Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.103/CM
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1619 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși, domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14.02.2008 și la data de 18.02.2008.
CURTEA
Reclamanții ȘI au chemat in judecata pe pârâta SC.- SRL taxi C pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale negociate, la 50% din încasările obtinute din activitatea de taximetrie prestata de fiecare reclamant, actualizate cu dobânda legală la data efectivă a plății precum și la plata de daune morale și materiale pentru neîncheierea contractului de muncă.
In motivarea cererii, au aratat că au fost angajații pârâtei în funcția de șofer,pe aceeași mașină, lucrând în tură 12 cu 12 în perioada 7.12.20068.06.2007 ( reclamantul ) și 4.01.2007-8.06.2007 (reclamantul ). Au menționat, că la angajare s-a negociat cu administratorul firmei, să li se acorde ca drepturi salariale 50% din încasările realizate, din care nu au primit decât câte 300 lei.
Pentru a obține un împrumut la bancă, reclamanții au solicitat pârâtei copii de pe adeverințele de salarizare,ocazie cu care au aflat că pârâta nu le-a înregistrat contractele de muncă iar in urma demersurilor efectuate la ITM au constatat ca pârâta a încetat raporturile de muncă cu aceștia. Ulterior, reclamanții si-au completat cererea, arătând că solicită să se constate pe cale judecătorească existența raporturilor de muncă,pe perioadele menționate,la această societate și pentru care angajatorul nu a încheiat un contract scris (filele 21-22).
Au menționat de asemenea că titulatura corectă a societății este SRL.
Prin sentinta civila nr. 1619/05.10.2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și.
A constatat că între pârâtă și reclamantul au existat raporturi de muncă în perioada 07.12.2006 - 08.06.2007 iar între pârâtă și reclamantul au existat raporturi de muncă în perioada 04.01.2007 - 08.06.2007.
A obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte din încasările obținute din activitatea de taximetrie prestată de fiecare, actualizat cu dobânda legală la data efectivă a plății.
A respins restul pretențiilor privind daunele morale și materiale, ca neîntemeiate.
In considerentele sentintei, prima instanta a retinut urmatoarele:
Din demersurile efectuate către ITM C și înscrisurile puse la dispoziție de această instituție rezulta că reclamanții au avut încheiate contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată,ambii reclamanți urmând să-și înceapă activitatea la 01.06.2007 așa cum reiese din copiile acestor contracte.
Concomitent cu contractele individuale de muncă înregistrate la ITM C în data de 20.06.2007 au fost depuse și deciziile de încetare a raporturilor de muncă ale reclamanților emise de pârâtă în data -de 06.09.2007,acestea producându-și efectele în opinia pârâtei în data de 12.06.2007.
Prin urmare, aceștia au prestat activitate numai pe o perioadă de 12 zile, așa cum rezultă din contractele de muncă și din deciziile de încetare a raporturilor de muncă.
Din depozițiile celor doi martori care au fost audiați, coroborate cu celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanța a reținut că reclamanții au fost angajații societății pârâte în funcția de șoferi începând cu lunile decembrie 2006 pentru și ianuarie 2007 pentru,că practica uzuală privind salarizarea șoferilor de taxi era ca aceștia să fie retribuiți cu 50% din încasări la două săptămâni,fapt care nu s-a realizat, societatea pârâtă nedepunând nici un înscris sau vreun stat de plată doveditor.
In raport de aceaste probe si de disp.art.163. Codul Muncii instanta de fond a retinut ca reclamantii au fost salariații societății pârâte în perioadele precizate și că nu și-au primit drepturile salariale pentru munca prestată, așa cum au fost negociate.
A constat de asemenea că între reclamanți și pârâtă au existat raporturi de muncă și în perioadele arătate,pentru care nu a existat un contract scris și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a 50% din încasările realizate în activitatea de taximetrie prestată de fiecare în perioadele în care s-a constatat existența raporturilor de muncă, actualizate cu dobânda legală la data efectivă a plății.
Pretențiile reclamanților de a le fi acordate daune morale ca urmare a "neîncheierii" contractelor individuale de muncă și a neplății drepturilor menționate,au fost respinse ca neîntemeiate motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada unui prejudiciu moral,adus prestigiului sau imaginii personale prin faptele angajatorului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs SC - SRL formuland urmatoarele critici:
-Instanta de fond a acordat mai mult decat s-a cerut, nefiind formulata o cerere cu privire la constatarea de catre instanta, a existentei raporturilor de munca;
- Pe fondul cauzei,instanta a dispus in mod nelegal, obligarea societatii la plata drepturilor salariale din moment ce nu s-a facut dovada existentei raporturilor de munca si nici a elementelor esentiale unui contract de munca.
Declaratiile martorilor nu sunt elocvente, nu s-a putut preciza nici macar numele societatii la care se pretinde ca au fost angajati si nici conditiile in care s-ar fi negociat salariul.
