Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1273/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Luminița Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către pârâtele Ministerul Sănătății B și Direcția de Sănătate Publică G, împotriva sentinței civile nr. 842 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns, pentru recurenta-pârâtă G, lipsă, consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Sănătății B și intimatul -reclamanta.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în recurs; recursurile sunt declarate și motivate în termen; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Reprezentantul recurentei-pârâtă solicită rectificarea citativului în sensul de a se trece în calitate de recurentă-pârâtă Direcția de Sănătate Publică G în loc de Autoritatea de Sănătate Publică Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, dispune rectificarea citativului în sensul că se va trece Direcția de Sănătate Publică G în loc de Autoritatea de Sănătate Publică G și având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâtă G, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Prin motivele de recurs formulate, au criticat faptul că instanța de fond a înlăturat punctul lor de vedere, respectiv acela că drepturile nu au fost acordate deoarece nu există cadru legal în ceea ce privește salarizarea personalului contractual.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că potrivit art. 94 din încheiat la nivel de ramură sanitară încheiat în perioada 2005-2007 lit. "f" stipulează faptul că" prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației" lucru care nu sa întâmplat nici până în prezent. Mai mult, prin legile bugetului de stat, în mod succesiv s-a suspendat acordarea acestor drepturi, astfel dispozițiile art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006 stipulează faptul că " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006."
În concluzie, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 842 din 25.05.2009, Tribunalul Galați - Secția civilă a admis excepția prescripției extinctive și, în consecință:
A respins pretențiile privind prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004, ca fiind prescrise extinctiv.
A admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă formulată de către reclamanta - domiciliată în T- în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică cu sediul în G- și Ministerul Sănătății Publice B cu sediul în B--3.
A obligat pârâții să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă anilor 2005 și 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 22.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligați pârâții la acordarea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada 2003-01.10.2006, sume care urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că dreptul la prima de vacanță își are temeiul în conținutul art. 49 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002, cu nr. 54984/15.11.2001. Aplicarea prevederilor acestui contract colectiv la nivel de ramură sanitară s-a prelungit prin Actul adițional cu nr-.
A mai arătat reclamanta că, în baza prevederilor Contractului Colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, la nivelul unității a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2002-2003 în care era prevăzut dreptul salariatului de a primi prima de vacanță. A apreciat reclamanta că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, astfel că nu poate fi restrâns, altfel spus, un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, o dată câștigat nu mai poate fi anulat. Având în vedere suspendările referitoare la acordarea primei de vacanță prevăzute de legile bugetului de stat, a considerat reclamanta că dreptul de a cere indemnizația de concediu se naște după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
În drept, a invocat prevederile disp. art. 38 din Codul muncii, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 41 alin. 2, art. 53 alin. 1 din Constituția României, art. 74 și 89 din Legea nr. 168/1999, prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002 și ale contractului colectiv la nivel de unitate încheiat pentru anii 2005-2007.
În dovedirea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta Direcția de Sănătate Publică G, a depus la dosar întâmpinare (filele 34-37) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că nu există prevedere legal în actul normativ de salarizare a personalului contractual pentru acordarea primei de vacanță, iar la art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007 se prevede la litera f că prima de vacanță se va acorda o dată cu modificarea legislației. De asemenea, prin întâmpinare, pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004 având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că reglementările exprese ale legilor bugetare prevăd că primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă.
În drept, a invocat disp. art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, art. 94 lit. f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare, Tribunalul o va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii: cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."
Totodată, conform art.1 si art.3 din DL.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Având în vedere că acțiunea a fost promovată la data de 22.10.2008, instanța reține că pretențiile reclamantei aferente anilor 2003-2004 sunt prescrise, urmând a fi respinse în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, Tribunalul reține că:
Potrivit disp. art. 49 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, ale cărui prevederi au fost prelungite până în anul 2005, se acordă primă de vacanță pentru salariații din direcțiile de sănătate publică, iar potrivit contractului colectiv la nivel de unitate pentru perioada 2005-2007 înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie cu nr. 6332/21.06.2006, această primă de vacanță se acordă potrivit disp. art. 89 lit..
Contractul colectiv de munca la nivel de ramură impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților la care aceștia nu ar putea renunța. După intrarea lui în vigoare, contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante. Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de către părți.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, în speță acordarea primei de vacanță pentru salariații din sistemul sanitar, inclusiv pentru personalul contractual, a fosta stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2001-2002, contract care, prin act adițional, și-a prelungit efectele pentru anii 2005-2006.
De asemenea, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, referitoare la prima de vacanță, au fost reluate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Ministerul Sănătății B și Direcția de Sănătate Publică G, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Susține pârâta Ministerul Sănătății B că atât timp cât reclamanta face parte din categoria personalului contractual din cadrul Direcției de Sănătate Publică G, orice drept salarial sau adiacent acestuia, cum ar fi prima de vacanță, trebuie să facă obiectul unei negocieri între părțile semnatare ale contractului individual de muncă și astfel, cel care ar putea fi obligat la plata acestui drept este doar Direcția de Sănătate Publică
Cum între salariații Direcției și Ministerul Sănătății nu există raporturi de muncă, conform art. 154 și următoarele din Codul muncii, acesta nu poate fi obligat în locul angajatorului.
Pârâta Direcția de Sănătate Publică G, deși recunoaște aplicabilitatea dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară nr. 54984/22/15.11.2001, acestea fiind prelungite prin Actul adițional nr-, susține că neacordarea primei de vacanță este justificată de lipsa fondurilor bănești, dar și de suspendarea legală, în mod succesiv, a plății primelor de concediu pentru anii 2003 - 2006.
Cum Direcția Sanitară a făcut o corectă aplicare dispozițiilor legale ce suspendau plata acestui drept, solicită admiterea recursului și, în rejudecare - respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinge ca atare, pentru cele ce urmează:
Atât timp cât art. 49 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială stabilește că se acordă primă de vacanță pentru salariații din direcțiile de sănătate publică, iar contractul colectiv la nivel național de unitate pentru perioada 2005-2007 - înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie cu nr. 6332/21.06.2006, în art. 89 lit. "h" - stipulează acordarea primei de vacanță, orice critică privind greșita interpretare și aplicare a legii apare ca fiind neavenită.
Corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 243 Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, executarea contractului de muncă este obligatorie, în speță - obligarea pârâtelor la plata unui drept salarial expres prevăzut în contractul de muncă, fiind pe deplin justificată.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondate recursurile, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de către pârâtele Ministerul Sănătății B și Direcția de Sănătate Publică G, împotriva sentinței civile nr. 842 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./17.12.2009
Tehnored.
5 exp./18.12.2009
Com. 3 exp./22.12.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecătorii -
Președinte:Luminița CristeaJudecători:Luminița Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
