Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1303/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin P M, cu sediul în Tg. M str. -. -, nr. 1-3, jud. M și Ministerul -, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 67 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul legal prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei de timbru.
În temeiul art. 32 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 95/CR din 28.05.2009,prin care declarația de abținere formulată de doamna judecător a rămas fără obiect.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.67 din 12 noiembrie 2008 Curtea de Apel Tg-M a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului - a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul -, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat, în solidar, pârâții la plata în favoarea reclamanților și a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 5%(raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006), pentru toată perioada lucrată începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 31.03.2007, respectiv de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007), pentru toată perioada lucrată efectiv începând cu data de 01.04.2007 și până la data de 30.09.2007; a obligat, în solidar, pârâții la plata în favoarea reclamanților și a undei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007), pentru toată perioada lucrată efectiv începând cu data de 05.09.2007 și până la data de 30.09.2007; a obligat, în solidar, pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 11% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007), pentru toată perioada lucrată efectiv începând cu data de 01.10.2007 și până la data încetării stării de discriminare a reclamanților; sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prima instanță a considerat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. De asemenea calitatea procesuală MEF se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Reghin în calitate de magistrați, făcând parte din categoria personalului judiciar cu statut independent, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod. Totodată pârâții au obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale, pe seama reclamanților.
Potrivit OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art.1 din același act normativ "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
De asemenea, OG 10/2007 în art.1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președintele, vicepreședintele, președintele de secție, judecător de ICCJ, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși așadar celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Din dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, rezultă fără putință de tăgadă, faptul că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale conform OG 7/2007 și celelalte categorii de magistrați menționate anterior, există o situație comparabilă. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.304/2004 "Puterea judecătorească se exercită de ICCJ și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
În conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr.304/2004 justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: ICCJ, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii, iar potrivit art.1 din Legea nr.303/2004 "magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordini de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor". Acordarea diferențială a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
De altfel Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constitui un act de discriminare.
În contextul celor prezentate instanța a apreciat că excluderea judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, a procurorilor din parchetele aferente acestora dar și a asistenților judiciari, de la acordarea creșterilor salariale față de celelalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și a celorlalte categorii de funcționari ai statului, nu poate constitui un scop legitim, fiind încălcat principiul egalității de tratament, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor enunțate de către reclamantă fiind evident.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin M și Ministerul - și Libertăților invocând prevederile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii formulate.
Recurentul Ministerul - arătat că soluția primei instanțe este nelegală întrucât acest minister nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu se află în culpă în ceea ce privește majorările salariale pretinse neavând nicio atribuție în acest sens, nu se poate reține legitimarea procesual pasivă în cauză, motiv pentru care se solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului -.
Recurentul arată că interpretarea instanței de fond din care rezultă că reclamanții ar fi beneficiara majorărilor prev. de OG 10/2007 este eronată avându-se în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.27/2006.
Se arată că dispozițiile cuprinse în Legea nr.154/1998 au fost abrogate prin OUG nr.27/2006 iar susținerile instanței de fond sunt total nefondate.
Se arată că prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării dată de Ordonanța nr.137/2000 și în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG nr.137/2000.
În recursul declarat de DGFP M în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice și în nume propriu, se reiterează excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice arătându-se că acest minister nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții.
Se arată că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectului de buget depuse de ordonatorii principali de credite respectând procedura reglementată prin legea finanțelor publice.
Se invocă excepția lipsei calității procesual pasive a DGFP M care este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice arătându-se că nu este ordonator principal de credite și nu are atribuții în ceea ce privește elaborarea legilor bugetului de stat.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se prevederile art.304 pct.9 pr.civ. decizia nr.256 din 17 iunie 1997 Curții Constituționale și se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile formulate de Ministerul - și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M sunt fondate.
În susținerea cererilor de chemare în judecată reclamanții au invocat faptul că sunt discriminați în raport cu celelalte categorii de lucrători ai statului.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000. Aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin.1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, dar și prin decizia nr. 818/2008 ale Curții Constituționale. Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data declarării neconstituționale, dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Cu toate acestea, instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu a deciziei Curții Constituționale a admis cererea reclamanților, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Ca urmare, fără a mai fi necesar verificarea și celorlalte motive de nelegalitate invocate de pârâți, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod penal, va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a cererii reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, aspect analizat detaliat prin hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul - cu sediul în B-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.67 din 12 noiembrie 2008, Curții de Apel Tg-
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge integral acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales în Reghin-, județul M, în contradictoriu cu pârâții Ministerul - cu sediul în -, sector 5, Curtea de Apel Tg-M, cu sediul în Tg-M str.- ne.1, Tribunalul Mureș, cu sediul în Tg-M str.- ne.1, Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./23.06.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
