Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 10038/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10038
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr.4555 din 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cu autoritatea consultativă CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se instanței că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut de lege.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a recursului.
Recurenții reclamanți, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la acest aspect.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanții, și au chemat in judecată pârâții Curtea de Conturi a Romaniei și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la plata drepturilor banești reprezentând contravaloarea tichetelor de masa începand cu data de 01.01.2003 pana la data de 30.04.2008, actualizate cu indicele de inflatie, pana la data platii efective, obligarea paratilor la recunoasterea acestor drepturi salariale pentru viitor, precum si obligarea Ministerului Finantelor Publice sa includa in bugetul alocat Curtii de Conturi a Romaniei sumele necesare platii acestor drepturi salariale solicitate.
În motivare, reclamantii au arătat că sunt salariati ai Curtii de Conturi a Romaniei la Camera de Conturi D, fiecare dintre acestia având contract de muncă incheiat pe durată nedeterminată.
Conform art.l alin.1din Legea nr.142 / 1998 privindacordarea tichetelor de masa,salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiaza de alocatii individuale de hrana sub forma ichetelor de masa.
Dispozitiile Legii nr.142/1998 instituie posibilitatea pentru salariați de a beneficia de alocație individuală de hrană, acordată ca formă prin tichete de masa,suportată integral
de angajator, pe costuri, neimpozabilă din punct de vedere fiscal, legea instituind acest drept și salariaților din sectorul bugetar - functionari publici și personal încadrat cu contract individual de munca.. .
Reclamantii au mai arătat că autoritatile publice, in calitate de ordonator principal de credite, asa cum este Curtea de Conturi a Romaniei, au posibilitatea sa solicite alocarea de fonduri de la Ministerul Finantelor Publice pentru acordarea acestor drepturi legale, dar paratii nu au intreprins demersurile necesare in vederea obtinerii sumelor necesare si a cuprinderii lor in buget.
Au precizat că dreptul la tichete de masă reprezintă o masură de protecție socială a salariaților, facând parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă prevazut in Constitutie la art. 41 alin 2, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa, o masură de protecție privind securitatea salariaților, desfășurarea activității în condiții optime vizând asigurarea hranei zilnice a fiecărui salariat, sub forma tichetelor de masă, în condițiile în care angajatorul nu asigură, la locul de muncă, hrana salariaților. Faptul că actul normativ special - Legea nr.142 / 1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în mod imperativ în sarcina angajatorului obligativitatea acestora, nu poate determina concluzia că reclamantul nu ar fi îndreptățit să primeasca aceste tichete, tinând cont de caracterul acestora, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul salariatilor și nu trebuie condiționată de cuprinderea în buget a sumelor necesare, care este obligatia angajatorului,acesta din urmă având obligația și prerogativa legală de a prevedea în bugetul propriu fondurile necesare în ace st scop.
Prin neacordarea acestor drepturi are loc o discriminare a reclamanților în raport cu alte categorii de salariati din economia tarii, inclusiv din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar care primesc tichete de masă(ex:medici, functionari publici), acest aspect reprezentand o discriminare din punct de vedere al exercitarii dreptului la protectia sociala intre salariatii din sectorul bugetar, incalcandu-se astfel dispozitiile art.41 alin 2, art.53 din Constitutie, art. 5, alin.3 din Codul Muncii si art. 41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Reclamantii au solicitat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
Intimatii Curtea de Conturi a Romaniei si Ministerul Finantelor Publice, desi legal citati, nu au depus intampinare.
In sedinta din data de 24 iunie 2008, instanta a dispus, in baza OG137/2000, introducerea in cauza si citarea in calitate de autoritate consultativa a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii B, cu sediul in B, Piata, nr. 1-3.
Tribunalul Dolj, orin sentința nr. 4555 din 2 septembrie 2008 respins acțiunea formulată mde reclamanții, și .
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că eclamantii sunt salariatii instituției pârâte, care este o instituție bugetară, având calitate de personal contractual, între părți derulându-se raporturi juridice de muncă bazate pe un contract individual de muncă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât, acordarea tichetelor de masă rămân la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă se constată că legea instituie doar categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sunt imperative dispozițiile art. 46 alin 4 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în legea 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, așa cum susțin reclamații, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Nu a putut fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2004-2006, care interziceau acordarea acestor tichete, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Pe de altă parte,statul" nu poate fi privit ca suma instituțiilor publice, acesta răspunzând pentru prejudiciile cauzate de toate instituțiile sale, inclusiv ale societăților private. Acceptând dreptul unei unități private de a-și face propria politică economică, lăsând la latitudinea sa posibilitatea acordării acestor beneficii, acest drept de opțiune nu poate fi restricționat instituțiilor publice.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu a putut fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații și a căror salarizare se asigură din bugete distincte. Aceste dispoziții prohibitive, din legile bugetului de stat, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Reclamantii sunt în eroare susținând că prin neacordarea acestor drepturi se creează o discriminare în raport cu salariații unităților aparținând Ministerului Sănătății Publice, care beneficiază lunar de 20 tichete de masă, potrivit art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004.
În domeniul sanitar, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, iar în prezent dispozițiile Legii nr. 95/2006, care definesc ˝spitalele publice˝ ( definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare) ca fiind instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare.
Instanța apreciat că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia, prin intermediul sindicatului, includerea acestor drepturi în contractele colective de muncă.
În concluzie, dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în atare condiții, instanța respins cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că atâta timp cât se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar și în același timp există salariați din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul în speță sectorul bugetar.
Recursul este tardiv.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 cod procedură civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că recurenții reclamanți au primit sentința la data de 12 septembrie 2008, conform dovezii de comunicare aflată la filele 24, 25, 26, dosar fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat la 06 octombrie 2008.
Întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj la 22 octombrie 2005, iar recurentul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei, instanța urmează să respingă ca tardiv recursul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod procedură civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca tardiv, judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr.4555 din 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și cu autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/24.11.2008
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
