Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 79/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
*
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea privind recursul declarat de pârâta prin mandatar împotriva deciziei civile nr.130/A din 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.130/AC/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.354/4.02.2009 a Judecătoriei Roman.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 354 pronunțată la data de 4.02.2009 de Judecătoria Romana fost admisă acțiunea în rectificare împotriva încheierii nr. 4652/16.05.2005 dată de N, formulată de reclamanta Casa R în contradictoriu cu pârâta, și s-a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul R,-, județ N, iar cererea reconvențională formulată de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata daunelor morale, a fost anulată ca netimbrată.
Instanța de fond a reținut că în privința imobilului din-, prin decizia civilă nr. 10026/2005 a s-a casat hotărârea Curții de APEL BACĂU care restituia imobilul către intimată, și s-a trimis cauza spre rejudecare. În rejudecare, Curtea de APEL BACĂUa dispus restituirea imobilului, dar această hotărâre nu este irevocabilă și ca urmare nu poate constitui temei pentru înscrierea a cărei rectificare o solicită. Mai mult, înscrierea în cartea funciară s- efectuat în baza unei hotărâri care nu există.
Pârâta a ridicat din nou excepția tardivității introducerii plângerii, excepție neîntemeiată, deoarece obiectul cauzei îl formează o acțiune în rectificare de carte funciară, nu o plângere, acțiune ce este imprescriptibilă, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond.
Pârâta a solicitat și daune morale, s-au acordat două termene pentru timbrarea acestora, și în mod nejustificat nu au fost timbrate, motiv pentru care s-a dispus anularea cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, și a criticat sentința sub următoarele aspecte:
- al doilea recurs promovat de reclamantă a fost transformat de Tribunalul Neamț în apel, cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la competența materială, considerând că în materia contestării înregistrărilor la nu există apel, tribunalul judecând apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în temeiul art. 1 pct. 1, nu și cele pronunțate în temeiul pct. 2, atacabile cu recurs;
- în consecința motivului anterior, decizia civilă nr. 44/AC/2008 este nulă, iar sentința civilă nr. 354/2009 pronunțată de Judecătoria Roman în urma deciziei de casare este și ea nulă, în temeiul art. 106 al. 1 Cod de procedură civilă;
- plângerea reclamantei este tardivă, în temeiul art. 103 al. 1 Cod de procedură civilă aceasta fiind decăzută din dreptul de a contesta încheierea de carte funciară;
- reclamanta nu are calitate procesuală, conform art. 36 din Legea 7/1996 numai o persoană interesată putând cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară. La Înalta Curte de Casație și Justiție reclamanta a susținut că nu deține imobilul în proprietate ori posesie, astfel că, neavând nici o tangență cu imobilul, nu îndeplinește condiția de persoană interesată.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea apelului, întrucât la momentul efectuării înregistrării în cartea funciară, nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă care să stabilească dreptul de proprietate al apelantei asupra imobilului. Dosarul având ca obiect retrocedarea imobilului în cauză se află în curs de soluționarea a recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cererea de apel formulată, tribunalul a constatat că acesta este nefondat.
Mai întâi asupra calificării corecte a căii de atac formulate, tribunalul a reținut că deși pârâta și-a intitulat cererea "recurs", și consideră că aceasta este calea de atac reglementată de lege pentru litigiul de față, în mod corect cererea sa a fost înregistrată ca apel, în considerarea prevederilor din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.
Acțiunea promovată la data de 23.10.2006 de intimata reclamantă Casa a fost corect calificată de instanța care a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. 382/2006 a Judecătoriei Roman ca fiind o acțiune în rectificare de carte funciară, în considerarea rolului său activ instanța trebuind în temeiul art. 84 Cod de procedură civilă să califice cererea în funcție de scopul urmărit de cel care a formulat acțiunea, și nefiind ținută de denumirea dată cererii. Art. 51 din Legea 7/1996, reglementând rectificarea înscrierilor și radierilor efectuate în cartea funciară, face trimitere în alineatul 2 la dispozițiile art. 50 despre care afirmă că se aplică corespunzător. Alineatul 3 al acestui din urmă articol prevede expres că hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
Primul și al doilea motiv invocat de apelantă reprezintă critici aduse deciziei civile nr. 44/AC/2008 pronunțate de Tribunalul Neamț, care în nici un caz nu pot forma obiect de discuție în prezentul stadiu procesual, și pe care de altfel apelanta le-a valorificat în recursul declarat împotriva respectivei decizii. Prin urmare, în nici un caz, s-a arătat, nu poate fi aplicat principiul reglementat la art. 106 al. 1 Cod de procedură civilă, în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în urma unei decizii de desființare.
Al treilea motiv legat de tardivitatea plângerii constituie de asemenea o problemă ce a fost definitiv lămurită prin decizia civilă nr. 44/AC/2008. Dată fiind corecta calificare a cererii ce formează obiectul prezentului dosar, potrivit art. 35 al. 1 din Legea 7/1996, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă. Așadar, intimatei reclamante nu îi era aplicabil termenul de 15 zile reglementat de art. 50 al. 2 pentru plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară, pentru o astfel de acțiune legea conținând dispoziții speciale ce reglementează expres imprescriptibilitatea.
