept absolut garantat prin Legea fundamentală, art. 44.
Este inadmisibil ca prin notări a unor suprapuneri în cartea funciară să fie pur și simplu nesocotit un drept fundamental care este cel de proprietate garanta atât de normele interne, cât și de cele comunitare, precum și de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene al Drepturilor Omului.
Cererea de radiere formulată este pe deplin justificată și legală dacă ne raportăm la prevederile art. 34 din. 7/1996, conform cărora "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea".
Or, recurentul-reclamant este beneficiarul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ce au avut ca obiect anularea Ordinului nr. 16/1995 emis de Ministerul Agriculturii, respectiv sentința civilă nr. 1276/28.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ în dosarul nr. 572/1995,definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Urmare a acestei situații, este cert că nu se impune înscrierea suprapunerii în cartea funciară, deoarece în caz contrar ar fi înfrântă autoritatea de lucru judecat unei hotărâri judecătorești.
Pentru aceste considerente se impunea admiterea cererii de radiere a notării suprapunerii lotului 20 înscris în CF 54778/N și a radierii notării -suprapunerii lotului 20 înscris în CF 50313 identificată cu nr. cadastral 8403.
În deplină concordanță cu aceste motiv de recurs, recurentul a apreciat că este aplicabil și motivul stabilit de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, interpretând plângerea formulată ca o cerere contencioasă, cu toate că a calificat-o drept necontencioasă.
În drept, recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 Cod procedură civilă, art. 331-339 Cod procedură civilă, Legii nr. 7/1996, art. 480 cod civil și art. 44 din Constituție.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 în ceea ce privește cererea de recurs, formulată în contradictoriu și cu acest intimat, Curtea reține, ca și instanța de apel, incidența deciziei în interesul legii nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "n cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă".
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
1. Primul motiv de recurs are în vedere ipoteza în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin aceeași decizie în interesul legii nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007procedura de înscriere în cartea funciară are un caracter necontencioUnul din argumentele folosite de către instanța supremă în susținerea acestui punct de vedere a fost acela că " În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial d e către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului". Referindu-se lacăile de atacdeclarate împotriva încheierii date de către registratorul de carte funciară, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit implicit căși aceste etape fac parte din procedura de înscriere în cartea funciară, iar aceasta are în integralitatea sa un caracter necontencios.
În același timp, instanța supremă a statuat însă și că: "- datorită naturii lor derogatorii,toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul d e procedură civilă, la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. 2 din Codul d e procedură civilă se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispozițiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față". Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul d e procedură civilă".
Prin urmare, hotărârea pronunțată de judecătorie prin care a fost soluționată plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară poate fi atacată cu apel în baza dispozițiilor speciale cuprinse în art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, care derogă de la regula generală aplicabilă în cadrul procedurii necontencioase, prevăzute de art. 336 din Codul d e procedură civilă, conform căreia încheierea pronunțată în această materie este supusă recursului.
Întrucât calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe era apelul, în mod corect Tribunalul a soluționat cauza în complet de 2 judecători, cu respectarea prevederilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
De asemenea, prin decizia în interesul legii nr. 15 din 18 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "Dispozițiile art. 121 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că sunt aplicabile și la judecata în primă instanță a cererilor privitoare la procedurile necontencioase, cu excepția cazurilor când legea dispune altfel", motiv pentru care va fi înlăturată și critica formulată de recurentul reclamant în sensul că Tribunalul ar fi trebuit să judece calea de atac în camera de consiliu.
2.C de-al treilea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe
În realitate, critica formulată de către recurentul reclamant vizează tot greșita compunere a instanței, care ar fi trebuit să fie alcătuită din 3 judecători, iar nu din 2, întrucât indiferent dacă hotărârea pronunțată de către judecătorie era supusă apelului sau recursului, Tribunalul era competent să judece calea de atac formulată, conform art. 2 pct. 2 și respectiv art. 2 pct. 3 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerațiile arătate anterior, Curtea va înlătura și acest motiv de recurs.
3. C de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2.pr.civ.
Având în vedere că potrivit celor expuse anterior procedura de judecată este cea stabilită de Legea nr. 7/1996, care derogă de la regulile generale instituite de art. 331-339 din Codul d e procedură civilă, iar instanța de apel a respectat prevederile legii speciale, și acest motiv de recurs este unul nefondat.
4.C de-al nouălea motiv de recurs are în vedere pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
a). Este adevărat că reclamantul a indicat în plângerea împotriva încheierii de carte funciară că înțelege să se judece în contradictoriu cu de
În materia specială a plângerii de carte funciară, nu acesta este însă cel care stabilește cadrul procesual. Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996: "Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum șicelorlalte persoane interesatepotrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii". Interpretarea teleologico-rațională a acestui text de lege impune concluzia că aceste persoane trebuie să figureze și în etapele ulterioare ale procedurii, respectiv în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, precum și în cadrul căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe.
Or, cealaltă persoană interesată de existența suprapunerilor loturilor era de, care a dat declarația autentificată sub nr. 351/15.03.2007 de notar public.
b). Este în schimb întemeiată critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. C pct. d din Legea nr. 7/1996, conform cărora partea a III-a a cărții funciare va cuprinde faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.
De asemenea, art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 prevede că: "Înscrierile sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară".
