Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(428/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1009/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 1781 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr- (3894/2007), în contradictoriu cu intimații Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman,
, G, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul Ministerul Justiției, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1781/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și pe cale de consecință a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de 50% din salariul de bază lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 septembrie 2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă; a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata și pe viitor a sporului de 50 din salariul de bază lunar, către reclamanți; a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ( Ministerul Economiei și Finanțelor) invocată de acesta prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Videle, având calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de încadrare lunară, pe perioada 01.09.2004 -la zi.
Instanța de fond, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins-o ca nefondată cu motivarea că această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor pretinse de reclamanți, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, motivat prin aceea că citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca pârâtă, nu putea fi realizată, având în vedere că, această instituție a fost creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare, acest organism funcționează în calitate de expert și nu poate fi citat în calitate de pârât.
Prima instanță a constatat că, drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art. 72 pct.3 lit. h și l) din Constituția României la acea dată), iar OG nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114
alin. 1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind 72 lit. h) și 1) și art. 114 din Constituția în vigoare la acea OG nr. 83/2000 este neconstituțională.
Faptul că OG nr.83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr.334/2001, votată conform art. 74 alin. 2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă situația întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut prin lege ordinară neputând fi modificată o lege organică ( Legea nr. 50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale al art. 47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr. 83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit Deciziei nr.398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele".
În consecință, față de dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr.83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
Sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art. 47 din Legea nr.50/1996 invocat de reclamanți, instanța a reținut că și acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională ( Legea 138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr. 64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr.38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr.327/2006), personalul didactic (Legea nr.128/1997), personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută
Astfel, exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamanților, avute în vedere de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 -abrogat, nu s-au micșorat, ci
s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determinată de reforma justiției și aderarea la UE.
Așadar, față de considerentele expuse, Tribunalul a constatat că abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr. 83/2000, este neconstituțională și discriminatorie și că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care conferă reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare au rămas în vigoare.
Astfel, a fost admisă acțiunea în parte și au fost obligați pârâții - Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația de încadrare lunară, pentru perioada 01.09.2004 la zi, sume ce se vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a sporului de 50% pentru viitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru considerente diferite.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești ce au instituit dreptul la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, spor solicitat și prin acțiunea introductivă de instanță, a fost abrogat prin OG nr.83/2000 intrată în vigoare la 1.10.2000 și aprobată prin Legea nr.334/2001.
Se arată totodată că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996- lege ordinară, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor constituționale care permit în condițiile date, intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe, dar și respectarea normelor de tehnică legislativă. Mai mult, OG nr.83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr.50/1996. De altfel, se pretinde în mod generic, Tribunalul reține încălcarea dispozițiilor legale, fără a lămuri în concret de ce au fost încălcate dispozițiile din legea fundamentală sau norme de tehnică legislativă nici pentru care anume considerente afirmă încălcarea art.114 și 72 din legea fundamentală.
Instanța de fond a omis a reține un element esențial și anume că prin OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, s-a realizat un nou sistem de salarizare bazat pe noi principii. Aceste principii au la bază o grilă de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarii de referință sectorială, coeficientului de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial la momentul respectiv, astfel deși s-a procedat la abrogarea unor sporuri calculate la salariul de bază, acestea nefiind regăsite explicit în legea de salarizare, totuși cuantumul remunerației magistraților și personalului auxiliar de specialitate s-a majorat. Așadar, consideră recurentul abrogarea unor sporuri prevăzute de Legea nr.50/1996 este o măsură legislativă care trebuie interpretată în contextul modificării unui întreg sistem de salarizare, Guvernul fiind abilitat conform Constituției să introducă o astfel de modificare.
Invocând de asemenea temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul Statul Român, prin Ministerul Economiri și Finanțelor, susține că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se invocă totodată neconcordanță între considerentele și dispozitivul sentinței atacate; astfel în considerente se reține că a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, iar în dispozitivul hotărârii instanța se pronunță asupra lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ce nu este parte în proces.
În consecință se invocă prin prezentul recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor raportat la disp. art.25 din Decretul nr.31/1954, coroborate cu art. 3 alin.1 lit.a pct.48 din HG nr.386/2007. Apreciază recurentul că drepturile solicitate fiind de natură salarială, doar Guvernul, ordonatorii principali de credite și nu Statul Român au atribuții în ceea ce privește salarizarea și creșterile salariale acordate personalului bugetar.
Pe fondul dreptului dedus judecății se invocă în principiu aceleași critici ale sentinței atacate și cele formulate de recurentul Ministerul Justiției, respectiv că temeiul juridic invocat în susținerea cererii- art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000. Această modificare a Legi nr.50/1996 este permisă raportat a dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice. Nu trebuie neglijat totodată că materia dedusă judecății, Curtea Constituțională prin decizii de speță, inclusiv prin Decizia nr.108/2006 a reținut că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în anumite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest context beneficiul unor drepturi salariale suplimentare cum este sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință legiuitorul, este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, și fondat doar în parte recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economii și Finanțelor, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă și cum autorii acțiunii au calitatea de personal auxiliar de specialitate, înseamnă că li se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de risc și suprasolicitare solicitat, cum de altfel legal a statuat Tribunalul.
În acest context, apărările formulate pe fondul dreptului dedus judecății prin ambele recursuri sunt neîntemeiate, raportat la obligativitatea deciziei pronunțate în recursul în interesul legii.
Întemeiată este critica sentinței recurate formulată prin recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care constată existența unei neconcordanțe între considerentele hotărârii care fac referire la excepția invocată de pârâtul susmenționat, la motivarea respectivei excepții și dispozitivul sentinței, în care se face referire la respingerea excepției invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ce nu a fost parte în proces. Această critică va ocaziona motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Analizând astfel excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în recursul promovat, raportat la dispozițiile invocate în cauză. Art.25 din Decretul nr.31/1954, coroborate cu art.1 lit. pct.48 din HG nr.387/2007, Curtea o apreciază întemeiată și o va admite.
Se va avea în vedere că între reclamanți și acest pârât nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale, ordonator principal de credite în cauză fiind Ministerul Justiției, al cărui buget este aprobat prin legea bugetului de stat, neexistând astfel identitate între pârâtul susmenționat și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge a nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției; va admite recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință, va respinge acțiunea față de acesta; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.1781/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr- (3894/2007), în contradictoriu cu intimații CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, -IA, G, A,.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MNISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, respinge acțiunea față de acesta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
17.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
