Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1048/R-CM
Ședința publică din 29 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.138 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Recursul a avut termen de judecată la data de 22 mai 2009, când s-a întocmit încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr.4106/90/22 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată să-i plătească suma de 74 lei lunar pentru perioada ianuarie 2006 - octombrie 2007, inclusiv, cu titlu de drepturi speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă, drepturi negociate prin contractul colectiv de muncă (CCM- în continuare), la nivel de unitate, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata pârâtei până la data de 1 noiembrie 2007, când a fost pensionată.
S-a susținut că potrivit dispozițiilor art.41 alin.4 din CM pe anii 2006 și 2007 și potrivit actului adițional încheiat la acesta, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari public și personal contractual) angajații beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 75 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției angajatoare. Pârâta a refuzat să-i achite aceste drepturi.
S-a invocat sentința civilă nr.244/17 martie 2008 Tribunalului Vâlcea, definitivă și rămasă irevocabilă prin decizia nr.522/R-CM/16 iulie 2008 Curții de APEL PITEȘTI prin care pârâta a fost obligată să plătească fiecăruia dintre salariați suma de 74 lei lunar pentru perioada ianuarie - decembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, reclamanta nefăcând parte dintre reclamanții din cauza menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Drepturile bănești solicitate de reclamantă pentru perioada dedusă judecății nu existau și nu au fost negociate până la încheierea actului adițional din data de 27 iunie 2007, acesta producându-și efectele de la data încheierii lui.
S-a susținut că pârâta nu a refuzat să acorde salariaților drepturile speciale care formează obiectul acțiunii, ci s-a aflat în imposibilitatea de a le acorda din cauza lipsei fondurilor cu această destinație.
De asemenea, a solicitat Consiliului Județean V, prin adresa nr.26159/15 august 2007, fonduri în cuantum de 88.717,88 mii lei, iar prin Hotărârea Consiliului Județean V nr.18/13 februarie 2008 fost aprobat bugetul instituției pentru suma de 75.797 mii lei, buget care a fost cu precădere destinat acoperirii cheltuielilor de funcționare în bune condiții a instituției (salarii, utilități, hrană, medicamente, cazarmament și drepturi materiale, asistați, prestații sociale pentru persoane cu handicap).
În condițiile în care nu au existat fonduri suficiente, pârâta s-a apărat în sensul că nu avea cum să plătească drepturile bănești speciale solicitate prin acțiune.
S-a precizat prin întâmpinare că, la data de 8 septembrie 2008, pârâta a acordat tuturor salariaților drepturile speciale pentru anul 2007, urmând ca după rectificarea bugetului care urmează să fie aprobat de către Consiliul Județean V, aceste drepturi ă fie acordate în mod eșalonat.
S-au invocat și prevederile art.41 alin.5 din actul adițional la CCM potrivit cărora drepturile care formează obiectul judecății se acordă în cadrul prevederilor legale și numai după aprobarea prin hotărâre a Consiliului Județean și în limita fondurilor alocate cu această destinație.
Prin sentința civilă nr.138 din 11 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 74 lei/lunar pentru perioada ianuarie 2006 - 1 noiembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajată a pârâtei, desfășurând activitate în calitate de muncitor până la data de 1 noiembrie 2007, astfel cum rezultă din adeverința nr. 48732/18.12.2008 eliberată de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.41 alin.4 din CCM la nivelul instituției pârâte pe anii 2006 și 2007, completate prin prevederile art.41 din actul adițional încheiat la CCM, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în sumă de 74 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției angajatoare.
