Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6668/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1113/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC împotriva sentinței civile nr.1604/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.200, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman Secția Civilă, reclamanții, -, G, și au chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C 2004-2007, precum și a sumei de 533,52 lei cu titlu de daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr. 1604/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neachitate cu ocazia sărbătorilor de Paște pe anii 2005, 2006, 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a considerat întemeiată pretenția reclamanților formulată în calitate de foști sau actuali salariați ai pârâtei la Sucursala
Prin actul adițional încheiat la contractul colectiv de muncă din 03.10.2003 s-a prelungit aplicarea contractului colectiv de muncă pe o perioada de 1 an.
Astfel, prin art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2003, valabil și în 2004, 2005, 2006 și 2007, s-a stabilit că angajații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA. 2 al aceluiași articol prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1. 2 al art.168 a fost însă modificat în forma "In anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", fără a se fi dispus în acest sens și pentru viitor și fără să se specifice în acest sens și contractele colective de muncă încheiate ulterior acestui an.
Prin urmare, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu, conform dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă, dispoziții care au fost menționate în contractele încheiate în toți anii ulteriori. Întrucât conducerea patronatului începând cu anul 2004 nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Instanța a reținut că potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare dispozițiile din contractul colectiv de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron și organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art.31 din Legea nr.130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractelor colective de muncă pe parcursul executării lor, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Conform art.236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar voinței părților semnatare, contractele colective de muncă, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali care trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1999 cuprinde o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări. Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia. In același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007 astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
Tribunalul a mai analizat conținutul și efectele juridice produse de hotărârea comisiei paritare a pârâtei nr. 12/18.06.2007 în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, încheiat între SC SA și, sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Această apărare a pârâtei a fost înlăturată întrucât un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat și, prin urmare, putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1 Cod civil legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor unde este vorba de libertatea unei persoane și în cazul contravențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Prin această hotărâre a comisiei paritare a SC SA, care poartă dată certă din 17 iunie 2007, se urmărește interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 (în ce privește prima de Paște pe acest an)
Pârâta nu a făcut dovada susținerilor din întâmpinare că aceste suplimentări salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paste și C au fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an. Ori, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul Muncii, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului.
Tribunalul a analizat și înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți în probațiunea cuantumurilor salariilor, respectiv adresă cu salariile medii brute pe anii solicitați, la nivelul societății (în raport de care reclamanții au calculat drepturile pretinse), precum și o adresă cu indicii de inflație raportat la prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sumelor la scadență.
A fost înlăturată și apărarea pârâtei potrivit căreia există o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel de, întrucât în adresele de la dosar emise de societate se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu la nivel de, salariul mediu brut, diurna de delegare și adaos pentru condiții de șantier, pentru toți anii specificați în acțiune. Ori, în speță nu s-a făcut dovada în condițiile art. 1169 Cod civil, că ar fi vorba de un alt cuantum al acestuia.
De altfel, s-a observat că la dosar există elemente de calcul care să cuantifice pretențiile reclamanților, fiind exclusă o admitere generică a acestora și pentru că ar duce la pronunțarea unei hotărâri imposibil de executat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 01.08.2008 pârâta SC SA (fostă SC, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.08.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, în realitate nefiind judecată pricina.
. greșit conceptul includerii sporurilor și adaosurilor (inclusiv primele de sărbători) în salariul de bază, aspect invocat în primele dosare ale SA, tribunalul nu a făcut decât să copieze soluția în dosarele SA, deși acesta a avut o apărare diferită. Astfel, s-a susținut teza includerii primelor în salariul de bază în anul 2003, ceea ce a avut valoarea unei novații, prima, din element exterior salariului de bază, devenind componentă în structura acestuia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimații-reclamanți, în calitate de foști sau actuali salariați ai recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent SC la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2004 - 2007, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamanți și respectiv în apărare de către pârâtă nu este suficient. Este de observat că reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată numai copii ale carnetelor de muncă și ale actelor de identitate. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamanții fac vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, nu au înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși aveau sarcina probațiunii sub acest aspect, conform art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta SC SA, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă cauzei la data de 27.02.2008 la care a anexat înscrisuri în combaterea pretențiilor reclamanților, așa cum prevede art.287 Codul Muncii. Între înscrisurile depuse se găsesc contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2003, înregistrat la cu nr. 9002/31.10.2003 și actele adiționale nr. 3 și 4, înregistrate la cu nr. 3078/04.05.2006 și respectiv 2115/03.05.2007, reprezentând contracte colective de muncă la nivelul unității pentru anii 2006 și 2007. De asemenea, pârâta a depus la dosar și hotărârea comisiei paritare din 6.11.2007 referitoare la interpretarea art. 168 din contractul colectiv de muncă, împreună cu hotărâri ale consiliului de administrație (nr. 14 din 31.03.2003 și nr. 15 din 21.04.2003) și adrese interne.
