Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 895/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 895
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 595 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, prin moștenitor, G și, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 595/17.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr.1527/03.02.2009, pronunțata de Judecătoria T, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, prin moștenitor -, -, G și.
Tribunalul a confirmat astfel hotărârea nr. 1527/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a respins plângerea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu -, G și, având ca obiect desființarea încheierilor de carte funciară din CF colectivă nr. 16954 T și din CF individuală 16955 T nr. cadastral 6137/1/1 prin care s-a rectificat cota de proprietate a petenților asupra terenului, din 100% cât s-a menționat inițial, în baza Deciziei Consiliului Județean T nr. 591/1992, în cota de 35% și pe cale de consecință, să dispună revenirea la situația anterioară rectificării în sensul menționării dreptului de proprietate al petenților asupra întregului teren, în suprafață de 9712.
Prima instanță a reținut că din cuprinsul cărții funciare colective nr. 16954 Tar ezultat că la poziția 21 este menționată lucrarea nr. 22674/17.08.1993 prin care s-a dispus "se reconstituie dreptul de proprietate asupra întregului teren în suprafață de 9712de sub II 13 în favoarea proprietarilor de sub II 14- 15", adică reclamanților.
Totodată, atât la poziția 21 cât și la pozițiile 14-15 unde sunt mențiuni referitoare la terenul în suprafață de 9712, instanța de fond a reținut că sunt subliniate și deasupra acestora este trecută sintagma "35% parte din teren".
Prima instanță a constatat că reclamanții nu au contestat încheierea menționată la poziția 21 din cartea funciară deoarece mențiunea referitoare la 35% parte din teren nu face parte din această încheiere și nici nu au indicat încheierea corespunzătoare respectivei operațiuni.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1527 din 3.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara, petenții au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivare au arătat că la data formulării plângerii, nu au avut cunoștință de faptul că rectificările efectuate în cărțile funciare nu au avut la bază nici o încheiere prin care să se dispună aceste rectificări, apreciind că Biroul de carte funciară a pronunțat astfel de încheieri pe care a omis să le comunice părților interesate.
Apreciază că acesta este motivul pentru care, atât prin plângerea inițială cât și la termenul de judecată din data de 13.02.2009 au solicitat instanței de fond emiterea unei adrese, prin care să se solicite Biroului de carte funciară comunicarea încheierilor de carte funciară care au stat la baza rectificărilor sau, dacă astfel de încheieri nu există, să se indice motivele care au determinat operarea rectificărilor și temeiul legal al acestora, solicitare ce a fost respinsa de prima instanță ca neîntemeiată, raportat la împrejurarea că din dosarul nr.-/2008 primit de la Biroul de carte funciară nu rezultă că ar fi fost pronunțate încheieri de rectificare.
Petenții au reproșat instanței faptul că, observând că la dosarul primit de la Biroul de carte funciară nu se găsește nici un act care să justifice o rectificare a mențiunilor inițial înscrise în cărțile funciare, ar fi trebuit, în primul rând, să constate că astfel de modificări sunt nelegale și nepermise și că Birourile de carte funciară sunt obligate să procedeze la înscrierea în cartea funciară în conformitate cu înscrisurile depuse de parte, și că nu au competența a modifica aceste înscrisuri - fie dispun înscrierea, fie resping cererea de înscriere.
Au arătat că Biroul de carte funciară a procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului petentilor de proprietate, conform Deciziei Consiliului Județean T nr. 591/1992, iar ulterior, fără vreun temei legal, fără ca Decizia Consiliului Județean să fi fost modificată, fără a li se solicita aceasta, s-a procedat la "corectarea" mențiunii inițiale.
Tribunalul a apreciat ca fiind temeinică și legală hotărârea pronunțată de prima instanță, cu motivarea că prin demersul judiciar inițiat, reclamanții tind practic la rectificarea unei supramențiuni efectuate cu privire la suprafața de teren, proprietatea lor din CF col nr.16954 T (situația fiind identică și în CF ind. 16955 T), unde la pozițiile,15 și, este indicată în proprietatea reclamanților numai o suprafață reprezentând 35% din întregul teren de 971mp. efect al radierii mențiunii inițial făcute, în temeiul Deciziei nr.59/1992 a Consiliului Județean T, Delegația Permanentă, conform căreia reclamanții dețineau proprietatea asupra întregului teren de 971 mp. deci 100%.
S-a apreciat că nu poate fi reținut motivul de apel invocat de reclamanții apelanți, în sensul că trebuia solicitată de instanță încheierea de carte funciară ce reprezentat temeiul rectificării, căci, dacă o atare încheiere ar fi existat, ea trebuia obligatoriu indicată în chiar cartea funciară in extenso, ca și fundament al modificării efectuate, art.48 alin.1 din Lg. nr.7/1996 specificând expres că "în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere".
O atare interpretare este dedusă și din prevederile art.47 alin.3 și 4 din Lg. nr.7/1996, căci încheierea de carte funciară trebuie să fie identificată prin numărul și data de înregistrare a cererii petiționarului de înscriere, aceste date conferind, în același timp și rangul încheierii de carte funciară și, totodată, al înscrierii făcute în temeiul încheierii respective.
Se reține că reclamanții erau cei care trebuiau să indice cu exactitate obiectul plângerii, respectiv încheierea de CF pe care înțeleg să o atace, și că solicitarea reclamanților făcută instanței de a proceda la schimbarea temeiului juridic invocat (art. 50 din Legea nr. 7/1956), nu putea fi primită, raportat la dispozițiile art. 129 alin. 6. pr. civ..
