Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(907/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1219/
Ședința publică din 27.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Scrob
GREFIER -
***************************
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.2062 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Se înE.ză faptul că intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 19.02.2009, copia carnetului de muncă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă de către recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul T, reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2062 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă- Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, și pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției la calculul și plata diferențelor de spor de fidelitate între cel acordat magistraților, prin OUG nr.27/2006, și cel acordat grefierilor, începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și până la data executării hotărârii judecătorești.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) să includă în bugetul de stat sumele datorate, la prima rectificare de buget, și a fost obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
De asemenea, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pe viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, ispozi iile art.6 din Codul Muncii consacr principiul " pentru munc egal, retribu ia fie egal ", principiul ce se reg se te n art.23 din Declara ia Universal a Drepturilor Omului.
Urm nd logica dispozi iilor mai sus enumerate, instan a a re inut, s-ar nc lca principiul egalit ăț ii dac nu s-ar adopta solu ii diferite referitoare la salarizarea diferitelor categorii profesionale.
S-a constatat func iile, natura activit ăț ii, importan a muncii, statutul,condi iile de numire i recrutare, atribu iile conferite de lege magistra ilor i personalului auxiliar de specialitate sunt profund diferite neput nd fi analoage i comparabile, necesit nd astfel un tratament salarial diferen iat, solu ia i( diferen iat reg sindu-se n stabilirea salariilor de baz diferen iate pentru cele dou categorii profesionale.
Conform Legii nr.45/2007, art.41magistra ii beneficiaz pentru vechimea n munc, de un spor de vechime de la 25% calculat la salariul de baz, dup care urmeaz: ntre 3 i 5 ani - 5%; de la 5 la 10 ani-10%; de la 10 ani-15 ani - 15%; de la 15 ani - 20 ani - 20%; peste 20 de ani -25%.
Personalul auxiliar de specialitate beneficiaz potrivit dispozi iilor art.13 din Ordonan a nr.8/2007 pentru vechimea n munc de un spor de vechime de la 25%, stabilit n acelea i procente ca i pentru magistra
Potrivit art.7 din nr.OUG27/2006, pentru condi ii deosebite de munc, grele, toare sau periculoase acestora li se acord un spor de 15%, din indemniza ia de ncadrare brut lunar . Art.22 din nr.OG8/2007, reia dispozi iile mai sus enun ate, personalul auxiliar de specialitate beneficiind pentru condi ii deosebite de munc de un spor n acela i procent de 15. Pentru activitatea desf ăș urat, at t magistra ii t i personalul auxiliar de specialitate, t beneficiaz la sf itul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemniza ie de ncadrare brut i din ultima lun a anului pentru care se face premierea (art.18 din OUG nr.27/2006 i art. 15 din OG nr.8/2007).
n raport cu vechimea efectiv n func ie, magistra ii, personalul asimilat i personalul, auxiliar de specialitate beneficiaz de o majorare, calculat n procente, a indemniza iei de ncadrare brut lunar.
Prin acordarea unui spor de fidelitate n procente diferite celor dou categorii profesionale (de la 30% magistra ilor - art.4 din OUG nr.27/2006 i de la 20%persobnal auxiliar - art.16 din nr.OG8/2007) se creeaz o dit discriminare ntre magistra i i personalul auxiliar de specialitate, at t timp t toate celelalte sporuri comune celor dou categorii profesionale (spor vechime, spor condi ii grele, premiul anual) sunt acordate n acela i procente.
Aplicarea acelora i procente pentru sporul de fidelitate la indemniza ii de ncadrare brute - lunare diferen iate, conduce la un salariu net diferen iat, a nc t nu se poate re ine ap rarea âților s-ar crea o discriminare a magistra ilor fa ță de reclamant, av nd n vedere func iile sunt diferite i necomparabile.
Potrivit art.1088 Cod civil, debitorul este os ndit, de se cuvine, la plata de daune-interese pentru neexecutarea obliga iei sau pentru nt rzierea execut rii, a nc t instan a a obligat âții pl teasc diferen a de spor de fidelitate, actualizat cu indicele de infla ie, ca urmare a devaloriz rii monedei na ionale.
tul Ministerul Finan elor Publice (Ministerul Economiei i Finan elor) este institu ia care spunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum i de elaborarea proiectelor de rectificare bugetar, a nc t instan a a obligat acest t includ sumele datorate reclamantei n bugetul de stat, la prima rectificare de buget.