Pe baza acestor probe, tribunalul a hotărât admiterea pretenției dedusă judecății și, prin urmare, a dispus obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești pentru anii 2004 - 2007 către reclamanți acordate generic (deși în considerente se arată că nu pot fi acordate generic, fiind posibilă cuantificarea pe baza datelor existente la dosar), motivând măsura luată pe art. 168 din contractele colective de muncă din această perioada, clauze asupra cărora a făcut o interpretare, și cu înlăturarea înscrisurilor emanate de la Comisia paritară constituită la nivelul unității. Ori, tocmai contractele colective aferente anilor 2004 și 2005 pentru care s-au formulat pretenții în temeiul art. 168 nu se găsesc la dosarul cauzei și nu puteau fi analizate și aplicate.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza nefiind suficient cercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel că acțiunea reclamanților ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, adică dreptul de a încasa suma de bani cu titlu de primă a încetat să mai existe. Această argumentație ar fi posibilă dacă se acceptă teoria consacrată potrivit căreia în salariul de bază se pot include anumite sporuri, care astfel își încetează existența, devenind element constitutiv al salariului.
Cât privește teoria novației, aceasta nu este fondată.
, reglementată de art.1128 Cod civil, este operațiunea juridică prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc concomitent cu una nouă. Pentru a se produce această operațiune juridică este însă absolut necesar să se nască prin acordul părților o obligație nouă, valabilă, care să o înlocuiască pe cea veche. Ori, obligația nouă despre care vorbește recurenta-pârâtă ar fi obligația angajatorului de a plăti salariatului începând cu anul 2003 un salariu de bază în care s-a inclus și prima de Paște și Este de observat însă că obligația de a plăti salariul de bază nu este o obligație nouă, existând în raporturile dintre părți și anterior, chiar dacă întinderea acesteia s-a modificat.
Cât privește teoria includerii primelor în salariul de bază, în fața tribunalului s-a dovedit că în luna martie 2003, la nivelul conducerii SC SA s-a hotărât reașezarea salariilor tuturor angajaților în sensul includerii unei sume de 700.000 lei lunar, în executarea clauzei din art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2003. Această includere a primelor de Paște și de C în salariul de bază s-a făcut prin Hotărârea nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de administrație al SC SA și s-a executat în privința reclamanților, dovadă fiind mențiunile din carnetele de muncă. Această situație de fapt și de drept trebuia analizată pentru anii următori prin raportare la prevederile contractelor colective de muncă.
Curtea, față de lipsa din dosar a actelor juridice care conțin prevederi asupra primelor de Paște și de C în perioada solicitată, consideră că litigiul nu a fost corect soluționat, raporturile dintre părți nefiind deplin lămurite. Judecătorii au obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare. În lipsa acestor probatorii, a înscrisurilor despre care fac vorbire părțile, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2007 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură, dar și documente contabile care să evidențieze operațiunea afirmată de recurenta-pârâtă (respectiv dovezi ale modului de determinare a sumei de 700.000 lei, dar și dovezi că în anii ulteriori, salariul de bază a fost menținut la același nivel ca efect al includerii primelor în discuție, iar nu ca efect al includerii altor sporuri), iar după administrarea probei cu înscrisuri, trebuie ordonată efectuarea unei expertize contabile pentru a se lămuri dacă suplimentările salariale pretinse au fost sau nu incluse în salariul de bază pentru anul 2003 și modalitatea în care a procedat angajatorul în anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC împotriva sentinței civile nr.1604/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, și.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn./2 ex./26.03.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond:,.
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
