Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5075/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1377/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA ( fostă SC, împotriva sentinței civile nr. 1457 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(6626/2007), în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA ( fostă SC B, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 42 dosar, lipsind intimații reclamanți, G, G, ,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA ( fostă SC B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După terminarea ședinței de judecată, înaintea pronunțării soluției, se prezintă salariatul serviciului arhivă al acestei secții și atașează la dosar concluzii scrise depuse de avocatul intimaților reclamanți.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1457/10.03.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Social și Contencios Administrativ-Fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, și alții, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și C 2004-2006, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- tribunalul nu a judecat pricina;
- greșita înțelegere a ceea ce semnifică includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat prin simplă copiere în dosarele;
- nu s-a ținut cont de apărarea diferită a pârâtei, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devenind componentă în structura sa;
- zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu greutate probațională indiscutabilă ce înseamnă includerea, ca principiu, în salariul de bază a primelor, s-a dovedit un exercițiu inutil;
- se impune, de aceea, admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul inexistenței dreptului subiectiv al salariaților la acordarea primelor de Paști și C, după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, respectiv al existenței sub acest aspect a unei novații (instituție reglementată de art. 1128 pct. 1.civ.), având un efect imediat extinctiv, și anume cel al încetării existenței dreptului la plata primelor respective, cu consecința că aceste prime au devenit elemente componente permanente ale salariului de bază.
Litigiul dintre părțile prezentului proces s-a născut în legătură cu modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada 2004-2007.
Conform art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu un salariu de bază mediu pe unitate, iar potrivit art. 168 alin. 2, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Modul de interpretare al art. 168 din CCM susținut de recurentă, în sensul că (urmare a operațiunii juridice a novației ce ar fi avut loc prin acordul părților în anul 2003), în perioada 2004-2007 suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art. 168 alin. 1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art. 168 alin. 2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art. 978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce niciunul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art. 168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art. 168 alin. 2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art. 168 alin. 1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
Ca atare, teza existenței novației la care face referire recurenta nu poate fi acceptată, căci dacă s-ar proceda așa, s-ar ajunge să se considere că doar art. 168 alin. 2 din CCM a rămas în vigoare în perioada 2004-2007, iar art. 168 alin. 1 devenit lipsit de orice efecte, deși acest ultim text a rămas nemodificat în tot acest interval de timp, iar privitor la el părțile nu au încheiat nici o convenție în sensul desființării sale.
Cât privește "Nota asupra situației primelor de Paști și C, prevăzute de art. 168 din CCM al SC SA" și Hotărârea Comisiei Paritare, acestea au natura unor convenții intervenite între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă, însă nu pot produce efecte retroactiv, întrucât nu constituie convenții cu caracter interpretativ ale unei clauze pretins îndoielnice din CCM, ci unele cu caracter modificator ale unei clauze clare din CCM, ce pot crea consecințe juridice doar pentru viitor și doar dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acestora la organul competent potrivit legii.
În plus, validitatea acestor acte juridice trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către, sindicatul reprezentativ de la nivelul recurentei-pârâte.
Oricum, respectivele acte nu sunt opozabile și nu pot produce efecte în cazul acelor salariați ai recurentei care au fost concediați până la data încheierii lor. Aceste persoane nu se mai află în raporturi juridice de muncă cu recurenta și, prin urmare, nu mai sunt nici părți ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Devenind terți față de CCM, nu se poate considera că i-ar fi reprezentat valabil, astfel că acest sindicat nu putea lua nici o hotărâre în numele și interesul lor, nemaiavând un mandat valid. Din acest punct de vedere sunt relevante prevederile art. 11 din Legea nr. 130/1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, împotriva sentinței civile nr. 1457/10.03.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./27.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
