Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10.000
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea, recursurilor declarate de reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS O și pârâtul SPITALUL ORĂȘENESC C, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurenta reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS O, lipsind recurentul pârât SPITALUL ORĂȘENESC
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS Oaî nvederat instanței că față de cererea de chemare în garanție a recurentului pârât Spitalului Orășenesc C arată că este inadmisibilă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 1042 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană SANITAS O cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocatură în numele reprezentaților, -, și a fost obligat pârâtul Spitalul Orășenesc C, la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 25.04.2005 - 5.06.2008 către reprezentați, raportat la perioada lucrată de fiecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:.
Instanța, analizând cererea reclamantei prin prisma dispozițiilor art.23 din nr.OUG115/2004 care prevăd că personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă, apreciat că reprezentaților le sunt aplicabile aceste dispoziții și ca urmare aceștia sunt îndreptățiți la acordarea sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Prin neplata a acestor drepturi prevăzute de lege ca urmare a voinței unilaterale a pârâtului s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială a reprezentaților fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
Ori, conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă a reprezentaților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reprezentat sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Împotriva sentinței au declarat recurs Uniunea Județeana Sanitas O si Spitalul Orășenesc
Recurenta Uniunea Județeana Sanitas Oai nvocat faptul ca in mod greșit a apreciat instanța ca pentru perioada anterioara datei de 24.04.2005 ar opera prescripția dreptului la acțiune.
In ceea ce privește acordarea pentru viitor, motivarea instanței estre extrem de lapidara.
Recurenta Spitalul Orășenesc Caa rătat in esența ca 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masa si ca acestea se acorda in limita prevederilor bugetului de stat pentru unitățile din sectorul bugetar.
Ca OUG 23/31.01.2007 a prevăzut in mod expres si limitativ categoriile de personal ce pot beneficia de aceste drepturi, fara a include si personalul din cabinetele școlare.
Ca reclamanta lucrează din data de 01.12.2007 in cadrul secției interne.
Spitalul Orășenesc Caf ormulat cerere de chemare in garanție a, solicitând ca in cazul in care se va admite acțiunea sa fie obligat acesta la plata despăgubirilor solicitate de recurenți.
Curtea analizând cererea de chemare in garanție si recursurile retine următoarele: In ceea ce privește cererea de chemare in garanție, se retine ca potrivit art. 60 Codul d e procedura civila - Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubiri. Potrivit art. 61 Codul d e procedura civila - Cererea va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe.
Așa cum se observa din textul legal citat, cererea de chemare in garanție se formulează in fata primei instanțe, fiind inadmisibila depunerea acesteia direct in faza procesuala a recursului.
In aceste condiții, Curtea urmează sa o respingă ca atare.
Cu privire la recursul formulat de SANITAS O, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune,se observă că,în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
In speța, data incalcarii dreptului subiectiv este data neacordării tichetelor de masa, respectiv raportat la fiecare luna la care acesta trebuia acordat si nu a fost acordat.
Nemaifiind posibila acordarea acestora in natura, prima instanța a acordat contravaloarea acestora, ca despăgubire, dar care se încadrează tot in termenul general de prescripție.
Aceasta soluție este si temeinica si legala, prima instanța apreciind corect starea de fapt raportat la situația de drept.
Cu privire la obligarea unitații la acordarea in continuare a tichetelor de masa, Curtea constata ca din acest punct de vedere sentința este temeinica si legala, astfel:
Dreptul la tichetele de masa se naște din calitatea de salariat a reclamanților si este grefat pe existenta raportului de munca.
Acest drept ia naștere lunar si reprezintă alături de drepturile salariale o contravaloare a muncii prestate, adică a respectării obligațiilor contractuale.
Pentru a promova acțiunea in plata drepturilor respective este necesar ca dreptul respectiv sa se fi născut in patrimoniul reclamanților.
Or așa cum s-a precizat acest drept se naște lunar, pe măsura derulării raporturilor de munca.
Ca atare solicitarea de a fi plătite drepturi nenăscute inca, nu este posibila si drept urmare si sub acest aspect recursul este neîntemeiat.
Cu privire la recursul formulat de Spitalul Orășenesc C, Curtea retine următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați, in speța reclamanții.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Nu pot fi reținute dispozițiile OUG 23/2007, acesta enumerând anumite categorii de personal medical ce beneficiază de tichete de masa, neavând un caracter limitativ si de excludere a altor salariați pentru care tot legiuitorul a prevăzut dreptul respectiv.
In consecința, sub acest aspect recursul este neîntemeiat.
In ceea ce privește situația reclamantei, aceasta începând cu data de 01.12.2007 si in prezent funcționează in secția Boli interne, perioada in care a beneficiat de tichete de masa si in consecința in mod netemeinic instanța de fond a dispus acordarea către aceasta a contravalorii tichetelor, sub acest aspect recursul fiind întemeiat.
In consecința, in raport de cele mai sus precizate Curtea va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Orașului C, va respinge recursul reclamantei UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS O, va admite recursul SPITALULUI ORĂȘENESC C, va modifica în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta pentru perioada 01.12.2007-05.06.2008. Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Orașului
Respinge recursul reclamantei UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS O formulat împotriva sentinței civile nr. 1042 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Admite recursul SPITALULUI ORĂȘENESC C, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta pentru perioada 01.12.2007-05.06.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.12.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Cristina Raicea