Având în vedere împrejurarea că dispozițiile mai sus menționate ale CCM au putere de lege între părțile contractante, pârâta nu se poate apăra în sensul că aceste drepturi bănești cu caracter special pentru asigurarea sănătății, securității muncii și protecției personalului se acordă în mod condiționat, în raport de aprobarea prin hotărâre a Consiliului Județean
Astfel fiind, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, reclamanta fiind îndreptățită să i se plătească de către pârâtă suma de 74 lei/lună pentru perioada ianuarie 2006 - 1 noiembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, sume de bani care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Actualizarea se impune având în vedere pe de o parte dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii, iar pe d altă parte împrejurarea că de la data la care sumele de bani datorate reclamantei cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă trebuiau să fie plătite de către pârâtă, a intervenit o devalorizare notorie a puterii de cumpărare a monedei naționale, astfel încât pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă se impune și actualizarea cu indicele de inflație, după cum s-a reținut mai sus.
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că la dosar nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte că reclamanta a efectuat astfel de cheltuieli, situație față de care urmează să se respingă această cerere.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, în sensul acordării drepturilor bănești pentru perioada anului 2006, întrucât actul adițional a fost încheiat la data de 27.06.2007, iar drepturile nu existau;
- soluția instanței de fond este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii, deoarece în limita atribuțiilor conferite de dispozițiile art.45 din Legea nr.215/2001, republicată, privind administrația publică locală, prin hotărârea nr.141/2007, Consiliul Județean Vaa probat rectificarea bugetului recurentei, însă nu a dispus acordarea drepturilor bănești negociate, conform art.41 alin.5 din actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007. Față de dispozițiile art.55 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal și al nr.HG44/2004, potrivit cărora veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salariale primită în baza unor legi speciale, drepturile bănești solicitate prin acțiune se încadrează în clasificația economică la articolul "Cheltuieli salariale în bani" aliniatul "Alte drepturi salariale în bani" și nu la titlul 20 "Bunuri și servicii", constituind venit impozabil;
- în mod greșit s-a pronunțat prima instanță privind acordarea acestor drepturi bănești și pentru luna noiembrie 2007, având în vedere faptul că intimata-reclamantă a solicitat admiterea acțiunii numai până în luna octombrie 2007.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este fondat numai în ceea ce privește ultima critică, pentru următoarele considerente:
Astfel, intimata-reclamantă a formulat acțiune prin care a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 74 lei lunar pentru perioada ianuarie 2006-octombrie 2007, iar pe parcursul judecății la instanța de fond, reclamanta nu și-a precizat acțiunea în sensul de a solicita drepturi bănești și pentru luna noiembrie 2007, iar cu ocazia cuvântului pe fond a reiterat aceeași cerere.
Prima instanță, încălcând principiul disponibilității s-a pronunțat și pentru luna noiembrie 2007, situație față de care va fi admis recursul, iar plata drepturilor bănești va fi acordată până în luna octombrie 2007, inclusiv.
În ceea ce privește prima critică, aceasta este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat instanța de fond când a admis acțiunea și pentru anul 2006 și nu se poate susține că aceste drepturi trebuiau acordate cu data de 27.06.2007, respectiv când a fost încheiat actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, deoarece acesta face parte integrantă din contractul colectiv de muncă și face referire în mod expres la perioada 2006-2007.
Mai mult decât atât, legalitatea acordării drepturilor bănești pe perioada 2006-2007 a fost supusă cenzurii instanțelor judecătorești care s-au pronunțat prin mai multe decizii și care au acordat aceste drepturi în favoarea persoanelor fizice (decizia nr.344/R/CM/28 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, decizia nr.522/R-CM/16 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI ).
Nefondată este și cea de-a doua critică care va fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, reținând că aceasta trebuie să plătească salariaților angajați cu contract individual de muncă, drepturile salariale speciale pentru refacerea capacității de muncă.
La dosar s-a depus actul adițional la contractul colectiv de muncă aplicabil în unitate, în care se menționează la capitolul IV, art.41 (4), că pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari publici și personal contractual) beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției, titlul 20 (bunuri și servicii).
