Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1214/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1214/
Ședința publică din 15 Iulie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, sector1,--30, și Consiliul local al municipiului Reghin, cu sediul în Reghin,-, județul M, și Primarul municipiului Reghin, împotriva sentinței civile nr.538 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș,m în dosarul nr- (număr în format vechi 356/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursurile pârâților Direcția -ă a Finanțelor Publice M și Ministerul Educației, Cercetării și T sunt declarate și motivate în termen legal, cel al Consiliului local al municipiului Reghin și Primarului municipiului Reghin, nu este declarat în termen legal (sentința atacată a fost comunicată la data de 09.06.2008, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 23.06.2008, conform ștampilei de pe plicul cu care a fost expediat), s-a cerut judecarea în lipsă,conform prevederilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată că se află în stare de judecată cauza, invocă din oficiu excepția tardivității recursului Consiliului local al municipiului Reghin și Primarului municipiului Reghin, unește excepția cu fondul și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 538 din 3 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Educației, Cercetării și T, precum și excepția inadmisibilității acțiunii;
- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu program Prelungit nr. 1 Reghin, Primarul municipiului Reghin, Consiliul local al municipiului Reghin, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T;
- a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale, reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte două ore săptămânal, peste norma didactică, în perioada 25 ianuarie 2005 - 25 ianuarie 2008;
- a dispus ca despăgubirile să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective;
- pârâții Grădinița cu program prelungit nr. 1 Reghin și Inspectoratul Școlar Județean M au fost obligați să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantei cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.16 din nr.OUG 45/2003, art. XIII alin.1 din G nr. 32/2001, art.18 din G nr. 538/2001 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.68 alin.1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale HG nr. 223/2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului didactic, noțiune legală care include și funcțiile didactice de educator, învățător și institutor, conform art. 3 raportat la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, având o vechime în învățământ de peste 25 de ani și are gradul didactic Activitatea didactică a reclamantei, constituie o activitate normată potrivit dispozițiilor art.128 din Codul muncii și art.44 din legea sus citată. Art.44 alin.3 din Legea nr.128/1997 face trimitere expresă la noțiunea legală de "normă a educatorului, a învățătorului sau a institutorului". Norma didactică a persoanelor sus indicate reprezintă un număr de ore corespunzătoare activității de învățământ, deci este o normă de timp în accepțiunea Codului muncii, exprimată în ore, ca și în cazul celorlalte categorii de personal didactic.
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile legale de mai sus, în mod firesc și legal și activitatea didactică a reclamantei se vădește a fi normată, norma didactică a acesteia fiind egală cu numărul de ore prevăzute pentru un post, respectiv pentru fiecare clasă sau clase simultane de școlari. Prin excepție, doar în ipoteza grădinițelor cu program săptămânal sau prelungit, posturile se normează pe ture.
Ca atare, este inadmisibil ca educatorii, învățătorii și institutorii, cu o vechime de peste 30 de ani și cu gradul didactic I, să nu beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului.
În plus, art.45 din Legea nr.128/1997 nu distinge între diferitele funcții didactice care compun noțiunea legală de "personal didactic", astfel că nu este admisibilă excluderea reclamantei de la beneficiul garantat de lege. Cele de mai sus, se întregesc și cu dispozițiile art.5 din Codul muncii, art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât excluderea ar însemna o discriminare a categoriei socio-profesionale, din care face parte reclamanta.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, Ministerul Educației, Cercetării și T, Consiliul local al municipiului Reghin și Primăria municipiului Reghin.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Mai mult, dispozițiile art. 167 alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, prevăd că"finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract -, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ."Astfel, în mod cert, legiuitorul a înțeles să atribuie, responsabilitatea finanțării învățământului preuniversitar în sarcina autorităților administrației publice locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport cu situația de fapt învederată de intimata-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, deoarece începând cu iunie 1998, conform dispozițiilor art. 24 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 23 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, raportat la Anexa nr. 7/1 din același act normativ, coeficienții de multiplicare (ierarhizare) ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997), au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile aferente tranșelor de vechime.
De asemenea, începând cu aprilie 2000, prin nr.OUG 8/2000, au fost introduse în legea nr. 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime, iar din ianuarie 2007, anexele introduse prin nr.OUG 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG 11/2007, care, de asemenea, reglementează, în detaliu, salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
În acest context, baza de calcul și modul concret de calculare a fiecărui coeficient de salarizare ( de ierarhizare ) se stabilesc tot prin prevederi legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr. 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunțit aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii. Astfel, prevederile anexelor Legii nr. 128/1997, care stabilesc în mod detaliat coeficienții de salarizare, sunt obligatorii, conform art. 1 alin.5 din Constituție, atât pentru intimați, dar și pentru instanță, care nu poate stabili sau cuantifica alți coeficienți de salarizare decât cei pe care îi determină legea.