Cât privește interesul intimatei reclamante de a promova o astfel de cerere și de a-și legitima calitatea procesuală activă, tribunalul a reținut că reclamanta și-a motivat cererea promovată pe împrejurarea că imobilul înscris în cartea funciară s-ar afla în proprietatea sa. De altfel, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reiese faptul că litigiul privind retrocedarea imobilului în cauză, situat în mun. R,-, în baza dispozițiilor Legii 10/2001, litigiu aflat încă pe rolul instanțelor, se desfășoară între apelantă în calitate de notificatoare-contestatoare și intimată în calitate de unitate deținătoare notificată. Prin urmare, susținerile apelantei cum că intimata nu ar avea nici o tangență cu imobilul a cărui înscriere în cartea funciară se solicită a fi radiată, nu este conformă cu realitatea, interesul reclamantei fiind evident în condițiile în care își dispută cu pârâta dreptul de proprietate asupra imobilului.
În concluzie, criticile aduse sentinței apelate sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind legală față de dispozițiile art. 26 și 29 din Legea 7/1996. Potrivit acestora, un drept real rezultat dintr-o hotărâre judecătorească ce nu este irevocabilă (cazul hotărârii pe care o deținea apelanta la momentul intabulării, respectiv decizia civilă nr. 64/25.09.2003 a Curții de APEL BACĂU ) nu poate beneficia decât de o înscriere provizorie, și nu de una definitivă, cum este cea dispusă prin încheierea nr. 4652/2005 a
Constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă tribunalul a respins ca nefondat apelul.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel a declarat recurs pârâta.
În susținerea recursului, au fost invocate drept motive:
- tardivitatea plângerii cu sancționarea decăderii;
- lipsa calității procesuale;
- încălcarea normelor de procedură și nerespectarea modificărilor aduse Legii nr.7/1996.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că Casa a
Introdus plângerea împotriva încheierii 4652/2005 cu o întârziere de 17 luni față de termenul de 15 zile stabilit de Legea nr.7/1996 și Codul d e procedură civilă art.50 (2) și că potrivit art.103 (1) Cod pr.civilă Casa este decăzută din drepturi.
De asemenea a susținut că Plângerea Casei nu este imprescriptibilă, cum greșit s-a reținut în decizia atacată, 130 AC/2009.
Conform art.53 din Legea 7/1996, "înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare, nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii judecătoreștirămasă definitivă și irevocabilă".
Conform art.36 din Legea nr.7/1996, "orice persoană interesată, poate cere rectificarea înscrisurilor în cartea funciară".
Casa nu a demonstrat existența vreunui drept de proprietate asupra imobilului prin două hotărâri ale Curții de APEL BACĂU.
A mai arătat că i-a fost recunoscută proprietatea.
În primul recurs la intimata a susținut că imobilul este al lui, deci nu al ei, iar în al doilea recurs la Casa a susținut că "imobilul nu-l deține în proprietate ori posesie și nu a avut niciun moment proprietatea terenului", ci este al unui terț.
La dosarul cauzei se află aceste dovezi neluate în considerare de instanță. Casa a dovedit că nu are niciun drept de proprietate asupra imobilului, nu întrunește condiția de parte interesată și nu-și "dispută cu pârâta dreptul de proprietate asupra imobilului", așa cum s-a reținut în decizia 130/AC/2009.
Și în fine recurenta arată că instanța greșit a transformat a doua cerere de recurs a Casei în apel, nu există nicio nouă procedură care să transforme al doilea recurs formulat de aceeași parte împotriva aceleiași hotărâri, în apel iar apelul după recurs nu este admis.
Intimata a depus întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe parcursul soluționării recursului a decedat recurenta și au fost introduși în cauză succesorii în drept ai aceștia, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, autentificat sub nr.1498/27.05.2009 la..
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurentă precum și din oficiu constată recursul nefondat.
Tribunalul temeinic și legal s-a pronunțat asupra motivelor de apel, care sunt reiterate și ca motive de recurs.
Acțiunea formulată de reclamantă a fost corect calificată de instanța care a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr.382/2006 a Judecătoriei Roman, ca fiind o acțiune în rectificare de carte funciară instanța procedând la calificarea cererii în funcție de scopul urmărit de reclamant.
Potrivit art.51 cu referire la art.2 și 3 din Legea nr.7/1996, hotărârile pronunțate în primă instanță în cererile de rectificare carte funciară sunt supuse apelului.
Fiind așadar o acțiune în rectificare potrivit art.35 al.1 din Legea nr.7/1996, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond este o acțiune imprescriptibilă și în consecință nu se aplică regulile de imprescriptibilitate aplicabile pentru plângerea împotriva încheierii de prescriere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară.
Nu este fondată nici excepția privind lipsa calității procesuale a reclamantei care se pretinde proprietara imobilului în litigiu și cu care recurenta se judecă în acțiunea în revendicare.
Așa cum a reținut și instanța de apel, la această dată, recurenta respectiv succesorii în dreptul litigios al acesteia, nu a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la dreptul real în litigiu, în baza căreia să se poată face o înscriere definitivă în cartea funciară.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, cu referire la art.26 și 29 din Legea nr.7/1996, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - în prezent decedată, cu succesori în dreptul litigios - și, împotriva deciziei civile nr. 130 AC din 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CASA A R - prin administrator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent. -
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs - - 10.02
Tehnored. - 6 ex.
16.02.2010
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