Împotriva acestei sentin e au declarat recurs motivat, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției a arătat că, prin acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel București Tribunalul Teleorman și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea, intimata-reclamantă, încadrată ca personal auxiliar în cadrul Judecătoriei de Vede, a solicitat instanței obligarea pârâților la plata aceluiași spor de fidelitate acordat magistraților în baza art.4 din OUG nr.27/2006, începând cu luna aprilie 2006 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație.
Recurentul a apreciat că hotărârea pronunțată în această cauză este netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ, întrucât, din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art.1 alin.2, "exercitarea drepturilor enunțate" art.1 alin.3, "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.1, "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pe aceeași linie de idei, recurentul-reclamant a arătat că, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii depășește cadrul legal reglementat prin G nr.137/2000, ce are în vedere fapte sau acte de discriminare, iar nu examinarea și cenzurarea dispozițiilor legale cuprinse în legi, ordonanțe sau chiar acte administrative cu caracter normativ.
Diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că reclamantul face parte dintr-o categorie profesională diferită care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, are atribuții și responsabilități deosebite. De aceea, există acte normative diferite în domeniul salarizării, G nr.8/2007, respectiv nr.OUG27/2006, care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor pentru cele două categorii profesionale, drepturi ce nu pot fi identice.
Astfel, se are în vedere conceptul de vechime în specialitate care este diferit, respectiv vechime efectivă în funcția auxiliară de specialitate și vechimea numai în funcția de magistrat sau personal asimilat magistraților. Rezultă că diferențierea nu este arbitrară, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirea profesională diferită și de responsabilitățile fiecăreia dintre cele două categorii de funcții.
Legiuitorul, căruia îi revine sarcina de a stabili sistemul de salarizare pentru sectorul bugetar, a "reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, elemente care determină o salarizare diferită a celor două categorii de personal, dar fără a se aduce atingere astfel principiului egalității în fața legii.
Prin modul de fidelizare diferențiat al magistraților față de cel al personalului auxiliar, legiuitorul a vrut să evidențieze importanța acestei funcții într-un stat de drept, rolul complex pe care îl are magistratul în făptuirea actului de justiție și răspunderea pe care acesta o are în interpretarea și aplicarea corectă legilor.
În mod cu totul eronat, instanța de fond a considerat că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal indiferent de funcția ocupată, nivelul de pregătire etc. numai în baza faptului că celelalte sporuri au fost acordate în procente egale atât magistraților cât și personalului auxiliar, întrucât, altfel, s-ar crea o discriminare între cele două categorii.
Potrivit art.1 alin.3 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Pe de altă parte, din dispozițiile art.5 și art.6 Codul muncii și din dispozițiile OG nr.137/2000, rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și criteriile de discriminare interzise lege ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Curtea Constituționala prin decizii a statuat că "legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă". De asemenea, în continuarea argumentației, Curtea Constituțională statuează că în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situaților egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv reprezintă nici privilegii și nici discriminări".
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu, importanța și complexitatea funcției de magistrat față de cea de personal auxiliare și sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între magistrați și personalul auxiliar din cadrul instanțelor.
În susținerea recursului declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, s- învederat instanței că recursul declarat este în termen, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor și-a ales, potrivit art.87 pct.1 pr.civ. domiciliul procesual la sediul T din A,-, T, iar hotărârea a fost comunicată la sediul din-, Sector 5
Prin hotărârea atacată, instanța a acordat intimatei-reclamante, personal auxiliar în cadrul Judecătoriei de Vede, ale cărei drepturi salariale sunt reglementate de nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, drepturile salariale reprezentând spor de fidelitate în cuantumul prevăzut pentru magistrați de către art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acordarea sporului de fidelitate în cuantumul prevăzut art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, practic procedând la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și l-a obligat să includă în bugetul de stat sumele datorate la prima rectificare de buget.
Pentru a decide astfel, așa cum reiese din practicaua sentinței atacate, instanța a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Aceleași motive sunt reținute și în motivarea sentinței atacate, însă în dispozitivul sentinței atacate instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat la raportul juridic dedus judecății, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă.
