Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1121/2009
Ședința publică din26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - Curții de Apel
- - JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.552/LM//2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 octombrie 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta F & M SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 13.878 lei, reprezentând drepturi salariale restante pe perioada 01.09.2005- 31.05.2008.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că funcția pe care a fost angajat la societatea pârâtă-șef de brigadă, este asimilată cu studii superioare, iar conform contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru perioada 2005-31.03.2006, salariul net era de 622 lei, pe perioada 21.04.2006-31.12.2006, de 623 lei pe anul 2007, de 814 lei, iar pe anul 2008 de 917 lei. Menționează că în aceste salarii este inclusă și valoarea aferentă vechimii în muncă de 25%.
Pe perioada 01.09.2005-30.09.2007, arată că a primit în fiecare lună un salariu net de 470 lei, astfel că solicită ca pârâta să-i plătească diferențele salariale pe care consideră că i se cuvin, conform contractului colectiv de muncă la nivel național, după cum urmează: pe perioada 01.09.2005-31.03.2006 suma de 1064 lei, pe perioada 01.04.2006-31.12.2006 suma de 2007 lei, pe perioada 01.01.2007-30.09.2007 suma de 3096 lei.
Arată că pe perioada 01.10.2007- 31.12.2007, nu a primit drepturile salariale cuvenite și nici nu a semnat statele de plată, iar drepturile salariale cuvenite pe această perioadă sunt în sumă de 2.442 lei și că nici în perioada 01.01.2008-31.05.208, nu i-au fost achitate drepturile salariale, în sumă de 4585 lei și nu a semnat nici statele de plată. Solicită ca pârâta să fie obligată la plata diferențelor salariale și salarii neplătite în sumă de 13.194 lei, la care să fie calculată și rata inflației în sumă de 684 lei, deci în total să i se plătească suma de 13.878 lei.
Prin precizarea de acțiune, depusă la dosar-fila 15, reclamantul solicită a fi obligată pârâta la plata sumei de 15.712 lei și că diferența de la 13.878 lei, la această sumă o reprezintă suma de 917 lei, salariul cuvenit pe luna iunie 2008 și suma de 917 lei, un salariu în plus, ca urmare a încetării contractului său de muncă în baza art. 65 alin.1 codul Muncii.
De asemenea solicită a fi obligată pârâta să-i calculeze vechimea în muncă de 25% și să-i achite diferențele cuvenite.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta F & M SRL, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost stabilite în urma negocierii, iar rezultatul acestor negocierii se oglindește în contractul individual de muncă, prin care reclamantului i s-a stabilit inițial, la încadrare respectiv data de 01.09.2005 un salariu lunar de 310 lei, iar ulterior, prin actele adiționale încheiate la data de 07.09.2005, 01.01.2008 i-a fost majorat la suma de 610 lei, respectiv 1000 lei brut lunar.
Prin sentința civilă nr. 522/LM/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis, în parte, acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta F & M SRL, și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 6097 lei, reprezentând drepturi salariale, cuvenite și neachitate pe perioada octombrie 207-iunie 2008 și compensația de concediere, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
S-a respins, în rest acțiunea precizată.
Pentru, a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că au fost respectate la negocierea și stabilirea salariului atât prevederile Codului Muncii, cât și cele ale, salariul de bază brut lunar al reclamantului, negociat între părți fiind mai mare decât salariul de bază minim brut, iar cu referire la sporul de vechime de 25% acesta nu se cuvine, din contractul individual de muncă și actele adiționale nerezultând că părțile ar fi negociat și acordarea unui atare spor.
