Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 134/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de instituțiile pârâte MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12, împotriva sentinței civile nr. 726/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură " " din B,-, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursurile sunt la primul termen de judecată, legal motivate și sunt scutite de taxă judiciară de timbru; în cadrul cererii de recurs pârâtul MIRA a solicitat judecarea cauzei în lipsă; citat intimatul reclamant cu copia motivelor de recurs nu a depus întâmpinare, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, avându-se în vedere că instituția recurentă a solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,-, județul B, a solicitat ca pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1, sector 1, și Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediul în B,- - 12, județul B, să fie obligați la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de fidelitate și prima de concediu, începând cu anul 2003 până la zi, precum și obligarea ordonatorului principal de credite la asigurarea sumelor necesare plății acestora.
În motivarea cererii, s-a susținut că, în calitate de personal contractual, este prejudiciat prin neacordarea din 2003 sporului de fidelitate și a primei de concediu, la care are dreptul în baza art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică, precum și acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În drept, au mai fost invocate dispozițiile Legii nr. 360/2002, nr.OG 38/2003 și art. 41 din Constituția României.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și vădit nelegală a cererii, pe motiv că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, iar Legea nr. 138/1999 și OG nr. 38/2003, invocate de către reclamanți, nu au aplicabilitate față aceștia.
Totodată, s-a susținut că acordarea sporurilor nu se justifică pentru personalul contractual, având în vedere faptul că atribuțiile celor care fac parte din această categorie sunt de altă natură decât cele ale polițiștilor (fila 7).
Inspectoratul de Poliție al Județului Bap recizat că reclamantul a avut calitatea de angajat al IPJ B până la data de 01.04.2008 și pentru argumentele invocate de MIRA a solicitat respingerea acțiunii (fila 21).
Prin Sentința Civilă nr. 726/21.10.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, și a obligat instituțiile pârâte să plătească reclamantului, în funcție de perioada lucrată la IPJ B, drepturile bănești, reprezentând sporul de fidelitate pe perioada 2005 - 01.04.2008 și prima de concediu pentru perioada 2003 - 2007.
A reținut în motivare că reclamantul a făcut parte din personalul contractual al Inspectoratului de Poliție al Județului B până la data de 01.04.2008.
Drepturile bănești pretinse de către reclamant, din 2003 până la zi, reprezentând sporul de fidelitate și prima de concediu, sunt prevăzute în art.6 și 37 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/10.07.2003.
Aplicarea art. 37 al. 2 privitor la prima de concediu a fost suspendată succesiv prin art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 al. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat, polițiștii fiind plătiți în limita fondurilor bugetare alocate, conform art.5 7 din OG nr. 38/2003.
Dispozițiile art. 6 privitoare la sporul de fidelitate au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004.
Instituțiile pârâte au solicitat respingerea acțiunii, susținând că, în condițiile în care atribuțiile personalului civil contractual sunt de altă natură decât cele ale polițiștilor, iar drepturile bănești cuvenite acestei categorii sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, nu de Legea nr. 138/1999 și OG nr. 38/2003, cererea reclamantului pentru plata drepturilor bănești este nefondată.
Susținerea nu poate fi primită întrucât, în conformitate cu art.1 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/10.07.2003, dispozițiile acesteia se constituie în reglementare cu caracter special.
Actele normative prin care a fost suspendată aplicarea art. 6 și 37 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003 nu au abrogat cele două articole privind sporul de fidelitate și prima de concediu, ci doar au limitat beneficiul drepturilor.
În consecință, faptul că aplicarea textelor de lege pe o perioadă a fost suspendată, iar dispozițiile de suspendare nu au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 38/2005 de către Curtea Constituțională, nu duce la concluzia că beneficiarii au pierdut definitiv dreptul de a primi sumele ce li se cuvin.
În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică, precum și acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate acestora.
Sporul de fidelitate are ca scop recompensarea salariatului pentru anii lucrați în instituție, asigurând stabilitatea personalului, iar prima de concediu contribuie la refacerea reală a capacității de muncă în timpul concediului de odihnă.
Având în vedere faptul că importanța prevenirii migrației personalului și a asigurării refacerii capacității de muncă nu pot fi puse la îndoială nici la polițiști și nici la personalul contractual, sub acest aspect este lipsită de relevanță deosebirea dintre natura atribuțiilor de serviciu ale celor două categorii din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În consecință, drepturile bănești primite pentru munca prestată în același sistem nu se justifică să fie reglementate diferit, având în vedere scopul și regimul juridic al acestora.
Concluzia de mai sus se impune și față de art. 41 din Constituție, ținând seama de faptul că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar art.53 din legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a solicitat plata drepturilor, la sporul de fidelitate se va avea în vedere faptul că în anii 2003 și 2004 acordarea acestuia nu a fost suspendată, ceea ce înseamnă că, față de data de 02.06.2008, când a fost sesizată instanța, cererea reclamantului pentru cei doi ani, este formulată după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
În consecință, instituțiile pârâte vor fi obligate la plata acestui spor începând cu anul 2005 până la data înregistrării acțiunii.
În ceea ce privește prima de concediu, aceasta este datorată pe perioada 2003-2007, neputând fi solicitată anticipat, pentru anul 2008.
Având în vedere faptul că executarea unei hotărâri judecătorești constituie obligație legală, cererea de obligare a ordonatorului principal de credite la asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor este nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și Inspectoratul de Poliție al Județului B solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii.
În motivare au arătat că drepturile bănești ale personalului contractual sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, iar nu de OG 38/2004, care se referă la salarizarea polițiștilor-funcționari publici cu statut special, sau de Legea nr. 138/1999, privind salarizarea personalului militar. De altfel această lege nu recunoaște dreptul la prima de concediu și nici la spor de fidelitate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 157 al. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Chiar dacă reclamantul exercită atribuții de serviciu în cadrul Inspectoratului de Poliție B, nu este salarizat prin OG nr. 38/2003, privind salarizarea polițiștilor, ci în baza OUG nr.24/2000.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002 polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
Reclamantul face parte din personalul contractual al IJP B, iar conform art. 6 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.
Curtea reține că nu există nici un temei juridic pentru care reclamantul să aibă dreptul la plata unei prime de concediu sau la plata sporului de fidelitate.
Acesta face parte din categoria personalului contractual, angajat cu contract individual de muncă, salarizat în baza unor legi speciale, care nu prevăd drepturile solicitate.
Este adevărat că polițiștii - funcționari publici beneficiază prin lege de aceste drepturi dar, pentru a exista discriminare este necesar ca deosebirea să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice sau analoage.
Or, în speță este vorba de categorii diferite de salariați, pentru fiecare în parte indemnizația sau salariul fiind stabilite de legiuitor în funcție de complexitatea și răspunderea funcției, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții sau de alte criterii, nefiind suficient faptul că reclamantul își desfășoară activitatea în aceeași instituție publică.
Curtea constată că rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
În mai multe decizii ale sale pronunțate în anul 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite ambele recursuri, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile formulate de instituțiile pârte INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12 și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 726/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în t o sentința civilă nr. 726/2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură " " din B,- ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//06 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
