Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1071/
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna jud.B împotriva sentinței civile nr.492/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ, în acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul-reclamant, lipsă av. în baza delegației depusă în dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în dezbateri.
Apărătorul recurentului av. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Din Ordinul nr.496/2003 rezultă că beneficiază de aceste indemnizații și personalul contractul. Curtea de APEL GALAȚIa admis cererile altor 4 funcționați publici printre care și mama recurentului -, sens în care solicită să se admită și acestuia cererea să beneficieze de plata indemnizației pentru o perioadă anterioară. Consideră că este o eroare de motivare ca tardivă cu privire la data introducerii acțiunii, este de la data înregistrării primelor dosare. Perioada este 16.12.2005-16.12.2008, motivarea instanței ar fi eronată. Opinia instanței de control judiciar ar fi că legea nu retroactivează numai pentru recurent. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.492 din 27 mai 2009, Tribunalul Brăila - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială " ", ca prescrisă pentru perioada 01.08.2003-28 ian.2006 și ca nefondată pentru plata drepturilor salariale pentru perioada ulterioară.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea, înregistrată la acest tribunal sub nr. 243/113/28.01.2009, reclamantul, chemă în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, comuna, județul B pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 1 august 2003 și până la data încetării raporturilor de muncă, actualizată cu rata inflației la data plății.
Reclamantul susține că în perioada pentru care cere plata drepturilor bănești a fost salariat cu contract individual de muncă în cadrul Unității Administrativ Teritoriale, comuna, județul
In această calitate, în temeiul art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ordinul nr. 496/2003, pârâta trebuia să-i plătească indemnizația la dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Întrucât reclamantul nu a încasat acest drept a formulat acțiunea de față.
Pârâta prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii, întrucât Legea nr. 138/1999 nu prevede acest drept salarial, iar Ordinul nr. 496/2003 nu este aplicabil reclamantului.
În cauză s-au administrat proba cu acte și practică judiciară în materie.
Tribunalul, analizând acțiunea, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamantul are calitatea de salariat și a încheiat contract individual de muncă cu pârâta, care este o unitate a administrației publice locale, așa cum este definit acest concept de Legea nr. 215/2001.
Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede în art. 1 că drepturile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul nr. 496/28.07.2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în monitorul oficial pentru a deveni opozabilergo omnes, dar chiar în situația în care ar fi fost publicat, nu putea adăuga la legea, în aplicarea căreia a fost dat, fiind un act normativ de o putere inferioară Legii nr. 138/1999.
Celelalte acte normative enunțate de reclamant în acțiune sunt anterioare Legii nr. 138/1999 ori a Ordinului nr. 496/2003, modificate și completate prin dispozițiile legale analizate de tribunal.
Așadar, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamant nu sunt aplicabile în speță, acțiunea apare nefondată.
Instanța, apreciază ca nefondată și susținerea reclamantului, potrivit căreia, făcând parte din Ministerul Administrației și Internelor, art. 13 din Legea nr. 138/1999 îi este incident, întrucât reorganizarea administrativă a Ministerului d e Interne prin cuprinderea autorităților locale ale administrației publice sub aceeași autoritate publică centrală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nu are drept consecință extinderea aplicării dispozițiilor legale de la un domeniu la altul: din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale în domeniul administrației publice și invers.
Pentru considerentele expuse, acțiunea pentru plata indemnizației de dispozitiv este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru perioada 28 ianuarie 2006, până în prezent și în continuare. Pentru perioada de timp cuprinsă între 1 august 2003 - 28 ianuarie 2006 acțiunea a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, în temeiul art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii, termenul de introducere a acțiunii pentru plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului, respectiv: 1 august 2003.
Al doilea capăt de cerere privind completarea cărții de muncă este și el nefondat ca urmare a respingerii primului.
Impotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs greșita interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor Ordinului nr.496/28.07.2003, instanța de fond făcând o interpretare restrictivă actelor normative ce au marcat reorganizarea Ministerului d e Interne și Ministerul Administrației Publice referitoare și la plata unor drepturi salariale, în raport de calitatea comună de funcționari publici și condiții de muncă similare.
In opinia recurentului, extinderea acestui drept salarial și pentru personalul civil în domeniul administrației publice s-a făcut în baza celor 2 legi speciale de reglementare și verificare a drepturilor salariale din cele 2 foste ministere separate - Legea nr.138/1999 și Legea nr.228/2003, precum și a Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricărei forme de discriminare.
Susține recurentul că atât timp cât ordinul invocat (nr.496/2003) a fost emis tocmai în vederea aplicării legilor anterioare invocate, greșit apreciază instanța de fond că nepublicarea acesteia în Monitorul Oficial îl lipsește de eficiență juridică.
Invocă recurentul și precedentul judiciar, respectiv Decizia civilă nr.622/11 iunie 2009 Curții de APEL GALAȚI prin care s-a admis recursul reclamantului-funcționarii publici în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Greci, jud.B, aceasta din urmă fiind obligată la plata drepturilor salariale - indemnizație lunară de dispozitiv - 25 % din salariul de bază pentru perioada solicitată.
Pentru aceste motive, solicită recurentul admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul acordării drepturilor salariale - indemnizația de dispozitiv doar pentru perioada 28 ianuarie 2006, la zi.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de personal contractual în cadrul Unității Administrativ Teritorială, instituție care nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din.
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamantul nu face parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestuia fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențieri.
Faptul că funcționarii publici din cadrul primăriei au obținut acest drept prin hotărâre irevocabilă, pe calea contenciosului administrativ, nu este de natură a schimba soluția instanței, întrucât practica judiciară nu este izvor de drept în sistemul românesc de drept.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna jud.B împotriva sentinței civile nr.492/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-19.11.2009
Dact.MH-24.11.2009/4 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