Întrucât drepturile solicitate sunt drepturi de natura salarială, potrivit art. 282 din Codul muncii, într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai intimata-reclamantă și intimații pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman, care au atribuții în salarizarea acestora.
Potrivit art.20 alin. 1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, art.7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. 5 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor cât și Ministrul Justiției sunt ordonatori principali de credite.
Conform art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Una dintre atribuțiile Ministrului Justiției este, potrivit art.4, pct. 2 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea s-a și a unităților subordonate, repartizarea alocațiilor bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlul.
Parlamentul adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. A 2. din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările ulterioare".
Rezultă deci că această instituție nu are printre atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Mai mult, art.4 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificata și completata prin Legea nr.110/2007 prevede: "Ordonatori principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că, conform art.16 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani -10%; de la 15 la 20 de ani -15%; peste 20 de ani - 20%".
Potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10la 15 ani-20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%.
Contrar celor reținute de instanță, diferențierea în ceea ce privește cuantumul sporului de fidelitate între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, sporuri prevăzute prin acte normative diferite, nu contravine dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul muncii, care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod legal, întrucât personalul auxiliar de specialitate nu desfășoară aceleași activități ca magistrații.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă care să poată fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000, republicată.
Conform art.2 alin.1, din actul normativ sus citat, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Potrivit art.1 alin.3 din nr.OG137/2000, republicată "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este, de asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar de specialitate face să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte.
Mai mult, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu se poate vorbi de discriminare în situația intimatei-reclamante.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Pentru a pronunța soluția de admitere a cererii reclamantei, prima instanță a interpretat dispozițiile art.6 din Codul Muncii și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului în sensul că prin acordarea unui spor de fidelitate în procente diferite celor două categorii profesionale (magistrați și personal auxiliar) s-a creat o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, reținând că, atâta timp cât toate celelalte sporuri comune celor două categorii profesionale (spor vechime, spor condiții grele, premiu anual) sunt acordate în aceleași procente.
Curtea apreciază că diferențierea în ceea ce privește cuantumul sporului de fidelitate între magistrați și personalul auxiliar,sporuri prevăzuteprin acte normative diferite, nu contravine dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul Muncii, care consacră, pentru toți salariații, principiul potrivit căruia pentrumuncă egală și pregătire profesională egalăsă fie retribuiți în mod egal, deoarece personalul auxiliar de specialitate nu desfășoarăaceleași activitățica și magistrații.
În ceea ce privește existența unei discriminări între reclamanta și categoria profesionala amintita, Curtea reține dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 prevăd că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrângere sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală, infectare, apartenența la o categorie defavorizată precum și alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, sociale și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Mai departe, art.1 alin.3 din OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoane aflate în situațiicomparabile.
Din analiza textelor de lege amintite rezultă că, pentru a exista discriminare, se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, sporul de fidelitate in procentul solicitat de reclamanți nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse.
În condițiile în care personalul auxiliar de specialitate nu desfășoară activitățile prevăzute de actele normative speciale, aplicabile magistraților, nu poate pretinde în mod fundamentat că depune o muncă egală cu cei care îndeplinesc și aceste sarcini oricum diferite și suplimentare față de cei care nu le au stabilite, neputându-se discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
De asemenea, faptul ca personalul auxiliar de specialitate nu primește sporul de fidelitate in cuantumul pretins prin prezenta acțiune, nu contravine art.6 al.2 din Codul muncii, invocat de reclamanta, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât față de specificul muncii diferit, cele două categorii de personal auxiliar nu se află în aceeași situație.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamantei constă în solicitarea de a i se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru alte categorii profesionale, deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamantei nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
În plus, intimata-reclamanta nu a arătat criteriul sau criteriile prevăzute de lege și care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că pretențiile deduse judecății de către intimata-reclamantă sunt lipsite de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia reclamantei nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.4 pct.3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
Drept consecință, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica sentința recurată, în tot, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.2062 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanta, n contradictoriu cu âț ii Ministerul Justi iei, Curtea de Apel Bucure t i, Tribunalul Teleorman i Ministerul Finan elor Publice, cu citarea Consiliul Na ional pentru Combaterea Discrimin rii, n calitate de expert.
Irevocabil .
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
27.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Ceaușescu Maria, Scrob