S-a admis ca întemeiată solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale pe perioada octombrie 2007-iunie 2008, cu motivarea că pe această perioadă statele de plată nu sunt semnate de reclamant, spre deosebire de luna noiembrie 2007 când statul de plată este semnat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat, în termenul legal prev. de art. 79 din Legea nr.168/1999, recurs, reclamantul, solicitând casarea sentinței, în sensul de a obliga pârâta nu la plata sumei de 6097 lei, ci la plata sumei de 15712 lei, ca restanțe salariale pe perioada 01.09.2005-30.06.2008, actualizată cu dobânda legală aferentă fiecărei perioade când a fost modificată, începând cu data de 01.05.2008 până la data efectuării plăți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se critică sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, atât sub aspectul reținerii achitării drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2007, deoarece chiar pârâta a recunoscut că nu i-a plătit acest salariu, cât și sub aspectul neacordării diferențelor salariale solicitate pe perioada 01.09.2005-31.06.2008, ca urmare a necorelării de către pârâtă a salariului său cu salariul minim prevăzut de lege aferent postului stabilit prin contractul individual de muncă și a actelor adiționale, adică de șef de brigadă și a neacordării sporului de vechime. În acest sens, recurentul invocă prevederile Legii nr. 130/1996, art.38 codul Muncii; contractul Colectiv de muncă la nivel național 2007-2010. Depune ca și practică judiciară în sensul acordării sporului de vechime decizia civilă nr. 344/2008 a Curții de Apel Timișoara.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 codul Muncii, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Sub primul aspect invocat: achitarea drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2007- este de reținut că faptul că statul de plată aferent lunii în discuție este semnat la rubrica recurentului-fila 125, ori potrivit art. 163 alin.1 codul Muncii "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit"
În acest context în care angajatorul a făcut dovada plății salariului, cu statul de plată semnat, sarcina probei se răstoarnă, reclamantului recurent, revenindu-i obligația să-și dovedească susținerile în sensul că nu-i aparține semnătura, potrivit art.1169 codul Civil. În lipsa acestei dovezi contrari, în mod corect prima instanță a reținut netemeinicia pretențiilor sale.
Sub cel de-al doilea aspect invocat: plata diferențelor salariale între salarial încasat și salariul minim aferent postului ocupat, cuvenit potrivit legii, de asemenea, criticile recurentului se vizează a fi nefondate.
Astfel, cum justificat a reținut prima instanță cu trimitere la 157 alin.1, art. 159 alin.2 codul Muncii, salariile sunt rezultatul negocierii dintre părțile semnatare ale contractului individual de muncă, iar în cazul de față, părțile au negociat în perioada 2005-2008 un salariu mai mare decât salariul de bază minim brut.
În concret, prin contractul individual de muncă încheiat între părți, sub nr. 65/ 01.09.2005 salariul negociat a fost de 310 lei (3-6), iar ulterior, prin actele adiționale încheiate la data de 07.09.2005 (fila 8), 01.01.2008 (fila 9) a fost majorat la suma de 610 lei, respectiv 1000 lei brut lunar. În această perioadă salariul de bază minim brut orar pe țară stabilit de Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 (art.39 alin.3), respectiv 2007-2010( art.40 alin.4) a fost de 3.300.000 lei ROL, respectiv 440 lei RON. Deci, justificat prima instanță a reținut că salariul negociat de părții respectă cerințele art.159 alin.2 codul Muncii, fiind superior salariului minim brut orar pe țară.
Raportarea recurentului la un alt coeficient minim de ierarhizare, vizând studiile superioare, este nefondată, deoarece, art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010-invocat de reclamant-se referă la încadrarea pe funcția pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, ori funcția ocupată de acesta, nu cerea atari studii (a se vedea contract individual de muncă, răspuns la interogatoriu-poz.4 fila 271).
În fine, cu referire la sporul de vechime este de reliefat faptul că prevederile Codului Muncii în actuala reglementare nu mai cuprind printre sporurile minime ce se impun a fi acordate și sporul de vechime; așa încât în aplicarea art.157 din acest act normativ, părțile au libertatea contractuală de a negocia la încheierea contractului individual de muncă, care anume sporuri se acordă fiecărui salariat, precum și modalitatea de acordare a acestora. Aceeași libertate contractuală este prevăzută și de art. 41.N; doar pentru sporurile enunțate la alin. 3.lit.a) și b) - pentru condiții deosebite de muncă, pentru condiții nocive de muncă- prevăzându-se expres că nu se includ în salariul de bază.
În speță, prin contractului individual de muncă și actele adiționale la acesta, părțile nu au convenit acordarea unui atare spor ( spor pentru vechime în muncă) distinct de salariul negociat ( a se vedea M lit.J punct 2-fila 4), ca atare, în mod corect, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantului sub acest aspect sunt lipsite de temei legal. Invocarea de către recurent a practicii judiciare atașate la dosar nu are relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de lege.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, că nu este incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres prev. de art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă, așa încât în temeiul art. 312 alin.1 cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.552/LM/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.AD
Tehnored.DA/TM/ 2ex.
Jud.
.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
