Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1238/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1238/
Ședința publică din 26 august 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții M, cu sediul în Tg.M,--3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, - - nr.28-30 sector 1, împotriva sentinței civile nr.428 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.428 din 25 martie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive Inspectoratului Școlar Județean M, a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Școala -ă Sânger, jud.M, Consiliul local al comunei Sânger, Primăria comunei Sânger, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte două ore săptămânal, peste norma didactică, în perioada 09.01.2005 - 09.01.2008, sume ce vor fi reactualizată în funcție de rata inflației, calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale până la data plății efective a debitului.
A obligat pârâții Școala -ă Sânger și Inspectoratul Școlar Județean M să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantului cu câte două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de minister, cu citarea și comunicarea, în continuare, a tuturor actelor de procedură față de minister numai la sediul DGFP
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevâdu-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamant nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către Ministerul Educației și Cercetării, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și netemeinicia acțiunii reclamantului.
În opinia recurentului, cheltuielile de salarizare ale cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar fiind finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal. Recurentul mai învederează și faptul că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de chemare în judecată privind emiterea unui ordin de ministru, elaborarea unor norme, instrucțiuni sau metodologii. Obiectul dedus judecății este plata unor drepturi salariale și, prin urmare, prima instanță nu trebuia să constate că ministerul elaborează cadrul normativ financiar, ci trebuia să verifice dacă într-adevăr ministerul are calitatea de ordonator de credite pentru instituțiile din învățământul preuniversitar.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Reclamantul face parte din categoria personalului didactic, noțiune legală care include și funcțiile de educator, învățător și institutor conform art.3 și 5 alin.1 din Legea nr.128/1997. Activitatea didactică a reclamantului, care are o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, constituie o activitate normată potrivit dispozițiilor art.128 din Codul muncii și art.44 din legea sus citată. Art.44 alin.3 din Legea nr.128/1997 face trimitere expresă la noțiunea legală de "normă a educatorului, a învățătorului sau a institutorului". Norma didactică a persoanelor sus indicate reprezintă un număr de ore corespunzătoare activității de învățământ, deci este o normă de timp în accepțiunea Codului muncii, exprimată în ore, ca și în cazul celorlalte categorii de personal didactic.
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile legale de mai sus, în mod firesc și legal și activitatea didactică a reclamantului se vădește a fi normată, norma didactică a acesteia fiind egală cu numărul de ore prevăzute pentru un post, respectiv pentru fiecare clasă sau clase simultane de școlari. Prin excepție, doar în ipoteza grădinițelor cu program săptămânal sau prelungit, posturile se normează pe ture.
Ca atare, este inadmisibil ca educatorii, învățătorii și institutorii, cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, să nu beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului.
În plus, art.45 din Legea nr.128/1997 nu distinge între diferitele funcții didactice care compun noțiunea legală de "personal didactic", astfel că nu este admisibilă excluderea reclamantei de la beneficiul garantat de lege. Cele de mai sus, se întregesc și cu dispozițiile art.5 din Codul muncii, art.16 alin.1 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât excluderea ar însemna o discriminare a categoriei socio-profesionale, din care face parte reclamantul.
Cu referire la criticile formulate pe fondul cauzei de recurenți, curtea reține următoarele:
Pe fond se reține că reclamantul face parte din cadrul personalului didactic și activitatea didactică a educatorilor, învățătorilor, institutorilor constituie o activitate normată potrivit disp.art.128 Codul muncii și art.44 alin.1 din Legea 128/1997.
Școala generală Sânger unde activează reclamantul atestă faptul că acesta are o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Se constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că prevederile art.42 alin.1 lit.a și art.43 alin.1 lit.a și b din Legea 128/1997, coroborat cu art.1 din OG 103/1998, prevede că norma didactică a cadrelor didactice reprezintă un număr de ore corespunzătoare activităților didactice ale acestora. Cu alte cuvinte este o activitate care presupune o normă de timp exprimată în ore iar faptul că art.43 alin.1 lit.a și b din Legea 128/1997 cuantifică acest număr de ore, nu poate conduce la concluzia că educatorii, învățătorii sau institutorii nu ar avea o normă didactică.
Concluzia firească a faptului că activitatea didactică a educatorilor învățătorilor și institutorilor este cuantificată într-o normă didactică conduce la reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului în baza disp.art.45 alin.1 din Legea 128/1997 pentru reclamant care are o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Instanța apreciază că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale din Codul muncii, din Constituție și din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților prin cuprinderea în noțiunea legală de personal didactic și a educatorilor, învățătorilor și institutorilor.
Cu privire la excepțiile invocate, curtea urmează a le respinge, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în sensul respingerii acesteia arătând că în cauză sunt incidente prevederile art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV din Legea nr.379/2005.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectiv bugetul de stat prin bugetul local.
Față de cele expuse curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației,Cercetării și T instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor art.167 alin.17 din Legea nr.84/1995.
Curtea mai reține că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil, așadar, de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei, potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și T are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului (incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs apreciază că Ministerul Educației,Cercetării și T are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de cele ce preced, recursurile declarate de pârâți sunt nefondate și în consecință urmează a fi respinse ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Direcția -ă a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3 în numele Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, și Ministerul Educației,Cercetării și T cu sediul în B--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.428 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 26 august 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
20.10.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
