Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1121/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1121/2008
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL M prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 624/4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea civilă formulată la 15.04.2008 sub nr-, reclamanții, -. și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Mediaș, au solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada cuprinsă între data scadenței și data plății efective, actualizat.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual bugetar în cadrul administrației publice locale Mediaș și în această calitate, sunt îndreptățiți la acordarea indemnizației de dispozitiv conf. art.13 din Legea nr.188/1999 și a art.9 din Ordinul nr.469/2003 a Ministerului Administrației și Internelor.
Prin precizarea de acțiune depusă ulterior, reclamanții au indicat perioadele pentru care solicită sporul de dispozitiv, respectiv 15.04.2005 și până la data pronunțării sentinței cu excepția reclamantei, căreia raportul de muncă i-a încetat la 16.07.2006, deci sporul se solicită doar pentru perioada 15.04.2005-16.07.2006.
Pârâtul Consiliul Local Mediaș nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 626 din 4 iunie 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua admis acțiunea de dreptul muncii formulată și precizată de către reclamanții:, G, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Mediaș și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, după cum urmează:
- pentru - din data de 15.04.2005 până la 04.06.2008;
- pentru - din data de 15.04.2005 - până la 04.06.2008;
- pentru - din data de 15.04.2005 - până la 04.06.2008;
- pentru G - din data de 15.04.2005 - până la 04.06.2008;
- pentru - din data de 15.04.2005 - până la 04.06.2008;
- pentru - din data de 15.04.2005 - până la 16.07.2006
actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă la Serviciul Public de Mediaș, iar în cadrul Centrului de tranzit pentru Minori din subordinea Consiliului Local Mediaș.
Data angajării lor este anterioară celei de 15.04.2005 de la care se solicită sporul (respectiv cu 3 ani anterior introducerii acțiunii). Calitatea reclamanților de angajați, rezultă din carnetele de muncă.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr.496/2003 care, în art.9 prevede că, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul amintit definește "personalul civil" din Ministerul Administrației și Internelor și arată că din această categorie fac parte funcționarii publici și personalul contractual.
Ca urmare, acțiunea fost admisă așa cum a fost precizată de reclamanți și obligat pârâtul să plătească acestora sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pe perioada solicitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Mediaș prin Primar solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii în integritatea ei.
În expunerea de motive a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică pentru lipsa procedurii prealabile, anterior introducerii acțiunii, conform procedurii reglementate de art. 32 din OG 10/2008 și art. 32 lit. d din CCM modificat prin actul adițional nr. 1 la CCM înregistrat sub nr. 2069/11.06.2006.
De asemenea pentru lipsa calității procesuale a Consiliului Local care potrivit art. 21 din Legea 215/2001 coroborat cu art. 36 alin. 6 lit. a creează numai cadrul furnizării în concret a serviciilor publice de interes local astfel că nu se poate reține obligația Consiliul Local de a pune în executare sentința pronunțată de instanța de fond.
Pe fondul cauzei a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Ordinului 496/2003 întrucât indemnizația de dispozitiv reclamată de reclamanți este prevăzută în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică iar art. 47 delimitează aplicabilitatea la personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 1.
Ca atare indemnizația de dispozitiv se aplică personalului militar și civil din MAPN, MI,.
A susținut inaplicabilitatea art. 9 din Ordinul 469/2003 și în raport cu dispozițiile OG 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și alte drepturi ale personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
A arătat că drepturile salariale ale personalului contractual sunt reglementate numai de prevederile actului normativ invocat mai sus, nefiind prevăzută și plata indemnizației de dispozitiv, astfel că recurentului nu-i pot fi opozabile reglementările salariale sau alte drepturi care privesc o categorie aparte de persoane prevăzute expres de Legea 138/1999.
Mai mult, prin definiție acordarea " sporului de dispozitiv" se referă la acele categorii de salariați care prin natura funcției au obligația de a se prezenta la serviciu în situații de urgență, în caz de dezastru sau alte situații speciale și a rămâne la dispoziția angajatorului, indiferent de programul de lucru iar reclamanții sunt încadrați în funcții de execuție, respectiv conducător auto, încasator, lucrător zone verzi, funcții care prin specificul lor, nu implică obligații contractuale care să justifice prezența la locul de muncă în cazurile enumerate mai sus și nici nu au fost convocați în afara programului normal de muncă, în scopul realizării unor activități de natura celor pentru care se acordă acest drept.
În concluzie, în virtutea OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea MAI nu se creează subordonare între administrația locală și MAI și nici nu se modifică în nici un fel dispozițiile legale preexistente sau ulterioare privind salarizarea personalului din cadrul administrației publice locale.
În drept a invocat art. 299 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea recursului declarat de Primarul Municipiului Mediaș în numele și pe seama Consiliului Local - pârât în cauză întrucât a fost inițiat de o persoană fără calitate procesuală activă, așa cum corect a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în decizia nr. 4383 din 20 septembrie 2005.
Legea care cârmuiește competența celor două autorități ale administrației publice locale nu prevede posibilitatea reprezentării consiliului local de către primar. Totuși, chiar dacă s-ar admite această posibilitate, în speță pârâtul nu a făcut dovada că ar fi mandatat primarul să declare recurs în numele său, respectiv să-l reprezinte în instanță.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanții au mai solicitat respingerea excepțiilor invocate de recurent precum și a criticilor aduse pe fond ca nefondate.
Reclamanta a invocat și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 618/20.04.2007 devenită irevocabilă prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA nr. 1221/08.11.2007 de respingere a recursurilor.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 303/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă la Serviciul Public de Mediaș, iar în cadrul Centrului de tranzit pentru Minori din subordinea Consiliului Local Mediaș.
Potrivit art. 13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța națională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de baza".
Din titulatura și conținutul acestei legi, rezultă clar categoriile profesionale beneficiare ale acestui spor, personalul din administrația publică locală, cum este cazul recurentului în speță, neintrând sub incidența acestei legi.
Cu referire la Ordinul. nr. 496/2003 este de menționat că potrivit ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă; așa încât, în speță prin ordinul emis nu se putea completa legea.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către reclamanți a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile acestuia. Este de menționat că instanța nu poate acorda ceva ce nu își are izvorul în norma legală deoarece instanța aplică legea, nu o creează, acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
În acest sens, jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative" - Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Potrivit art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile." Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale din instituții diferite. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007 - Colegiul Director a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității.
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale, precum a convențiilor și tratatelor invocate de recurent. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, așa cum a statuat, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Altminteri, ar înseamna că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, in terminis, ea să creeze o nouă lege - lex tertia - ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL M PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 624/4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanții, G, și împotriva pârâtului Consiliul Local Mediaș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
