Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 10141/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10141
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " " C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.4841/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C, B, bloc. A 11,. 4,. 4, jud. D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata, lipsind recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Avocat pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 12.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic Municipal, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate începând cu decembrie 2006 până la data plății efective, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta,neclinic" în perioada decembrie 2006 până la data plății efective, cu indexările și majorările survenite, precum și obligarea angajatorului le efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Municipal în funcția de medic având locul de muncă la Școala 21 și Școala 22 (Cabinet Școlar).
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta a precizat că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că numai salariații cu locul de muncă în secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii, în timp ce personalul cu locul de muncă în cabinete medicale din grădinițe, școli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.
Procedând constant în acest mod, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații.
În plus, în spiritul prevederilor art. 38 din Codul muncii, reclamanta nu poate renunța la dreptul recunoscut de lege de a beneficia lunar de tichete de masă. Or, angajatorul i-a creat, prin culpa sa, un prejudiciu material care, în spiritul art. 269 din Codul muncii, trebuie să-l acopere integral prin plata despăgubirilor.
În ce privește pct. 1 din cerere, s-a arată că, fiind angajat cu contract de muncă la un spital clinic, în sensul art. 8 lit. h din Legea nr. 270/2003, respectiv art. 172, lit. h din Legea nr. 95/2006, reclamanta a susținut că trebuia să beneficieze de salarizarea prevăzută prin lege pentru unitățile clinice. În timp ce personalul cu locul de muncă în secțiile spitalului a beneficiat pe întreg intervalul litigios de încadrarea corectă, reclamanta fost încadrată în limitele prevăzute de anexa I pct. I "unități sanitare, altele decât cele clinice".
Deși legea nu a distins, pârâtul a distins în mod nelegal și abuziv și a hotărât ca reclamanta să nu beneficieze de salarizarea pe grila prevăzută pentru unitățile clinice.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr. 125/2005 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Reclamanta a depus la dosar în copie carnetul de munca.
Pârâtul Spitalul Clinic Municipal Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În apărare, pârâtul a arătat că, potrivit Legii nr. 142/1998 art.1 alin. 1 și 2, salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli. Potrivit HG nr. 5/1999, tichetele de masă pot fi acordate ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor.
Tichetele de masă pentru intervalul octombrie 2004 - iunie 2006 s-au acordat personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din veniturile proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, unitatea pârâtă aplicând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta nu a putut beneficia de aceste prevederi intrând sub incidența art. 22 din Lege nr. 512/2005, care menționează că în bugetele instituțiilor publice finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat nu se pot prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă, cât și a art. 24 din Legea nr. 379 bugetului de stat pe anul 2006 unde se prevede că în bugetele instituțiilor publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Pârâtul a precizat că sursele sale de finanțare sunt următoarele:
Pentru Ambulatoriul de Specialitate Adulți s-a semnat pentru anul 2006 contractul nr. 258, prin care CAS D finanțează unitatea cu valoarea serviciilor efectuate, la tariful de minim 0,45 lei/punct realizat și validat. Pentru secțiile spitalului s-a semnat, în același an, contractul nr. 257, prin care CAS D finanțează unitatea cu valoarea serviciilor medicale raportate și validate de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare si Sănătate
De la bugetul de stat, prin Autoritatea de Sănătate Publică D, sumele alocate sunt folosite strict pentru contravaloarea cheltuielilor de personal și materiale a personalului medical din grădinițe, școli, licee și alte acțiuni comune.
De la bugetul local, prin Primăria Municipiului C, sumele alocate sunt folosite pentru contravaloarea cheltuielilor materiale pentru spital, iar alte sume primite de la bugetul de stat, prin Autoritatea de Sănătate Publică D, sunt utilizate pentru programele naționale de sănătate.
Astfel, personalul medical din școli/dispensare este plătit de la bugetul de stat și nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește art. 5 și art. 8 din Codul muncii
Pârâtul a mai precizat că salarizarea reclamantei s-a realizat corect, deoarece aceasta nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cabinetul medical activitate de învățământ și nici de cercetare științifică medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizare clinică.
În scop probator, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, OG40/2004, Legea 512/2004 - bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, Legea 379/2005 a bugetului de stat pe 2006, Bugetul de venituri si cheltuieli pe anii 2004, 2005, 2006, Legea 142/1998- acordarea tichetelor de masa, HG5/1999, adresele Ministerului Sănătății nr. 36974/1994, 51995/2004, 4436/2005, 433/1995, 5463/2005, adresa nr. 7154/2006, OUG 115/2004 - privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sistemul sanitar.
La solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, în cauză lucrarea fiind efectuată de către expert, asupra căreia părțile nu au formulat obiecțiuni.
