Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1352
Ședința publică din data de 18 Martie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarat de reclamanții, și pârâții Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii și cultelor, împotriva sentinței civile nr.6162/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, lipsind recurenții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că declarate și motivate în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente.
Recurenții reclamanți, pe rând luând cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței Tribunalului Dolj, în sensul admiterii acțiunii.
Referitor la recursurile pârâților, solicită respingerea recursurilor.
Depun concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 6162/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor fiind respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " "și pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
A fost obligat pârâtul Teatrul Național să achite reclamanților sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 până la 18.11.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții sunt salariații unității pârâte, angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197/08. 02. 2006, unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării - 08.02.2006, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg.130/1996, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu le-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08.02.2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu putut fi reținută de instanța de fond nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01.09.2008, care prevede expres la art. 15 alin 3 că "la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii, stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții și pârâții Teatrul Național " " C, și Ministerul Culturii și Cultelor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Reclamanții critică sentința cu privire la modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive a, precizând că acest pârât are calitate procesuală, deoarece este ordonator principal de credite, așa cum rezultă din anexa 2, pct.25 din HG 78/2005, art.10 al.3 și art.282 lit.d din Codul muncii.
De asemenea, conform dispozițiilor OG 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, executarea acestora se realizează de ordonatorul principal de credite.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C precizează că aplicarea dispozițiilor CCM 197/2008 unic, la nivel de ramură cultură, pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice de cultură, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare.
Potrivit art.12 din Legea 130/1996, contratele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare și prin ele nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
HG 281/1993, prevede categoriile de sporuri ce pot fi acordate personalului din unitățile bugetare, iar sporul de fidelitate nu se regăsește printre acestea.
Plata acestor drepturi trebuie prevăzută în bugetul anual de venituri și cheltuieli, situație în care, pentru anii 2006-2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi.
Conform art.22 al.1 și 2 pct. a din Legea 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin motivele de recurs, susține că prima instanță admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii și Cultelor și a respins acțiunea față de acesta.
Cu toate acestea prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Teatrul național și cu, iar această soluție este nelegală și netemeinică, în sensul că trebuia admisă în parte acțiunea doar în contradictoriu cu Teatrul Național " ".
Reclamanții anexează la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi fondat recursul declarat de reclamanți și neîntemeiate recursurile declarate de pârâți având în vedere următoarele considerente:
alariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță reclamanții sunt salariații pârâtului - recurent Teatrul Național conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, contracte unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/03/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de fidelitate aflat în discuție prevăzut la art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, acest contract este, concomitent un act juridic bilateral,un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și Cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, "Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
" asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
De asemenea elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens se au în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Toate aceste argumente justifică calitatea procesuală a cu atât mai mult cu cât acesta are calitate de ordonator principal de credite conform HG nr.78/2005.
Curtea reține astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să primească sporul de fidelitate prev.de art.45, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca acest drept să fie prevăzut și în lege pentru a fi acordat, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din Legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Întrucât dreptul reclamanților de a primi acest spor s-a născut din momentul în care a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură aceștia erau îndreptățiți a primi drepturile bănești aferente acestui spor de la această dată.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr. Civilă se vor respinge recursurile declarate de pârâți și se va admite recursul declarat de reclmanți.Se va modifica hotărârea primei instanțe în parte,în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de și admiterii acțiunii și față de acest pârât.Vor fi obligați ambii pârâți la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază către reclamanți.Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.6162/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința în parte.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor și admite acțiunea și față de acest pârât.
Obligă ambii pârâți, la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, către reclamanți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursurile pârâților Teatrul Național " " C și Ministerul Culturii și Cultelor, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/16.04.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
