Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 106/R/27.01.2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta SC SA, cu sediul în cu sediul în B, sector 1, str. G-ral C-tin nr. 11 bis și prin administrator judiciar SRL, cu sediul în B, sector 3,-, - 27,. 4 și reclamanții, ambii domiciliați în comuna, sat -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 17/12.01.2009 a Tribunalului Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului față de suspendarea cauzei pentru lipsa părților la data de 05.10.2009; cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de societatea recurentă; pentru acest termen nu au fost restituite dovezile de citare cu recurenții-reclamanți, și intimatul-reclamant, care au fost citați la Cabinet Avocat " "; la dosar a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul-reclamant, parte citată prin reprezentantul legal, avocat; prin cererea depusă la dosar societatea recurentă solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită față de reclamanți avându-se în vedere că aceștia sunt reprezentați în cauză de apărător ales, avocat, fiind restituită dovada de citare cu intimatul-reclamant care a fost citat la cabinetul apărătorului ales.
Față de cererea de suspendare a executării hotărârii recurate până la soluționarea cererii de recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune soluționarea acesteia apreciind cauza în stare de judecată. Având în vedere că societatea recurentă SC SA a solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- din 03.04.2009;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 17/12.01.2009 Tribunalul Brăilaa fost admisă în parte ca fiind fondată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B (fosta SC SA) cu obligarea societății pârâte către reclamantul la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de C aferente anilor 2005, 2006 și sărbătorile de Paște aferente anilor 2006, 2007, drepturi actualizate cu rata inflației până la data plății precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA B (fostă SC SA).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 1206/113/24.05.2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe parata SA B pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta să plătească reclamanților și suma de 2550 lei reprezentând drepturi bănești (prime datorate pentru sărbătorile de Paște si C din anul 2005), reclamantului suma de 5550 lei reprezentând drepturi bănești (prime datorate pentru sărbătorile de Paște si C în perioada 2005-2006) iar reclamantului suma de 7400 lei reprezentând drepturi bănești (prime datorate pentru sărbătorile de Paște si C în perioada 2005-2007, fără sărbătoarea de C) actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut în esență că, în calitate de salariați ai pârâtei, au fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă. În drept au fost invocate prevederile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, renegociat pe anii 2004-2007 și art. 242 alin. 2 Cod procedura civilă.
Pârâta SC SA B (fosta SC SA), nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată salariații au solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paște și C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art. 977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art. 978 din cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
În situația de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, iar nu de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art. 165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În consecință, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 alin. 3 din Codul muncii.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că drepturile pretinse au fost plătite, sarcina probei revenindu-i angajatorului conform art. 287 Codul muncii.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților cu privire la drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de Paște din anii 2005 instanța a constatat față de termenul introducerii prezentei cereri (24.05.2008) că în cauză s-a împlinit termenul general de prescripție extinctiva de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și drept urmare a respins aceste pretenții ca fiind prescrise.
Pretențiile reclamanților și cu privire la drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de C din anul 2005, instanța le-a respins ca nefondate întrucât, așa cum rezultă din carnetul de muncă, între părți au încetat raporturile de muncă la data de 23.12.2005.
Pretențiile reclamantului cu privire la drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de Paște din anul 2006 și sărbătorile de C din anii 2005, 2006 instanța le-a respins ca nefondate întrucât, așa cum rezultă din carnetul de muncă, între părți au încetat raporturile de muncă la data de 23.12.2005.
De asemenea, au fost respinse și pretențiile reclamantului cu privire la drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de C din anul 2007 întrucât, așa cum rezultă din carnetul de muncă, între părți au încetat raporturile de muncă la data de 26.05.2007.
Față de cele mai sus reținute, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu SC SA B (fosta SC SA), cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de C din anii 2005, 2006 și sărbătorile de Paște din anii 2006, 2007.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizată în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii.
În conformitate cu art. 274 Cod procedura civila instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judecată (onorariu avocat) întrucât este în culpă procesuală. Față de celelalte părți pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată deoarece pretențiile acestora au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA B (fostă SC SA) considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Consideră că instanța de fond a analizat doar prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, prelungit prin actele adiționale nr. 1, 2, 3, 4, însă nu a făcut nici o referire la alin. 2 al aceluiași articol, la actele adiționale încheiate ulterior, și nici faptul că pentru anii 2004 - 2005, nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate, cel din 2003 păstrându-și valabilitatea până în anul 2007; în Contractul colectiv de muncă din 2008 s-a precizat că aceste drepturi salariale au fost introduse în salariu începând cu 2003.
Privind desfășurarea cronologică a evenimentelor, contractul colectiv de muncă al pârâtei pentru anul 2003, nr. 9002/31.10.2003, și-a prelungit valabilitatea pentru anii 2004 și 2005, conform prevederilor art. I din actele adiționale 1 și 2 la acesta.
