Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1104/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1104
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA ( fosta SA), cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, prin reprezentant legal Cabinetul de avocatură și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 716 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat nr. 70, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 46 încheiat la 12 iunie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs înregistartă de compartimentul registratură sub nr. 7031 din 10 iunie 2008.
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar de intimatul reclamant și întrucât nu mai are cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Avocat depune la dosar pentru intimatul reclamant concluzii scrise, după care, având cuvântul, arată că are cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta pârâtă și nemaiavând cereri de formulat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G, având cuvântul în susținerea recursului formulat de pârâta SA B, arată că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicând-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și
De asemenea, precizează că hotărârea comisiei paritare la nivelul SC SA din 6.11.2007 are putere obligatorie atât pentru SC cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nici o altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Totodată, menționează că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a raporta solicitările reclamanților la valoarea salariului mediu de bază, așa cum au fost expuse în adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, ci raportându-se la valoarea salariului mediu brut.
Așadar, prevederile art. 168 alin.2 din CCM își produc efectele și în cadrul contractelor negociate și semnate pentru anii următori, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime Paști și C, odată încorporate în salariul de bază, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumelor calculate la valoarea salariului mediu de bază cu deducerea din drepturile datorate reclamanților a sumelor privind CAS și CASS.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Se arată că art.168(1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, în vigoare și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 păstrat voința comună a părților, recunoscându-se constant și continuu suplimentările salariale ce trebuiau plătite.
Consideră că societatea recurentă trebuia să facă dovada achitării acestor drepturi salariale întrucât nota referitoare la situația primelor de C și de Paști, depusă la dosar ca probă exoneratoare de răspundere, nu are forță probantă și trebuie înlăturată, întrucât în realitate nu interpretează art.168(1) din Contractul colectiv de muncă ci îl modifică, dându-se o reinterpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 (1) și alin.(2) realizată după momentul încetării fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, conmstată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8811,90 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate pentru perioada 2005, 2006, 2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 26.05.2007 când au încetat raporturile de muncă.
A mai susținut reclamantul că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006,2007 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
La termenul din data de 29.02.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să micșoreze câtimea obiectului cererii de chemare în judecată de la valoarea totală de 8811, 80 lei la valoarea de 7631,40 lei.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o Notă privind precizarea situației primelor de Paște și de C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
Pe baza probatoriilor adminisrate în cauză, prin sentința civilă nr.716 din 29 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin intâmpinare, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma brută de 7200 lei reprezentând drepturi salariale constând în prima de Paște pe anii 2005,2006,2007 și prima de C pe anii 2005 și 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Totodată, a obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecata către reclamant, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 19.01.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA B până la data de 26.05.2007 când raporturile de muncă au incetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajatii SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societații pârâte a menținut pe anii 2004-2005 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborand disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A constatat tribunalul că din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a facut dovada plății catre reclaman a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2005,2006,2007 astfel că drepturile salariale pentru reclamant se ridică la suma de 7200 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu inseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, tribunalul a obligat pârâta să plăteasca reclamantului suma sus menționata din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamanților prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 716 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
În acest sens,dat fiind că adresa nr. 938/2008 nu refelctă nivelul salariului de bază mediu înaintea fiecăreia dintre sărbătorile pentru care e acordat,aceasta nu poate fi reținutăă în cauză.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SC SA, cu sediul în municipiul B,- Bis, sector 1, prin reprezentant legal.Av. și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.716 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.70, jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de către prezenta se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./8 iulie 2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
--
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
