Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 874/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(344/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.874
Ședință publică de la 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-petentă SC SA, împotriva deciziei civile nr.1201 A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-petentă SC SA, prin consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare judiciară nr.- din 18.03.2008 și intimata, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 16.03.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-petente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a asimilat acțiunea în revendicare cu o acțiune ce privește un alt drept real și nu dreptul de proprietate.
Astfel, acțiunile în revendicare privind dreptul de proprietate se notează numai în partea a II-a a cărții funciare și nu în partea a III-a a cărții funciare, întrucât nu privește un alt drept real, o ipotecă, un privilegiu sau o sarcină.
Avocatul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii atace că în mod corect existența litigiului referitor la dreptul de proprietate a fost înscrisă în partea a III-a a cărții funciare, litigiul fiind asimilat unei sarcini.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1201 din 10 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - petentă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1043 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr. 11036/-, în contradictoriu cu intimata; a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 30 august 2007, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Serviciul Publicitate Imobiliară a înaintat plângerea formulată de petenta SC SA împotriva încheierii de carte funciară nr. - din 07 iunie 2007, precum și o copie a dosarului, privind imobilul din B,-, sector 3, înscris în cartea funciară nr. 34450 - proprietatea petentei.
Prin această plângere, petenta a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata, să se dispună radierea înscrierii în cartea funciară a încheierii -, respectiv a notării existenței litigiului asupra imobilului cu număr cadastral 5695, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petenta a arătat că, prin cererea introdusă de, s-a solicitat înscrierea certificatului de grefă nr- din 17 mai 2007, emis de către Tribunalul București, privind existența unui litigiu asupra proprietății din-, sector 3, iar notarea existenței litigiului s-a făcut în baza încheierii -, pronunțată la data de 11 iulie 2007.
Petenta a invocat excepția lipsei de reprezentant și a arătat că se notează doar acele acțiuni în legătură cu imobilele din cartea funciară; a menționat că, prin acțiunea introdusă de intimată, aceasta nu are un drept de proprietate opozabil societății, ci doar un drept litigios dobândit cu un an înainte de a formula cerere de revendicare sau într-o perioadă în care nu exista vreun litigiu, iar actul care sta la baza revendicării nu indică în nici un fel eventuala suprapunere cu terenul proprietatea sa; dacă intimata ar fi avut vreun drept de proprietate, aceasta ar fi putut solicita înscrierea în cartea funciară a respectivului drept.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată.
Prin sentința civilă nr. 1043 din 31 ianuarie 2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins plângerea formulată de petenta SC SA, în contradictoriu cu intimata, ca neîntemeiată și a obligat petenta la plata a 8 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 7/1996, art. 19 alin. 1 pct. c, prevede în mod expres că acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în cartea funciară se înscriu în Partea a III-a CF, iar dreptul de proprietate este un drept real. Astfel, nu poate fi primită susținerea petentei în sensul că această mențiune, a existenței litigiului, trebuia înscrisă în partea a II-
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, prin înscriere se înțelege, conform prevederilor literei c, "notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară".
Articolul 19 pct. b lit. e din Legea nr. 7/1996 prevede că partea a II-a a cărții funciare referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate cuprinde "faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate".
Articolul 22 lit. a din lege: "înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", iar prevederile art. 26 alin. 4 din aceeași lege, invocate de petentă în cuprinsul plângerii, stabilesc că înscrierile sunt de trei feluri: notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. Așadar, tocmai dispozițiile legale invocate de petentă în susținerea plângerii formulate sunt acelea care prevăd posibilitatea notării acțiunilor în justiție referitoare la imobilele în scrise în cartea funciară.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 5 din lege, "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se îndreaptă la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea".
Judecătoria a concluzionat că cererea de revendicare formulată de reprezintă o acțiune în justiție, referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului, în sens dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. b lit. e și ale art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996, iar în cartea funciară a fost notat un litigiu referitor la imobil, iar nu un drept de proprietate.
Procedând la analiza sentinței apelate prin raportare la motivele de apel formulate, conform art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat următoarele:
Primul motiv de apel este reprezentat, în esență, de interpretarea art. 19 din Legea nr. 7/1996, conform căruia: "(1) Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți:
Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde: numărul de ordine și cel cadastral al imobilului; suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile; planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, constituie anexa la partea I, întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenției Naționale.
Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde: numele proprietarului; actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept; strămutările proprietății; servituțile constituite în folosul imobilului; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate; orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.
Partea a III-a, referitoare la înscrierile privind desmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini, care va cuprinde: dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de trei ani; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale; orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte".
