Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(6580/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1227R
Ședința publică din 27.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4317 din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47024/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta, prin avocați, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.15623/2008, și, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, și intimata, prin avocat, împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.26427/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spere rejudecare pentru administrare probe. În subsidiar, solicită reține cauza spre rejudecare și modificarea sentinței civile prin admiterea acțiunii. Critică sentința instanței de fond în sensul că nu au fost administrate toate probele solicitate, respectiv proba cu expertiză pentru a se vedea dacă s-au plătit drepturile salariale pretinse. Mai arată recurenta că decizia Comisiei Paritare nu-i este opozabilă.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că pentru anul 2003 aceste drepturi salariale, ce fac obiectul cauzei, au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4317 din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47024/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în forma aplicabila la data de 25.02.2003 avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paște și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord ca în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paște și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paște și C, începând cu anul 2004.
Pentru aceasta perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor, instanța a constatat că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări.
Modificările negociate au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în anul 2006 și 2007, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Referitor la dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare, instanța de fond a reținut că neclaritatea articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Având în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat, precum și din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a considerat că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007, sunt drepturi ce încă din anul 2003, au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ". Voința pârâților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005, se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007. Trebuia precizat că și la data hotărârii respective, aliniatul 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2007, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
În concluzie, voința reala a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili ca și în anii 2004-2007, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Aceasta situație rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paște și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003, iar în contractele colective încheiate în anii 2005 - 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectată și raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, în fiecare an angajații au beneficiat de majorarea salariului de bază, ce includea și suplimentările introduse din anul 2003. Prin aceste majorări, suplimentările introduse în salariul de bază au fost echivalente salariului brut de bază majorat.
Susținerea reclamantei, în sensul că acordul încheiat de comisia paritara produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut nu a fost reținută de instanța, întrucât, deși acesta a fost încheiat la data de 18.06.2007, scopul său a fost de a da o interpretare "unică și eficientă" dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare până la alte modificări.
Numai dacă decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivității acestor prevederi, însă nu și în cazul dat, când textele interpretate produc efecte prin ele insele, chiar și în lipsa existenței actului interpretativ și au fost aplicate în perioada 2004-2007 chiar în sensul în care au fost ulterior interpretate, respectiv în sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora în salariile de bază ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice provenind de la însăși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Mai mult, prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Nu s-a putut reține faptul că, nici aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Paște" nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, dacă ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o și comisia paritara, stabilind că înțelesul aliniatului 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Împotriva acestei sentin e a declarat recurs motivat, recurenta.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat obiectul acțiunii, rezumându-se la a considera că se pune doar problema verificării includerii primelor de Paște și C în salariul de bază și respingând proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Recurenta a susținut că, prin acest comportament restrictiv în privința probelor, i-a fost îngrădit dreptul la apărare, la aș susține acțiunea, hotărârea primei instanțe nefiind fundamentată pe înscrisuri de natură salarială contabilă financiară, emanând de la societatea pârâtă, din care să rezulte salariile încasate, evoluția acestora, identificarea primelor de Paște și de C, adăugarea de sporuri sau alte drepturi salariale.
Instanța a exclus probele cu relevanță în cauză, respectiv statele de plată și expertiza contabilă, probe pe baza cărora s-ar fi stabilit fie neplata primelor fie includerea lor în salariu, neîndeplinindu-șu obligația de rol activ în soluționarea pricinii.
De asemenea, recurenta a arătat că prima instanță a construit o motivare care se bazează pe speculații teoretice, modul neunitar de soluționare a unor cauze identice fiind de natură să creeze discriminare nu numai în cadrul aceleiași instanțe, dar și prin raportare la soluțiile instanțelor din țară.
Referitor la prevederile art.168, s-a arătat că instanța trebuia să interpreteze cele două alineate în forma prevăzută de Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, dar și de Contractele colective de muncă până în anul 2007, inclusiv, încercând să identifice voința reală a părților semnatare, iar în ceea ce privește decizia nr.5140/2007 a Comisiei Paritare, prin care, retroactiv, se explică sensul art.168 din Contractul colectiv de muncă, s-a susținut că acest document a fost transformat în legea părților, deși voința salariaților nu era exprimată și reprezentată în acea decizie, emisă la 3 ani de la data intrării în vigoare a Contractul colectiv de muncă în vigoare pe anul 2004.
Recurenta a făcut referire și la alte soluții pronunțate de aceeași instanță, într-o compunere diferită a completului de judecată, în cauze similare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 și art.3041pr.civ. Contractul colectiv de muncă 2004 - 2007, Constituția României, Codul muncii, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurenta-reclamantă, în calitate de salariată a intimatei pârâte, s-a solicitat obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pentru anii 2004-2007, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că, în speță, nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile recurenților, după cum reține prima instanță prin hotărârea atacată.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că intimata pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat recurentei-reclamante.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate recurentei, respingând proba cu expertiză contabilă, solicitată de reclamantă, și cererea privind depunerea la dosar a statelor de plată. deși acestea erau relevante pentru stabilirea corectă a situației de fapt și pentru soluționarea cauzei cu care instanța a fost învestită.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantei, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu salariatei.
Față de dispozițiile art.305 pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4317 din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47024/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
17.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Ignat Silvia Georgiana