În actul adițional nr. 3, înregistrat la a Municipiului B sub nr. 3078/04.05.2006, la pct. 36 se prevede expres:
"Se modifică alineatul 3 al art. 168 și va avea următorul cuprins:
Art. 168. (2) În anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se poate observa că în cursul anilor 2004 - 2007, contractul colectiv de muncă al pârâtei a rămas neschimbat, iar în 2008 s-a prevăzut expres ca aceste drepturi nu se mai acordă.
În această situație se dovedește faptul că drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003, iar pentru anii următori nu au mai fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă al pârâtei pe 2003 sau să prevadă o modalitate de acordare a acestor drepturi.
Fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-au menținut în anii următori, majorările salariale anuale acordate având ca bază de pornire exact salariul de bază așa cum a fost majorat prin acordarea drepturilor suplimentare.
În cauză trebuie analizat acest art. 168 în întregime, avându-se în vedere ambele alineate, și nu o interpretare trunchiată. Convenția părților contractante, și deci voința lor reală, o reprezintă întreg art. 168 și nu doar un alineat al acestuia.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și reclamanții și considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins pretențiile solicitate reținând că raporturile de muncă au încetat la 23.12.2005 și că nu se mai acordă dreptul la primele ulterioare acestei date.
În drept au invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenta B (fosta ) cât și de disp. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată ca hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei pârâte că evoluția modificărilor art. 168 din contractul colectiv de munca pentru anii 2003 - 2007 sunt în sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariaților începând cu anul 2003 nu poate fi primită.
Potrivit art. 168 alin. l din pe anul 2003 salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP. Au mai prevăzut ca: "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin. 2 în pentru anul 2003 s-a prevăzut ca: pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă pentru anul 2004 menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 și 2, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 menținut formularea textului art. 168 alin. l modificând doar alin. 2 în sensul ca: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat".
Analizând textul art. 168 chiar din pentru anul 2003 rezultă o contradicție intre alin. 1 și alin. 2 pentru ca în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în alineatul 2 se menționează o situație în sensul că "vor fi introduse" în salariile de bază.
De altfel recurenta deși susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariu nu a prezentat nici un act de negociere în acest sens.
pentru anul 2004 preia aceeași formulare din pentru anul 2003.
pentru anul 2005 folosește în alin. 2 sintagma "au fost introduse" în anul 2003.
Or, daca recurenta - pârâtă ar fi inclus aceste drepturi în salariul de baza nu mai era necesar să prevadă în alin. 1 al art. 168 modalitățile de stabilire și acordare a acestor suplimentari salariale.
Recurenta-pârâtă în fiecare an a întocmit și înregistrat un nou - respectiv 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 an de an reluând dispoziția art. 168 alin. l în aceeași formă.
Nu poate fi primită nici susținerea cu privire la incidența Deciziei din 06.11.2007 a Comisiei Paritare.
În primul rând Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat aplicabilitatea.
În al doilea rând Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de muncă și deci această decizie nu poate fi considerată ca o interpretare a unor clauze.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii.
Aceasta modificare trebuie făcută prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Deci orice modificare a contractelor colective de muncă anuale putea fi făcută în condițiile legii.
Faptul ca reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei paritare nu are nici o relevanță, întrucât ea legal nu poate produce efecte asupra unor care și-au încetat valabilitatea.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat disp. art. 977 cod civil pentru ca așa cum corect a reținut și instanța de fond, intenția părților a fost în acordarea acestor drepturi.
de către instanță a Deciziei Comisiei Paritare nu înseamnă o încălcare a art. 977 Cod civil întrucât de fapt aceasta comisie încalcă dispoziția legală mai sus menționată.
Pentru toate aceste motive curtea considera că criticile formulate de recurenta - pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod procedura civila și nici nu au fost invocate motive care să se încadreze în disp. art. 304 Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art. 312 alin. l Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 162/12.03.2008 a Tribunalului Brăila.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți se apreciază că este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut cu privire la pretențiile reclamanților că drepturile bănești datorate pentru sărbătoarea de C din anul 2005 sunt nefondate deoarece, așa cum rezultă din carnetele de muncă între părți au încetat raporturile de muncă la data de 23.12.2005, anterior sărbătorii de C care a avut loc pe 25 decembrie și, prin urmare, nu devin aplicabile prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe 2005.
Pentru considerentele arătate mai sus și văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, ambii domiciliați în comuna, sat -, jud. B și pârâta SC SA, cu sediul în cu sediul în B, sector 1, str. G-ral C-tin nr. 11 bis și prin administrator judiciar SRL, cu sediul în B, sector 3,-, - 27,. 4, împotriva sentinței civile nr. 17/12.01.2009 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010.
JUDECĂTOR 1: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin |
Grefier, |
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
În sensul:
ADMITERII recursului declarat de pârâta SC SA și respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Președinte, |
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 Cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Președinte, |
opinie majoritară: -/01.02.2010
opinie separată: - -/01.02.2010
: 8 ex.//09 Martie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex.//11.03.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel
