Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 728/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(364/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.728
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-petentă - SRL, împotriva deciziei civile nr.1364 A din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.04.2009 și apoi la 29.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 11.03.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins plângerea formulată de - SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că prin contractul autentificat sub nr.659/10.06.2004 - Conf Grup SRL a vândut intimatei - SRL mai multe imobile, printre care și cota indiviză de 1/3 din imobilul identificat sub numărul cadastral 2979/2,1/1.
În baza contractului de vânzare - cumpărare și de constituire autentificat sub nr.4320/14.10.2004, încheiat între - SA și - Production Grup SRL, - SA a constituit o servitute de trecere cu titlu gratuit, în favoarea mai multor parcele, pe terenul identificat cu numărul cadastral 2979/4/20/2/5/2.
Ulterior, petenta - SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului identificat cu numărul cadastral 2979/4/20/2/5/2.
A mai reținut instanța de fond că, la data constituirii servituții - Production Grup SRL era coproprietar împreună cu intimata asupra parcelei cu numărul cadastral 2979/2,1/1, iar dreptul de servitute fiind indivizibil profită tuturor coproprietarilor, astfel că în mod corect s-a notat în cartea funciară dreptul de servitute de trecere asupra parcelei cu numărul cadastral 2979/4/20/2/5/2.
Prin decizia civilă nr.1364 A/31.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - petentă - SRL, împotriva încheierii pronunțate la data de 11.03.2008 de către Judecătoria Sectorului 3 B și a obligat apelanta - petentă la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.274 (3) Cod procedură civilă, către intimată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că verificarea pe care registratorul de carte funciară o poate face la data înscrierii/radierii este una formală, care nu presupune în consecință analiza raporturilor juridice dintre părți, ci doar constatarea stării de fapt, astfel cum rezultă ea din acte.
În consecință, și instanța învestită cu soluționarea plângerii este ținută să verifice legalitatea și temeinicia înscrierii/radierii între aceleași limite.
Ca urmare, tribunalul nu a răspuns criticilor și apărărilor care presupun analizarea raporturilor juridice dintre părți, a dreptului substanțial, ori a condițiilor de valabilitate sub aspectul existenței ori inexistenței mandatului tacit la constituirea servituții, de exemplu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta - SRL, criticând- pe motive de nelegalitate, respectiv în mod greșit a interpretat instanța natura servituții, apreciind că este constituită asupra imobilului, deși din înțelegerea părților rezultă că aceasta s-a constituit doar în favoarea imobilului construcție, înscris sub numărul cadastral 2979/2,1,1.
Intimata - SRL a prezentat două contracte pentru înscriere, din care rezultă că imobilul înscris în Cartea funciară la numărul cadastral menționat este compus din două entități distincte care din punct de vedere juridic pot avea proprietari diferiți.
Recurenta a apreciat că servitutea e constituită exclusiv în favoarea imobilului hală de producție.
Analizând formal actele depuse de intimată în vederea înscrierii nu rezultă că s-ar fi constituit vreun drept de servitute în favoarea terenului înscris sub numărul cadastral 2979/2,1,1.
Pe de altă parte, recurenta a arătat că dreptul pretins de intimată nu întrunește condițiile de înscriere în cartea funciară, apreciind că este un drept incert în privința existenței și nu poate face obiectul unei înscrieri.
Recurenta a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea este insuficient motivată.
Tribunalul nu a răspuns criticilor vizând încălcarea dispozițiilor privitoare la mandat, a principiului relativității efectelor contractului și încălcarea dispozițiilor art.635 Cod civil, invocate în susținerea motivelor de apel.
Recurenta a invocat ca temei juridic al recursului declarat și dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, deoarece reținerile instanței cu privire la constituirea servituții de trecere asupra întregii parcele de teren și construcții înscrise sub numărul cadastral 2979/3,1,1 nu corespund actelor juridice deduse judecății. Aceasta cu atât mai mult cu cât contractul reprezintă legea părților, instanța neputând să se substituie părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale ori schimbând chiar natura juridică a actului pe care părțile l-au încheiat.
Prin întâmpinarea depusă la 16.03.2009, intimata - SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică și că instanța a reținut că părțile au convenit ca dreptul de servitute să fie constituit în sarcina imobilului teren ca fond aservit. Dreptul de servitute de trecere la calea publică necontinuă și neaparentă a fost creat inclusiv în favoarea terenurilor aflate în proprietatea sa și această servitute a fost consemnată în cuprinsul actului autentificat la nr.4320/14.10.2004.
Cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă intimata a solicitat să se constate că a beneficiat de prerogativele născute în urma constituirii dreptului de servitute, tocmai pentru că a justificat atât calitatea de proprietar al construcției având număr cadastral 2979/2,1,1, cât și al terenului având număr cadastral 2979/2,1,1.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă coroborat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat ca temei juridic al recursului declarat dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, care sancționează lipsa motivării hotărârii pronunțate, împrejurarea că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este insuficient motivată, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra încălcării unor dispoziții legale invocate de parte.