Prin act juridic civil se înțelege o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.
Faptele juridice sunt faptele omenești săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice, efecte ce se produc în puterea legii, și faptele naturale (evenimentele).
Raportul juridic civil este o relație socială - patrimonială sau nepatrimonială - reglementată de norma de drept civil. Faptele juridicelato sensu- actele juridice și faptele juridicestricto sensu- sunt izvoarele raporturilor juridice civile concrete.
Drepturile personale sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora subiectele active - numite creditori - pot pretinde subiectelor pasive - numite debitori - să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege.
Se constată astfel că suprapunerea unor loturi cărora le-au fost atribuite numere cadastrale diferite nu intră în niciuna din aceste categorii juridice. Cât privește Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, care are o forță juridică inferioară, interpretarea acestuia nu poate conduce la o extindere a elementelor ce pot fi notate în cartea funciară.
Mai mult decât atât, dispozițiile Legii nr. 7/1996 nu ar fi putut avea în vedere suprapunerile de loturi cărora le-au fost atribuite numere cadastrale ca elemente ce pot fi notate în cartea funciară, pentru că o asemenea ipoteză este exclusă chiar de modul în care a fost conceput regimul de publicitate imobiliară întemeiat pe sistemul cărților funciare.
Astfel, atribuirea a două numere cadastrale aceluiași imobil încalcă prevederile art. 9 din Legea nr. 7/1996: "Funcția tehnică a cadastrului general se realizează prindeterminarea, pe bază de măsurători, a poziției configurației și mărimii suprafețelor terenurilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari, precum și ale construcțiilor", precum și pe cele ale art. 17 alin. 2: "Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează imobilul definit la art. 1 alin. (3), se identifică printr-un număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară".
În situația în care imobilul a fost înscris în cărți funciare distincte cu titulari ai dreptului de proprietate diferiți, pe această cale se ajunge la eludarea principiului relativității (continuității) sau a regimului rectificării înscrierilor de carte funciară.
Principiului relativității este acea regulă în temeiul căreia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris sau, după caz, urmează a fi înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută (art. 22). Principiul relativității înscrierilor asigură publicitatea integrală, garantează securitatea dinamică a circuitului civil și totodată asigură aplicarea, și în sistemul de carte funciară, a regulii de drept materialnemo plus iuris in alium transferre potest quam ipse habet, atâta timp cât, prin aplicarea lui, rezultă că drepturile noului achizitor nu pot deriva decât de la adevăratul titular înscris ca atare în cartea funciară.
De asemenea, în ipoteza în care ar există o discordanță între cuprinsul cărții funciare, adică așa numita stare tabulară, pe de o parte, și situația juridică reală, adică realitatea extratubulară, pe de altă parte - posibilă explicație a coexistenței a două titluri de proprietate asupra aceluiași imobil - singurul mijloc juridic pentru înlăturarea acestei disensiuni este rectificarea cărții funciare în care ar fi fost în mod greșit înscris dreptul proprietarului tabular, care poate interveni însă numai în condițiile limitative prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, ceea ce constituie o importantă garanție a dreptului înscris.
c). În aceste condiții, nu se poate nega că simpla existență a unui act juridic oficial prin care se menționează o suprapunere a imobilului reclamantului cu un lot aparținând unei alte persoane aduce atingere dreptului de proprietate care ar aparține reclamantului, constituind prin sine însăși o contestare a dreptului său. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate garantează titularului posibilitatea de a exercita toate atributele sale în putere proprie și în interes propriu, conferindu-i astfel legitimitate pentru înlăturarea oricăror acte care contravin acestui interes.
Anularea unui asemenea act emis cu nerespectarea legii constituie în aceste condiții o măsură justă și echitabilă care nu face decât să contribuie la respectarea principiului legalității și la ocrotirea într-o măsură cât mai ridicată a dreptului de proprietate prin înlăturarea oricărei atingeri care îi este adusă, semnificativă pentru modul în care înțelege titularul său să și-l apere.
d). Întrucât instanța a fost învestită exclusiv cu soluționarea plângerii îndreptate împotriva încheierii nr. -/21.05.2007 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B - al cărei temei juridic este dat de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, Curtea nu va analiza critica formulată de reclamant prin care a învederat că sunt îndeplinite condițiile acțiunii în rectificare - reglementate de art. 33-37 din același act normativ.
Față de aceste considerente, reținând că prin hotărârea atacată s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. C pct. d și art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să admită recursul și să modifice în tot decizia apelată, în sensul că, în baza art. 296.pr.civ. va admite apelul formulat de apelantul-reclamant, va schimba în parte sentința civilă apelată, va admite plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu DE împotriva încheierii nr. -/21.05.2007, pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B și va anula încheierea nr. -/21.05.2007 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 B, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
De asemenea, în temeiul art. 316, 298 și 274.pr.civ. Curtea va obliga intimata DE, care se află în culpă procesuală, să plătească recurentului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 1282/10.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 și DE
Modifică în tot decizia apelată, în sensul că:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 6871/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 și DE
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu DE împotriva încheierii nr. -/21.05.2007, pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4
Anulează încheierea nr. -/21.05.2007 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Obligă intimata DE să plătească recurentului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /Tehnodact.,
2 ex./09.06.2009
- Secția a V-a Civ. -;;
Jud. Sectorului 4. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
