Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-,.7 B,.A,.1,.4, județul P, și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr.31, -.3,.4,.58, sector3, împotriva sentinței civile nr.1665 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din cadrul Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică aflat la fila 34, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul ales al recurentului reclamant a depus la dosar o cerere, înregistrată de compartimentul registratură sub nr.1185 din 27 ianuarie 2010, prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât are de susținut o altă cauză la Tribunalul Giurgiu, însă pentru a nu tergiversa soluționarea cauzei depune la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Avocat - depune la dosar pentru intimata pârâtă concluzii scrise, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă, avocat - solicită respingerea recursului, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1669/105/08.04.2009 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata pârâta la plata suplimentarilor salariale pentru aprovizionare toamna-iarna prevăzuta la art.170 al.1 din CCM la nivel de ramura, pentru anii 2005 - 2008, suplimentarea salarială reprezentând ajutor material egal cu c/valoare a 2500-4000. gaze naturale conform art.178 al.1 din CCM și, potrivit art.50 din CCM, indemnizația minima de concediere pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea lucrata în societate, pe perioada 2005-2008, sume reactualizate cu rata inflației la data plătii efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, c/valoare cota gaze și indemnizație de concediere conform art.50 din CCM, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1665 din 13 octombrie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar (cartea de muncă) reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă în perioada 2005-2008 nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, c/valoare cota gaze de 4000. indemnizație concediere, in perioada sus-menționată.
Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna la cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază, precum si faptul ca au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantității de 4000. de gaze naturale, anual.
Prin același articol se mai prevede ca negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acorda în condițiile in care prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor in salariul de baza.
A apreciat instanța de fond că din interpretarea acestui articol reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamna - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc in CCM-urile încheiate la nivele inferioare, in urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
De asemenea, art.50 din CCM pe anii 2005-2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minima de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
La punctul 4 din Planul social se prevede ca angajații vor primi, in funcție de vechimea în, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5 - 5 ani - opt salarii medii brute pe; 5 - 15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe si peste 15 ani - cincisprezece salarii brute pe.
Astfel, din probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că reclamantul a fost salariatul pârâtei, contractul de munca încetându-i în baza art.65 si 66 din CCM, ocazie cu care acesta a primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere in funcție de vechimea avuta în, în conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a primit indemnizația de concediere prevăzută de art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul social înseamnă ca pretenția lui de a fi obligata pârâta la plata unei alte indemnizații de concediere, este neîntemeiată.
Susținerea reclamantului în sensul că indemnizația minimă de concediere prevăzuta de art.50 din CCM este distincta de plățile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social nu poate fi avută în vedere, întrucât planul social a avut in vedere crearea unor condiții mai avantajoase pentru salariați decât cele prevăzute de art.50 din CCM si nicidecum cumularea acestor drepturi salariale.
Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit sa se plătească cumulat indemnizațiile de concediere, ar fi însemnat că în planul social să se prevadă în mod expres că, pe lângă indemnizația de concediere prev. de art.50 din CCM, fiecare salariat urmează să mai primească și indemnizația de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.
Or, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizații de concediere mai mari decât cele prevăzute in art.50 CCM si nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu țin de persoana salariatului, aceleași drepturi salariale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere de doua ori, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, întrucât motivele concedierilor nu țineau de persoana salariatului, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca salariații să beneficieze, cu titlu de indemnizații de concediere, de sume de bani mai mari decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcție de vechimea fiecăruia, negociindu-se astfel condiții mai avantajoase pentru salariați și nicidecum să se cumuleze indemnizațiile de concediere.
În ceea ce privește cererea referitoare la c/valoarea aprovizionării de toamna-iarna și c/valoarea cotei de gaze naturale, instanța de fond a constatat că în cazul care s-ar fi încheiat sau nu CCM la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe baza de negocieri, pretenția reclamantului de a i se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată.
Așa fiind, tribunalul a reținut că reclamantul a primit indemnizațiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute in art.50 din CCM și negociate prin Planul social, și constatând ca nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.176 CCM la nivel de ramura, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea în totalitate a acesteia, trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a putea completa probatoriu din cauză prin efectuarea unei expertize contabile pe baza probelor aflate la dosar și, în consecință, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație, contravaloarea cotei de gaze naturale de câte 4.000. pentru 2005-2008, avându-se în vedere prețul unui de gaze naturale, urmând ca suma finală să fie indexată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății și, de asemenea, acordarea celor două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct.4 din Planul Social.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că prima instanță a respins în mod greșit acțiunea sa, având în vedere căa constatat că nu i s-au acordat drepturile salariale reprezentând contravaloare cotă de gaze naturale și aprovizionare toamnă-iarnă.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a reținut că indemnizația de concediere prevăzută de art.50 din CCM nu se cumulează cu cea prevăzută de art.4 din Planul social.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că reclamantul a fost salariatul intimatei pârâte.
Art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă la câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură. Aceste drepturi se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază. Art.187 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 prevede că aceiași salariați vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2008 ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantității de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
În Planul social din 21.04.2005, la punctul 4 se prevede ca angajații vor primi, în funcție de vechimea în, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere:
1. 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii medii brute pe;
2. 5 - 15 ani vechime - 12 salarii medii brute pe;
3. peste 15 ani vechime - 15 salarii brute pe.
Potrivit amendamentului la Planul social încheiat la data de 13.09.2006 între SA și,voința comună a părților la data semnării Planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă, Curtea reține că în anul 1998 angajatorul a introdus-o în salariul de bază al recurentului-reclamant.
Astfel, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SA și, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei - 10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei - 7% și salarii peste 2.000.000 lei - 5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform adresei nr.2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, salariile angajaților nefiind diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului, menținând în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr.1665 pronunțată la data de 13 octombrie 2009 Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-,.7 B,.A,.1,.4, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr.31, -.3,.4,.58, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1665 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
LC
LC/MD
4 ex./11.02.2010
dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
