Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 10903/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10903
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4335/03.07.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant C, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, lipsind intimatul reclamant C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiune, petentul C a chemat în judecată intimata Energetic, solicitând obligarea intimatei la plata sporului de mobilitate aplicat la salariul de încadrare începând cu data de 01 aprilie 2005 până la data de 01 aprilie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este consilier juridic în cadrul intimatei începând cu 15 noiembrie 1995 iar activitatea sa se desfășoară în afara instituției.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția prematurității formulării acțiunii cu motivarea că petentul nu a făcut dovada inițierii procedurii de negociere a sporului solicitat.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că petentul beneficiază de anumite drepturi privind clauza de mobilitate, respectiv transport gratuit la și de la locul de muncă, cazarea sau decontarea contravalorii acesteia, dacă transportul nu poate fi asigurat, invocându-se și faptul că instanța nu poate să stabilească cuantumul sporului de mobilitate în lipsa unei prevederi legale sau contractuale
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 4335 din 03 iulie 2008 respins excepția prematurității acțiunii, invocată de intimata SC" " SA.
A admis în parte acțiunea în pretenții formulată de petentul C și a fost obligată intimata să plătească acestuia contravaloarea sporului de mobilitate în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.04.2005 -03.07.2008, sume actualizate la data plății și la acordarea în continuare a sporului, ca un spor permanent pe toată perioada cât îndeplinește funcția de consilier juridic.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii invocată de intimată, instanța considerat că este nefondată, și a fost respinsă întrucât petentul a făcut dovada inițierii procedurii de negociere cu societatea intimată, a acordării sporului de mobilitate, cerere căreia nu i s-a dat curs.
Pe fond, instanța a considerat în raport de actele depuse și dispozițiile legale aplicabile, că acțiunea este întemeiată.
Astfel, petentul este încadrat la societatea intimată, cu contract individual de muncă, pe funcția de consilier juridic începând din luna noiembrie 1995.
Potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic "deosebit de remunerarea stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr.53/2003, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate".
Totodată, potrivit art. 25 Codul Muncii "prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Din fișa postului petentului rezultă că acesta are ca atribuțiuni și de a reprezenta interesele unității în fața instanțelor de judecată, a notariatelor, parchetului, precum și în raporturile cu persoanele juridice și fizice în baza delegației dată de directorul general al unității".
În raport de aceste obligații, rezultă că sarcinile de serviciu ale petentului nu se realizează într-un loc stabil de muncă, situație în care prevederile art. 25 Codul Muncii sunt imperative în sensul că salariatul trebuie să beneficieze în acest caz de prestații suplimentare în bani sau în natură.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca nedovedite.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC" " SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție ridicată de recurenta pârâtă, arătându-se că reclamantul nu a făcut dovada desfășurării negocierii între cele două părți și că această negociere s- soldat cu un rezultat negativ, fapt ce ar fi dus la acționarea în justiție. Sunt invocate prevederile art. 58 și 29 din CCM la nivel de unitate, art. 60 alin. 2 din același act precum și art. 77 alin. 2,3 și 7 din CCM.
Referitor la fondul cauzei, recurentul arată că prevederile legale incidente în materie invocate de reclamant prevăd doar posibilitatea acordării unor prestații suplimentare în bani, prin negociere cu angajatorul, reprezentând clauza de mobilitate, nefiind cazul unei obligații instituite prin lege.
Se mai arată că salariatul reclamant beneficiază deja de diferite forme ale clauzei de mobilitate, respectiv: transport gratuit la și de la locul de muncă, cazarea sau decontarea contravalorii acesteia dacă transportul nu poate fi asigurat. Art.60 alin. 2 lit.d din CCM prevede posibilitatea acordării la negociere și a altor facilități, dar care se pot acorda numai prin negociere directă între salariat și conducerea unității.
Recurenta invocă imposibilitatea acordării retroactive a pretinsului spor în lipsa acestor negocieri, în lipsa oricărei culpe a unității și se face o diferențiere în motivele de recurs între consilieri juridici și numiți în funcție și consilierii juridici salariați, anexându-se decizia 78 din noiembrie 2007 pronunțată de ICCJ, din care se desprinde concluzia per a contrario că, consilierii juridici cu statut de salariat își vor negocia prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Codul Muncii, prin clauza de mobilitate părțile în contractul de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează la un loc stabil de muncă. In acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau natură.