Instanta trebuia sa administreze probe cu privire la existenta unei astfel de conventii, neputand sa se pronunte doar pe baza unei cereri de chemare in judecata si a practicii salariale din aceasta profesie de taximetrist.
Pentru toate aceste mtive, recurenta apreciaza ca hotararea este melegala si netemeinica, solicitand admiterea recursului si respingerea in tot a actiunii.
Intimatii reclamanti si-au precizat pozitia procesuala cu ocazia inchiderii dezbaterilor, in sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate si de inscrisurile depuse la dosar, Curtea constata ca recursul este in parte intemeiat.
Potrivi art. 16(2) din Codul Muncii, "In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice mijloc de proba"
Prin urmare, reclamantii puteau face proba prestatiilor efectuate la societatea parata precum si a salariului negociat, cu inscrisuri sau cu ajutorul martorilor, mai ales ca martorii audiati au lucrat la aceeasi societate.
Din aceste declaratii rezulta ca reclamantii au lucrat perioade mai mari de timp decat cele inscrise in contractele individuale de munca, astfel:
- a avut contract de munca pentru perioada nedeterminata, incheiat la 1.06.2007 dar, la data de 12.06.2007 acest contract a incetat conform deciziei nr.2/6.09.2007.
- a avut contract de munca pentru perioada nedeterminata incheiat la 1.06.2007 dar, la data de 12.06.2007 si acest contract a incetat conform deciziei nr.1/6.09.2007, in temeiul art. 61 litera a) si 264 litera f).
Martorul a aratat ca reclamantii au lucrat ca taximetristi la firma parata in perioada decembrie -iulie 2007 si ca se obisnuia sa se imparta castigurile intre patron si salariati.
Din declaratia martorului reiese ca reclamantii au lucrat la SC SRL ca taximetristi de la inceputul anului 2007 pana in vara aceluiasi an, iar drepturile salariale reprezentau din incasari.
Cu privire la perioada lucrata, instanta de fond a apreciat in mod corect ca aceasta este mult mai mare decat cea din contractul de munca semnat de parti, fiind dovedita aceasta situatie de fapt conform disp. art. 16(2) din Codul Muncii.
Insa, pentru calculul drepturilor salariale, instanta trebuia sa se raporteze si la celelalte inscrisuri din dosar mai ales ca din declaratiile martorilor nu rezulta care era valoarea incasarilor realizate de acestia iar in contractele individuale de munca ale reclamantilor nu se face vorbire de o astfel de modalitate de plata a salariului( din incasari).
Suma datorata de angajator trebuie sa fie macar determinabila daca nu poate fi determinata la momentul solutionarii litigiului iar in conditiile n care nu s-a putut indica nici macar cu aproximatie care era valoarea acestor incasari, obligatia stabilita in sarcina paratei este lipsita de continut.
Pentru determinarea salariului cuvenit reclamantilor in perioada lucrata, Curtea apreciaza ca nu poate fi luat drept criteriu de calcul decat salariul stabilit prin contractele individuale de munca nr. 1/1.06.2007 si nr. 2./1.06.20 respectiv 440 lei/luna, deoarece aceasta este suma negociata de parti.
Sub acest aspect, recursul este intemeiat, si in temeiul art. 312 cod procedura civila va fi admis si va fi modificata sentinta recurata in sensul ca va obliga societatea parata la plata drepturilor salariale de 440lei/luna, cuvenite pentru intreaga perioada lucrata de reclamanti, precum si la plata dobanzii legale aferenta, calculata la momentul platii.
Recursul este intemeiat si sub aspectul depasirii limitelor investirii, deoarece, reclamantii nu au solicitat nici in scris si nici oral, in fata instantei de judecata, constatarea existentei raporturilor de munca, deși au beneficiat de apărare calificată.
Potrivit art. 304 pct.6 raportat la art. 129 alin. 6 cod procedura civila, va fi inlaturat din dispozitivul sentintei recurate, ca fiind "plus petita", mentiunea referitoare la constatarea existentei raporturilor de munca ale reclamantilor.
Vor fi mentinute insa celelalte dispozitii ale sentintei recurate deoarece s-a constatat in mod corect, ca reclamantii au desfasurat activitate de taximetrie la societatea parata, pe o perioada mult mai mare decat cea mentionata in contractele individuale de munca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1619 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși, domiciliați în C,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta către reclamantul la plata drepturilor salariale de 440 lei lunar pentru perioada 7.12.2006 - 08.06.2007 iar pentru reclamantul plata drepturilor salariale de 440 lei lunar pentru perioada 4.01.2007 - 08.06.2007, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței până la plata efectivă.
Înlătură ca plus petita, mențiunea din dispozitivul sentinței referitoare la constatarea existenței raporturilor de muncă.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud. -/05.03.2008
- gref.-
4 ex./07.03.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