Curtea nu poate reține această critică deoarece chiar în motivarea deciziei pronunțate în apel instanța a arătat că nu va răspunde criticilor și apărărilor care presupun analizarea raporturilor juridice dintre părți, a dreptului substanțial ori a condițiilor de valabilitate sub aspectul existenței ori inexistenței mandatului tacit la constituirea servituții, dat fiind faptul că instanța fondului a fost învestită cu soluționarea unei plângeri depuse la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Totodată, tribunalul a precizat că față de obiectul cererii introductive de instanță, registratorul avea obligația să constate doar starea de fapt, așa cum rezultă ea din actele depuse și nu analiza raporturilor juridice dintre părți.
Ori, textele legale invocate de recurentă și pretinse prin motivele de recurs a nu fi soluționate de instanța de apel privitoare la dispozițiile art.970 alin.2 Cod civil, art.673 cod civil și art.635 Cod civil vizează fondul raporturilor juridice statornicite între părți, astfel că această critică nu a putut fi reținută de
Curtea a constatat că decizia pronunțată de instanța de apel este valabil întocmită, conținând elementele structurale prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, instanța răspunzând criticilor și apărărilor formulate de părți.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că argumentația tribunalului a fost dezvoltată detaliat și circumstanțiat, permițând părților în litigiu să cunoască motivele de fapt și de drept ale deciziei pronunțate, iar Curții să exercite controlul privitor la legalitatea deciziei pronunțate.
Cu privire la critica formulată în temeiul art.304 pct.8 Cod procedură civilă, nu a putut fi reținută de C, deoarece ea presupune interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție și recurenta avea obligația să indice actul calificat greșit.
Ori, Curtea a constatat că față de obiectul cererii - plângere formulată în temeiul art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996, legea cadastrului și publicității imobiliare, ambele instanțe au făcut o încadrare legală corectă a raportului juridic dedus judecății.
În cauză nu au putut fi reținute criticile întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă care vizează nelegalitatea deciziei recurate, respectiv greșita aplicare a unei norme legale.
Prin încheierea din 19.11.2007 s-a dispus de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 3 îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Cărții funciare nr.54131 deschisă pentru imobilul cu număr cadastral 2979/4/20/2 5 2 proprietatea recurentei.
La 11.03.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins prin încheiere plângerea formulată de recurentă, aplicând corect dispozițiile de procedură cuprinse în art.48 alin.1 și art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996.
Dat fiind obiectul soluționat de instanța fondului - plângere formulată în temeiul art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996, atât registratorul de carte funciară, cât și judecătorul fondului, nu puteau să analizeze decât îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, și respectarea principiilor ce guvernează publicitatea imobiliară, respectiv principiul legalității, așa cum este el conturat în art.48 - 49 ale Legii cadru.
În mod corect registratorul constatând că înscrisul îndeplinește condițiile privitoare la respectarea formelor prescrise de lege, cuprinde numele părților și individualizează imobilul, a dispus îndreptarea erorii materiale.
Pe de altă parte, ambele instanțe au verificat respectarea principiului publicității integrale care guvernează validitatea înscrierilor în cartea funciară, care presupune ca toate drepturile reale imobiliare, operațiunile prevăzute de lege, faptele sau alte raporturi juridice să fie cuprinse în cartea funciară.
Toate aceste mențiuni au caracterul unor înregistrări iar notarea acestora are în vedere exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare.
Fondul raportului juridic între părți urmează a fi soluționat de părți printr-o acțiune în justiție.
Nici instanța fondului și nici instanța de apel nu aveau căderea să analizeze în plângerea formulată de parte natura servituții, dacă este urbană sau rurală, natura raportului juridic născut între părți, aspecte de drept substanțial sau existența sau inexistența mandatului tacit la constituirea servituții.
De altfel, chiar recurenta, prin motivele de recurs, a recunoscut calitatea de coproprietar al intimatei dedusă din contractul autentificat la nr.659/10.06.2004 și față de caracterul indivizibil al servituții rezultă că dreptul de servitute este constituit în favoarea tuturor coproprietarilor fondului dominant.
Pe de altă parte, art.620 alin.2 Cod civil arată că "uzul și întinderea servituților se regulează prin titlul ce le constituie".
Ori, la 29.10.2004, data la care a fost autentificat titlul recurentei, aceasta a cunoscut situația juridică a imobilelor, fiind menționat în chip expres că imobilul cumpărat de aceasta nu este grevat de sarcini, cu excepția servituții de trecere la calea publică, necontinuă și neaparentă, cu dimensiunile și vecinătățile așa cum sunt menționate în planul de amplasament și delimitarea corpului de proprietate, anexă la contractul de vânzare - cumpărare și contractul de constituire de drept de servitute autentificat la nr.4320/14.10.2004, constituind drum de acces în favoarea - Conf Grup, înscris în cartea funciară.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - petentă - SRL, împotriva deciziei civile nr.1364 A/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
2 ex./03.06.2009
TB-4 -;
Jud.3 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Mariana Haralambe, Fănica Pena
