Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1224/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1224
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, împotriva sentinței nr. 1980 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D reprezentată de consilier juridic, lipsind recurentul reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1980 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", în numele membrilor de sindicat, C, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C-
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, sunt salariați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prin Anexa nr. 52 la Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 la punctul A se prevede acordarea unui spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase în cuantum variabil, de 75 - 100% din salariul de bază personalului de specialitate din domeniul asistenței sociale, medico-sanitare și personalul auxiliar din aceste domenii, care își desfășoară activitatea în compartimentele în care sunt găzduiți și îngrijiți bolnavii sau TBC și bolile infecto-contagioase; personalul care lucrează în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap; personalul care lucrează în centre de plasament, centre de urgențe, centre rezidențiale pentru persoane vârstnice, centre de îngrijire și asistență, case de tip familial și complexe de servicii, locuințe protejate și alte structuri rezidențiale sau familiale cu specific similar sau echivalent care găzduiesc și îngrijesc copii sau adulți cu handicap.
În articolele 8 - 14 din același Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 sunt stabilite condițiile de acordare a acestor sporuri.
Relevantă pentru cauza de față este reglementarea cuprinsă în art. 14 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009, care stabilește că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială".
De asemenea, în art. 15 din același contract menționat mai sus "Cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1 - 5.4 stabilește de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor aplicate organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă".
Rațiunea atribuirii către șeful ierarhic superior ( ulterior aprobată de ordonatorul de credite) a sarcinii de nominalizare și stabilire a posturilor ce pot beneficia de un spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase este determinată de faptul că acesta este în măsură să aprecieze, în funcție de natura atribuțiilor și locul de muncă al fiecărui subordonat, care dintre acestea presupun condiții grele, nocive, de risc, de responsabilitate etc. Mai mult, funcție de întrunirea tuturor condițiilor de acordare a sporului, se poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 100%.
Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați în anumite locuri de muncă ale unității pârâte, determinat de condițiile de muncă, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Ca urmare, sporul prevăzut de anexa 5.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, funcție de specificul locului de muncă salariatului, dar și de bugetul alocat.
Instanța nu a înlăturat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul de asistență socială pe anii 2007 - 2009 cu privire la acordarea acestui drept salarial pentru reclamanți, însă, față de considerentele expuse, a constatat că se condiționează obligația de plată de parcurgerea procedurilor prevăzute în art. 14 și 15 din contractul colectiv de muncă.
Fiind o prerogativă a conducătorului unității, chiar și în lipsa unei nominalizări a posturilor ce beneficiază de acest spor, instanța nu se poate substitui angajatorului și nici sindicatului, în sensul stabilirii locurilor de muncă ce presupun recunoașterea sporului, neavând la îndemână prevederi exprese care să vizeze criteriile pentru acordare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII criticând-o ca nelegală și netemeinică, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 299-316.pr.civ. arătând în esență că, reclamanții în fapt desfășoară activitățile prevăzute de lege, iar în drept sunt beneficiari ai prevederilor CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009.
Întrucât angajatorul nu a procedat împreună cu sindicatul consultativ la stabilirea în concret a cuantumului respectivului spor, reclamanții au solicitat tocmai cuantum ul minim prevăzut de actul normativ.
Invocarea propriei culpe a angajatorului în ceea ce privește neincluderea în bugetul de venituri și cheltuieli a sumelor necesare acordării sporului de 75%din salariul de bază nu poate conduce la concluzia privării reclamanților de acest drept.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art.14 din CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială.
Articolul 15 din același contract colectiv de muncă menționat mai sus, arată că se stabilește cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1-5.4, de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă.
În cauză, nu s-a făcut dovada că a avut loc nominalizarea personalului care beneficiază de spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase în cuantum de 75-100% din salariul de bază, de către conducerea societății cu consultarea sindicatului, în cauză neputându-se reține că devine aplicabil CCM la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, dacă nu s-au parcurs fazele de negociere.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că nu este înlăturată aplicarea CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, cu privire la acordarea acestui drept salarial, însă obligația de plată a acestuia este condiționată de parcurgerea procedurilor prevăzute de art. 14 și 15 din contractul colectiv de muncă.
Criticile invocate în recurs nu sunt de natură a atrage casarea sau modificarea sentinței care este legală și temeinică și nici nu pot reprezenta motive de ordine publică și care potrivit art. 306 alin. 2.pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, împotriva sentinței nr. 1980 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex./
22.02.2010
Red.//
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Marian Lungu, Marin Panduru