Art. 25 și 26 din Codul Muncii sunt dispoziții legale permisive, nu imperative, clauzele de confidențialitate și mobilitate reprezentând clauze facultative, nu obligatorii.
Potrivit Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 684/29 07 2004, pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
In termen de 6o de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezentul statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-a numit sau i-au angajat.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 25 și 26 din Codul Muncii, ca fiind cadru normativ general prin care sunt reglementate clauzele facultative de mobilitate și confidențialitate, textul art. 60 din statut, are la rândul său o formulare permisivă ("poate negocia ˝).
Pornind de la aceste texte legale, instanța de fond ajunge în mod surprinzător la concluzia că acestea sunt temeiurile legale care justifică admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în procent de 15%, reprezentând spor de mobilitate.
Este nefondată concluzia instanței de fond în sensul că angajatorul ar fi fost obligat să-i achite reclamantului sume de bani, ca drepturi suplimentare.
Aceasta pentru că, pe de o parte, între părțile contractului individual de muncă nu a fost negociată o expres astfel de clauză.
Pe de altă parte, obligația de plată a sumelor pretinse nu ar putea avea drept izvor decât dispoziții convenționale rezultând din acordul ambelor părți cu privire la eventuala acordare a acestor prestații suplimentare și cu privire la cuantumul acestora, textele de lege invocate de reclamant neputând reprezenta izvor de obligații, în condițiile în care nu au caracter imperativ.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, singura obligație care-i revine angajatorului este aceea de a negocia - obligație de a face - în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Prin urmare, în cazul în care angajatorul refuză să-și îndeplinească obligația, salariatul consilier juridic are deschisă calea unei acțiuni în justiție contra angajatorului, însă numai pentru a-l obliga pe acesta din urmă să-și îndeplinească obligația de negociere.
negocierii de către reclamant și lipsa unui răspuns din partea angajatorului pârât nu face ca obligația de negociere (obligație de "a face") să se transforme în obligație de plată a unei sume de bani (obligație de "a da") reprezentând spor de mobilitate în cuantumul stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau în alt cuantum stabilit de către instanța de judecată peste voința părților contractante și fără elemente legale sau convenționale de determinare a cuantumului acestui spor.
În aceasta constă eroarea de raționament a instanței de fond care, interpretând greșit dispozițiile legale și apreciind că acestea reglementează obligația angajatorului de plată a sumelor reprezentând spor de mobilitate, a intervenit în raportul contractual dintre părți și a impus recurentei-pârâte obligații care nu pot fi asumate decât pe cale convențională.
De aceea, Curtea apreciază ca fiind fondate criticile recurentei referitoare la modul greșit de soluționare a fondului cauzei de către instanța de fond.
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita soluționare a excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea le apreciază ca fiind parțial fondate. Sunt adevărate susținerile recurentei în sensul că instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților și nu poate stabili, în lipsa unei negocieri desfășurate cu respectarea dispozițiilor legale, nici cuantumul sporului de mobilitate și nici măcar existența unei obligații de plată a acestuia.
Cu toate acestea, având de analizat o cerere privind plata unor drepturi de natură salarială pentru o perioadă anterioară formulării cererii de chemare în judecată, judecătorul trebuie să examineze dispozițiile legale și convenționale aplicabile și să decidă cu privire la existența sau inexistența dreptului pretins în perioada de timp supusă analizei sale. Faptul că dreptul la plata sporului de mobilitate nu se poate naște decât pe cale convențională, prin negocierea clauzelor contractului individual de muncă, nu face ca acțiunea în justiție să fie prematură, dacă cererea vizează o perioadă anterioară chemării în judecată.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția prematurității este corectă, dar pentru alte considerente decât cele reținute în cuprinsul sentinței, întrucât inițierea demersurilor pentru negocierea clauzei de mobilitate nu poate în niciun caz să constituie un argument pentru soluționarea excepției prematurității.
Sintetizând cele expuse anterior, Curtea constată că dreptul consilierului juridic angajat cu contract individual de muncă la plata unui spor de mobilitate nu se poate naște în mod valabil decât prin acordul expres al salariatului și angajatorului cu privire la clauza facultativă de mobilitate și la cuantumul corespunzător al prestațiilor suplimentare în bani. În lipsa unei clauze de mobilitate convenite de ambele părți, dreptul consilierului juridic la prestații suplimentare în bani cu titlul de spor de mobilitate nu există.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl admită, să modifice sentința și să respingă acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.4335 din 03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul C, având ca obiect drepturi bănești
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
4 ex-/09.01.2009.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