Pârâții Consiliul Local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin au solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive atât a Municipiului Reghin, cât și a Consiliului Local al municipiului Reghin, iar în situația respingerii excepției să se stabilească în concret sarcinile ce revin fiecărui pârât - parte în proces.
În motivarea recursului s-a arătat că în municipiul Reghin există 6 centre bugetare care includ unitățile de învățământ, fiecare centru fiind condus de un ordonator secundar de credite. Primăria cuprinde în bugetul local la "cheltuieli personal pentru învățământ" suma care îi este comunicată de Direcția -ă a Finanțelor Publice M, înainte de aprobarea bugetului local și care urmează a fi distribuită individual fiecărui centru bugetar conform solicitării acestora, iar plata salariilor se face la nivelul fiecărui centru bugetar din suma cuvenită și repartizată lunar.
În consecință Primăria este doar un intermediar între Direcția -ă a Finanțelor Publice și centrele bugetare și nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
În situația în care instanța apreciază că pârâții recurenți au calitate procesuală pasivă, s-a susținut că aceasta trebuie să fie determinată, cu stabilirea în concret a sarcinilor ce revin autorității publice locale. În acest context s-a precizat că autoritatea publică locală nu se opune plății efective a drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească atacată, însă acestea trebuie virate către bugetul local de Direcția -ă a Finanțelor Publice, sumele respective neputând fi achitate direct din sumele bugetului local, deoarece s-ar încălca prevederile art. 14 alin. 3 și 4 din Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tas olicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat în primul rând faptul că există contradictorialitate între considerentele sentinței primei instanțe și dispozitiv. Astfel, instanța a reținut în considerente că pârâtul nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, însă în dispozitiv a admis acțiunea și față de Ministerul Educației, Cercetării și De asemenea instanța a reținut pe de o parte că Legea nr. 220/2007 nu retroactivează iar pe de altă parte s-a reținut că legiuitorul a instituit o majorare salarială, recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare, însă a căror scadență este situată în timp după intrarea în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a susținut că aspectul care trebuia elucidat de către instanța de fond este acela al momentului la care se pun în aplicare prevederile Legii nr. 220/2007. Această lege a aprobat cu modificări nr.OG -, însă aceste modificări au vizat doar coeficienții de multiplicare detaliate pe grade didactice. Modificarea acestor coeficienți nu conduce însă la concluzia că aceștia trebuie să fie aplicate de la 1 ianuarie 2007, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a distins.
S-a mai arătat faptul că instanța de fond a interpretat prevederile Legii nr. 220/2007 în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, raportându-se la considerații străine de fondul pricinii și de prevederile legislative. Întrucât Legea nr. 220/2007 nu prevede textul ci o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare, în conformitate cu principiul efectului imediat al legii noi, prevederile acestei legi se aplică de la data intrării în vigoare și nu de la data de 1 ianuarie 2007.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007,nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
În ceea ce privește contradicțiile invocate de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării referitoare la sentința instanței de fond, este adevărat că în considerentele acestei sentințe s-a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și T nu are calitate procesuală pasivă, iar prin dispozitiv această excepție a fost respinsă, însă trebuie avut în vedere faptul că dispozitivul hotărârii este cel care intră în puterea lucrului judecat, iar sentința de respingere a excepției este corectă. De altfel în ceea ce privește obligarea acestui minister la plata drepturilor salariale, soluția instanței de fond nu a fost criticată.
În privința neretroactivității Legii nr. 220/2007 nu s-au reținut aspecte contradictorii, instanța de fond apreciind că această lege nu a instituit obligații salariale cu scadențe retroactive, ci prin aprobarea nr.OG11/2007 fără modificarea prevederilor referitoare la aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice a recunoscut drepturi salariale pentru perioade anterioare și care urmează să fie plătite în viitor.
În ceea ce privește recursul declarat de Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin, din actele dosarului rezultă că sentința pronunțată de instanța de fond i-a fost comunicată recurenților la data de 6 iunie 2008, iar recursul declarat a fost înregistrat la Tribunalul Mureș la data de 24 iunie 2008.
Conform prevederilor art. 80 din Legea nr. 169/1998, în materia conflictelor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, ținând seama de data comunicării hotărârii atacate, se constată că la data declarării recursului termenul de 10 zile era împlinit și prin urmare, recurenții pârâți erau decăzuți din dreptul de a mai exercita calea de atac dedusă judecății.
În aceste condiții, ținând seama de faptul că pârâții Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin nu au exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, recursul declarat de aceștia se impune a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 538 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv recursul declarat de Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin, împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-22.07.2008- GREFIER,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