Cartea funciară cuprinde deci trei părți, care sunt denumite și "foaia de avere", "foaia de proprietate" și "foaia de sarcini", prima cuprinzând descrierea imobilului, a doua înscrieri vizând dreptul de proprietate și a treia înscrieri vizând desmembrămintele dreptului de proprietate și sarcinile.
Tribunalul a apreciat că susținerile apelantei în sensul că litigiul referitor la dreptul de proprietate constând în acțiunea în revendicare ar fi trebuit înscris în partea a II-a a CF nu pot fi primite, interpretarea logică a prevederilor art. 19 pct. b lit. f teza a III-a ducând la concluzia că "acțiunile privitoare la proprietate" la care face referire această prevedere legală au în vedere acțiuni a căror soluționare a dus la schimbarea titularului dreptului de proprietate (această parte a CF cuprinzând înscrieri referitoare la proprietate în sensul individualizării proprietarului, a actului de proprietate, a transferurilor convenționale sau pe cale judecătorească a dreptului de proprietate și a servituților care însoțesc transferul dreptului de proprietate) - or, un litigiu pe rol referitor la dreptul de proprietate este asimilat unei sarcini și, ca atare, trebuie înscris în partea a III-a a CF, această interpretare fiind de altfel uniformă atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară.
Prin raportare la aceste considerente, tribunalul a apreciat că primul motiv de apel este nefondat.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu a fost primit, și acesta vizând în esență tot interpretarea aceluiași text legal luat în discuție în cadrul motivului de apel anterior, sub acest aspect urmând a se avea în vedere argumentele dezvoltate în cadrul răspunsului la motivul 1 de apel pentru a clarifica sfera de aplicare a art. 19 pct. b și c din Legea nr. 7/1996 - pe cale de consecință, solicitarea apelantei de constatare a nulității încheierii atacate nu poate fi primită.
În ceea ce privește afirmațiile apelantei referitoare la faptul că demersul juridic al intimatei se încadrează în categoria abuzului de drept având în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001, tribunalul nu le-aluat în discuție, ele fiind străine de obiectul prezentului litigiu.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul.
Tribunalul a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere că la dosar nu au fost atașate dovezi în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC SA.
În esență a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, în mod neîntemeiat instanța de apel a respins apărările recurentei și se impune admiterea recursului (filele 2 - 5 dosar curte). De fapt se reiau aceleași motive din apel.
Recursul este nefondat.
Deși motivele formulate în scris sunt cuprinse pe cinci pagini, recurenta, dă definiție acțiunii în revendicare, apoi descrierea alcătuirii cărții funciare (cu cele trei părți) ca în final, conform art. 304 pct. 8 ș 9 Cod de procedură civilă să ceară admiterea recursului.
Potrivit art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se poate invoca încălcarea principiului înscris în art. 969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legale făcute cu putere de lege între părțile contractante (motiv legal de schimbarea "naturii" ori "înțelesului" actului juridic dedus judecății și aceasta fiind "vădit neîndoielnic").
Recurentul trebuie să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă.
Or, recurenta nu arată, care este schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, vădit neîndoielnic, cu argumente așa cum cere legea.
În consecință motivul de recurs nu poate fi primit.
Conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (ce vizează lipsa de temei legal care nu este invocată) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii (aplicarea normei generale în dauna cele speciale, o normă care nu este incidentă în speță, legea română deși există un raport juridic de extraneitate și în fine interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt reținute).
Or, nici acest motiv de recurs nu a fost argumentat, cunoscut fiind caracterul nedevolutiv al recurentei, și faptul că nu se analizează temeinicia deciziei recurate ci legalitatea acesteia.
De altfel, este de reținut că Legea nr. 247/2005, care a modificat prin Titlul I Legea nr. 10/2001 (lege care conține XVIII titluri) prin Titlul XII a modificat și completat și Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, cu modificările și completările ulterioare.
Această modificare s-a făcut în vederea corelării cu modificarea adusă Legii nr. 10/2001, explicându-se în art. 32 și 43 modalitatea referitoare la înscrierea, intabularea înscrierea provizorie și notarea, drepturilor de proprietate. Relevant sub acest aspect au art. 29 și 32 precum și art. 34 ale Legi nr. 7/1996, așa cum au fost modificate, pentru cauze soluționate.
Examinând sub acest aspect al legalității deciziei recurate se reține că motivele de recurs nu pot fi primite, instanța de apel procedând corect și pronunțând o decizie legală.
Întru-cât, motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - petentă SC SA, împotriva deciziei civile nr. 1201 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./16.06.2009
-4.-;
Jud.3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