În termen, împotriva deciziei civile nr. 595 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs reclamanții și, care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, cu consecința admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivare arată că în mod greșit prima instanță a considerat că solicitarea reclamanților de a se emite adresă la Biroul de carte funciară, ar fi neîntemeiată, întrucât era important a se cunoaște cu certitudine dacă astfel de încheieri de rectificare există sau nu, iar acest răspuns ar fi putut fi obținut doar de la Biroul de carte funciar, de vreme ce, supramențiunea efectuată cu privire la suprafața de teren aflată în proprietatea reclamanților, nu le-a fost adusă niciodată la cunoștință și nici nu a fost efectuată ca urmare a vreunei solicitări din partea acestora.
În acest sens, invocă lipsa rolului activ al judecătorului prevăzut de dispozițiile art. 129 (5) pr. civ..
Apreciază că instanța, observând faptul că la dosarul primit de la Biroul de carte funciară nu se regăsește nici un act care să justifice o rectificare a mențiunilor inițial înscrise în cărțile funciare, ar fi trebuit, în primul rând, să constate că astfel de modificări sunt nelegale și nepermise, și că ele, nu se justifică în fapt, nici în drept.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, drepturile reale de înscriu pe baza actului prin care s-a constituit dreptul respectiv - fără a se da posibilitatea Birourilor de carte funciară să intervină în sensul modificării acestor acte, însă, în speță, Biroul de carte funciară a procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, conform Deciziei Consiliului Județean T nr. 591/1992, iar ulterior, fără vreun temei legal, fără ca Decizia Consiliului Județean să fi fost modificată, fără a li se solicitat aceasta, au procedat la "corectarea" mențiunii inițiale.
În drept invocă dispozițiile art. 299 și urm. pr. civ. ale art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
Prin concluzii scrise, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți, cu motivarea că dosarul depus la. T nu conține nici o încheiere referitoare la rectificarea solicitată de reclamanți, care nu au indicat sau depus la dosarul cauzei încheierea la care fac referire, și care ar sta la baza acestei operațiuni, prima instanță, considerând în mod corect că cererea este lipsită de obiect. Soluția a fost menținută și de către instanța de apel
Temeiul de drept al prezentei plângeri, respectiv art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, reglementează o cale de atac împotriva unei încheieri de înscriere sau de respingere a unei cereri referitoare la un drept. Or, în speță, înscrierea în CF a dreptului dobândit prin efectul deciziei nr. 591/1992, s-a făcut în 1993, iar rectificarea suprafeței din 971 mp teren, în 35% din această suprafață, nu s-a făcut în baza unei încheieri.
Arată că așa, cum corect au arătat ambele instanțe, art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, este o cale de atac împotriva unei încheieri de carte funciară, și nu o modalitate de rectificare a acesteia.
Examinând decizia atacată, în raport de dispozițiile legale menționate, ale art. 299. pr. civ. ale art. 50 din Legea nr. 7/1996 raportat la întreg materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanții au investit judecătoria cu o acțiune intitulată "plângere" împotriva încheierilor de carte funciară din CF colectiv nr. 16954 T și din CF individuală 16955 T nr. top 6137/I/1, prin care s-a rectificat cota de proprietate asupra terenului de 100%, cât s-a menționat inițial în baza deciziei Consiliului Județean T în cotă de 35% - solicitând desființarea acestor încheieri, cu consecința reveniri la situația anterioară rectificării în sensul menținerii dreptului lor de proprietate de 971 mp.
Așa cum corect au reținut cele două instanțe, din verificarea colilor de CF col. și individuală, menționate, precum și din înscrisurile aflate în dosar nr. -/2008, comunicate de Biroul de carte funciară, raportat la rectificarea suprafeței de teren solicitată de reclamanți, nu rezultă că aceasta s-ar fi efectuat în baza vreunei încheieri de carte funciară, neexistând menționată vreo încheiere care să ateste această operațiune.
Este neîntemeiată susținerea reclamanților recurenți, în sensul că instanțele au greșit prin respingerea solicitării de la Biroul de carte funciară, a încheierii de carte funciară ce a reprezentat temeiul rectificării, și că prin aceasta rolul activ al judecătorului nu a fost exercitat, întrucât dosarul de carte funciară cu nr. -/2008 a fost comunicat de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară, instanței, împreună cu plângerea formulată de reclamanți.
Cauza s-a soluționat cu respectarea principiului atât a rolului activ al judecătorului, care se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului în limitele legii, cât și în cadrul procesului stabilit prin voința reclamantului.
Mai mult, în raport de principiul disponibilității, cererea de chemare în judecată determină cadrul procesului civil cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului.
Cum reclamanții au formulat plângere împotriva unor încheieri de carte funciară fără a le individualiza, și au solicitat în baza dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, desființarea încheierilor ce au stat la baza rectificării de carte funciară, și cum din cuprinsul CF- urilor la care se face referire, nu rezultă că există vreo încheiere în acest sens, în mod corect s-a respins acțiunea de către judecătorie (soluție menținută și de instanța de apel), în raport de dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 - conform cărora, încheierea de înscriere sau de respingere a cererii poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare la biroul teritorial.
Reclamanții au însă, așa cum a precizat și instanța de apel, posibilitatea de a promova o acțiune în rectificare de carte funciară în baza dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 595 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe reclamanții recurenți să plătească pârâtei intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 595 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, prin moștenitor, G și.
Obligă pe reclamanții recurenți să plătească pârâtei intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.10.2009
Tehnored. 2 ex./29.10.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
