Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1125/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1125/
Ședința publică din 27 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția -ă a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T B, împotriva sentinței civile nr.416 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.416 din 25 martie 2008 Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, Ministerului Educației,Cercetării și T și a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Școala -ă de, Primarul localității de, Consiliul local de, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 85.01.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantei, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T dispune de calitate procesual pasivă în cauză, întrucât are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politice în domeniul învățământului, incluzând și politicile salariale, asigurând modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare procesului de învățământ și educație. În plus, calitatea de semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură Ministerul Educației,Cercetării și T este responsabil de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract. Mai mult, potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ cuprinde printre altele și cheltuielile de personal, alin.17 al aceluiași articol stabilind că prin bugetul se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Recurentul a solicitat în principal, admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurentul a mai arătat că începând cu iunie 1998 conform dispozițiilor art.24 coroborate cu art.23 din Legea 154/1998, raportat la anexa VII/1 din același act normativ, coeficienții de ierarhizare a personalului didactic au fost modificați inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997. Prin OG 8/2000 și OG 11/2007, a fost reglementată în detaliu salarizarea personalului didactic fiind prevăzuți coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50. În opinia recurentei anexele la actele normative trebuie apreciate ca fiind părți integrante ale ordonanțelor și aplicate ca atare.
Împotriva aceleiași hotărâri declarat recurs și Ministerul Educației,Cercetării și
Recurentul a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, criticând în esență cu privire la această excepție, modalitatea în care instanța de fond a interpretat prevederile art.167 din Legea 84/1995.
Pe fondul cauzei, Ministerul educației, cercetării și Taa rătat că instanța a apreciat în mod greșit creșterea de 1/25 ca fiind un coeficient diferit denumindu-l astfel "adaos salarial". În acest fel, reclamanta a beneficiat de o plată dublă. În acest sens recurentul a exemplificat modalitatea de calculul cuprinsă în anexă, evidențiind faptul că trecerea de la o tranșă de vechime la alta pentru cadrele didactice cu o vechime în învățământ de pesete 30 de ani, s-a făcut prin aplicarea proporției prev. de art.50, astfel că raportându-se la anexele actelor normative vizând salarizarea personalului didactic în opinia recurentului, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenți:
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectiv bugetul de stat prin bugetul local.
Directorul unității de învățământ este, potrivit dispozițiilor legale, ordonator secundar de credite. Astfel fiind, acesta gestionează sumele de bani provenite așa cum arătam, prin bugetul local și de la bugetul local prin ordonatorul principal, respectiv primarul, și sumele venite de la bugetul de stat prin ordonatorul principal, respectiv Ministrul Educației, Cercetării și
În altă ordine de idei, așa cum a reținut instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind astfel responsabil de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile Legii 500/2002, curtea apreciază că recurenții au calitate procesuală pasivă astfel că, excepțiile invocate de aceștia în calea de atac sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanta este cadru didactic încadrat la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Acestor transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului și au în vedere coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. Creșterile salariale față de segmentele de vechime sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a conține, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile recurenților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ și aceste tranșe suplimentare de vechime nu pot fi primite întrucât pe de o partelegiuitorul nu a prevăzut expres acest lucrunici în lege nici în anexele ce o însoțesc iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază ocreștere de 1/25 suplimentarăci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Având în vedere cele de mai sus instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, și Ministerul educației, Cercetării și T cu sediul în B--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.416 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