La termenul din data de 16.09.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 8070,03 lei, din care 5557,48 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta,neclinic", reactualizate și 2512,55 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate reactualizate.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 4841 din 16.09.2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL
A obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 8070, 03 lei, din care suma de 5557, 48 lei reprezintă diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada decembrie 2006 - aprilie 2008 și salariile efectiv plătite în această perioadă și suma de 2512, 55 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate lunar pentru perioada decembrie 2006 - aprilie 2008, sume reactualizate cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și la 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a pârâtului SPITALUL CLINIC MUNICIPAL C în funcția de medic, având locul de muncă la Cabinetul medical al Scolii nr. 21 si 22 C, având încheiat contract individual de muncă pe durata nedeterminata.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada decembrie 2006 pana la data plății efective.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I - IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța constată întemeiat acest capăt de cerere si va obliga unitatea pârâtă să plătească suma stabilită prin raportul de expertiză aferentă perioadei 01.12.2006 - 31.03.2008.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul, în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin 1 lit. d din Codul muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care în articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art. 23, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile în domeniul sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs se arată, în ceea ce privește tichetele de masă, că potrivit Legii nr.142/1998 (art.1,alin.1și 2), precum și HG nr. 5/1999 privind Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă (art. 2, alin. a) tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli și ținându-se seamă de posibilitățile financiar proprii ale angajatorilor.
Pentru personalul din cadrul cabinetelor medicale din școli și grădinițe, pentru perioada octombrie - decembrie 2004 nu a existat bază legală și nu au fost alocate sume în buget cu această destinație.
Că reclamanta, având locul de muncă în cabinet școlar/dispensar școlar/creșa, intra sub incidenta 512/2005, art. 22.
Personalul medical din școli/dispensare este plătit de la bugetul de stat, fiind încadrate în bugetul de venituri și cheltuieli al unității.
Nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește art.5 si art.8 Codul muncii, din moment ce reclamanta era și este plătită de la bugetul de stat, neputând beneficia de acordarea tichetelor de masa în baza legilor mai sus menționate.
Referitor la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale potrivit salarizarea în unitățile sanitare clinice și salariile efectiv plătite ca unități sanitare, altele decât cele clinice în perioada octombrie 2004 - mai 2006, prin adresa nr. IM/36974/13.06.1994 a avizat ca făcând parte din categoria unităților clinice sanitare sau de asistență socială, acele secții,laboratoare sau compartimente în care se desfășoară în mod permanent pe lângă asistența medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical sau farmaceutic, precum și de cercetare medicală sau farmaceutică.
Că spitalul clinic este definit de Lg. 95/2006.
Activitatea continuă de cercetare medicală și de învățământ superior medical, constă în pregătirea medicală a studenților, rezidenților precum și a medicilor care se afla în etapa de perfecționare, primariate, doctorate etc.
Nu poate fi reținută culpa spitalului, în ceea ce privește art.5 și art. 8 Codul muncii din moment ce reclamanta este plătită de la bugetul de stat și nu îndeplinește activitate de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a beneficia de salarizare clinică.
Recursul se respinge pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente.
Prin acțiune reclamanta, care este angajată a pârâtului cu contract individual de muncă și îndeplinește funcția de medic, având locul de muncă la Cabinetul Școlar al Scolii nr. 21 și 22 C și a solicitat contravaloarea tichetelor de masă potrivit timpului lucrat începând cu decembrie 2006, reactualizată de la scadență, achitarea diferenței dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice începând cu decembrie 2006 reactualizată de la scadență și până la data plății efective.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
Potrivit rt. 23 din OUG 115/2004, ncepând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Potrivit art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, pentru a beneficia de tichete de masa trebuie îndeplinite următoarele condiții:
Pe de o parte, unitatea sanitară publică să fie finanțată din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, situație juridica în care se găsește unitatea sanitară recurentă.
Pe de altă parte, beneficiarul tichetelor de masă trebuie să fie angajatul unității sanitare, condiție, de asemenea, îndeplinită, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
În situația în care cele două condiții sunt îndeplinite, dispozițiile imperative ale OUG 115/2004 se aplica tuturor salariaților aflați în această situație.
Se reține de asemenea că dispozițiile menționate nu stabilesc criterii de diferențiere între angajații unității sanitare.
Prin urmare, nu pot fi reținute ca și criterii de diferențiere prevederile HG 529/2002, care stabilesc doar sursa de finanțare pentru anumite activități, fără ca prin aceasta să se schimbe calitatea juridică a spitalului de unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel cum e definit în ordonanță.
În consecință, ceea ce are relevanță juridică, din punct de vedere al dreptului la acordarea tichetelor de masă, este forma juridică a unității sanitare și calitatea de salariat a unei astfel de unități sanitare.
În situația în care legiuitorul ar fi vrut să excepteze o anumită categorie de salariați ar fi prevăzut în mod expres această situație, ca situație de excepție de la regula stabilită prin actul normativ cadru.
Se reține astfel că nu există identitate juridică între situația prevăzută de ordonanța care privește subiectul căruia îi revine obligația de acordare a tichetelor de masă și anume unitatea sanitară publică finanțată din venituri proprii și situația prevăzută în hotărârea de guvern care vizează obiectul finanțării de la bugetul de stat și anume, activitățile din cabinetele școlare.
În consecință, Curtea constată că în mod temeinic și legal Tribunalul a constatat dreptul reclamantei la acordarea tichetelor de masă.
Cu privire la motivele de recurs privind salarizarea clinică, reiese din actele dosarului că reclamanta, care este angajată a pârâtului în funcția de medic, având încheiat contract individual de muncă și locul de muncă la Cabinetul medical la Școala Generală nr. 21 și 22 solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art. 5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art. 8 lit. h din Legea 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Legii nr. 95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
Critica recurentului că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " " C, împotriva sentinței civile nr.4841/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./ 6 ian. 2009
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