Sub aspectele examinate dispoziția cuprinsă în contractul colectiv de muncă este imperativă, ea trebuie aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul cu sumele necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Drepturile salariale alcătuiesc un capitol distinct din bugetul aprobat de consiliul județean - cheltuieli de personal - și beneficiază de prioritate în efectuarea plăților din acest buget potrivit statelor de funcții întocmite care trebuie temeinic fundamentate de angajator, acesta din urmă purtând și responsabilitatea eventualei încadrări defectuoase.
Din perspectiva mecanismului alcătuirii bugetului local și a priorității stabilite de art.156 Codul muncii drepturilor salariale, care trebuie plătite înaintea oricăror obligații bănești, este cert că aspectele de ordin administrativ sau financiar, erorile sau disfuncționalitățile în alocarea fondurilor necesare, nu pot afecta existența sau cuantumul drepturilor salariale prevăzute imperativ cu putere de lege de actul adițional la contractul colectiv de muncă. A se vedea în acest sens dispozițiile art.236 alin.4, art.238 alin.3 și art.38 Codul muncii.
De altfel, s-a reținut printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate la fond că prin hotărârea nr.141/31.08.2007 a Consiliului Județean V s-a rectificat bugetul județului și al unor instituții publice finanțate parțial din bugetul propriu al județului pe anul 2007 luându-se în considerare negocierea rezultând din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V, a drepturilor cuvenite personalului contractual pentru menținerea sănătății și securității în muncă.
În afară de precizarea obiectivului de atins prin alocarea fondurilor de la buget - menținerea sănătății și securității în muncă - hotărârea face trimitere chiar la art.41 alin.5 din actul adițional.
Legat de cel de-al doilea argument, potrivit căruia drepturile bănești au un cuantum mai mic fiind impozabile, trebuie observat că aceste drepturi au fost prevăzute pentru menținerea sănătății și securității în muncă, asigurarea protecției personalului. În considerarea acestei destinații au fost încadrate la titlul 20 bunuri și servicii, prin urmare ele se regăsesc în cazurile de excepție în care anumite sume nu sunt incluse în veniturile salariale în sensul avut în vedere de Codul fiscal cu privire la impozitare și nu sunt impozabile.
Astfel, potrivit art.55 alin.(4) lit.e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt impozabile contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare.
Drepturile bănești supuse analizei se regăsesc în această enumerare la contravaloarea altor drepturi de protecție a muncii.
Sunt strâns legate de securitatea și sănătatea în muncă pentru că se acordă numai celor care prestează efectiv muncă și nu se află în concedii de maternitate, de studii, chiar în concedii medicale etc.
Pe de altă parte, la data de 17 august 2007, s-a întocmit raportul de specialitate al Direcției Economice din cadrul Consiliului Județean V, în cuprinsul căruia se arată că urmează a fi repartizată o sumă provenită din impozitul pe veni către mai multe sectoare, printre care figurează și asigurarea fondului în vederea acordării drepturilor conform contractului colectiv de muncă pentru funcționarii public și personalul contractual, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
La aceeași dată, s-a întocmit expunerea de motive nr.10869 a Consiliului Județean V la proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetului propriu al județului V, în care la pct.B lit.h se regăsește propunerea de alocare a sumelor necesare achitării drepturilor bănești asumate prin contractul adițional nr.4755 din 28 iunie 2007.
La data de 31 august 2007, s-a adoptat Hotărârea Consiliului Județean V nr.141, în care este menționată suma de 74 lei/lună, pentru funcționarii publici și personalul contractual al pârâtei.
Se precizează că, anexele acestei hotărâi fac parte integrală din aceasta.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă și va modifica în parte sentința, în sensul că, perioada acordării drepturilor bănești este până la octombrie 2007 inclusiv, în loc de noiembrie 2007.
Va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.138 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Modifică în parte sentința în sensul că perioada acordării drepturilor bănești este până la octombrie 2007, inclusiv, în loc de noiembrie 2007.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./1.06.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
-
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
