Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1378/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1378
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta prin Sindicatul Acord din Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.690 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentul Sindicatul Acord Tg-M, consilier juridic, care se prezintă și pentru reclamanta lipsă, pentru pârâta intimată DGASPC M, consilier juridic, iar pentru chematul în garanție intimat Consiliul Județean M se prezintă consilier juridic, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a mai constata că prin încheierea nr.215/CR din Camera de consiliul din data de azi 26 octombrie 2008, s-au admis declarațiile de abținere formulate de judecătorii și.
Reprezentantul recurenților depune la dosar răspuns la întâmpinare, copia deciziei civile nr.715/R/21.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, în dosarul nr-, înscrisul cu nr.818/12.09.2008 al Ministerului Sănătății Publice Autoritatea de Sănătate Publică
Reprezentantul pârâtei intimate DGASPC M, depune la rândul său adresa cu nr.80.436/08.04.2008, pentru Sindicatul "Acord"Tg.
S-a procedat la comunicarea înscrisurilor depuse la dosar la acest termen de judecată.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților susține recursul așa cum este formulat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei DGASPC M la plata despăgubirilor civile rezultate ca urmare a neacordării sporului de 50 %, pentru perioada iunie 2006 - decembrie 2007, și pentru viitor, precum și la acordarea unui concediu de odihnă suplimentar de 3 zile. Precizează faptul că într-o speță similară s-a admis acțiunea la nivelul sistemului sanitar, sens în care a depus decizia civile nr.715/R/21.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg-
Reprezentantul pârâtei intimate DGASPC M, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Declară că în cauză este aplicabilă excepția prematurității introducerii acțiunii cu privire la plata sporului de 50 % pentru condiții deosebit de grele, susține întâmpinarea depusă la dosar. Subliniază faptul că acest spor nu este prevăzut în decizia de angajare, decizie ce nu a fost atacată, nefiiind deci respectată procedura administrativă prealabilă, iar reclamanta recurentă nu face parte din categoria personalului menționat în Anexa 2 la Ordinul nr.721/2005.
Reprezentanta chematului în garanție intimat Consiliul Județean M, cere respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Declară că nu sunt aplicabile personalului din unitățile de asistență socială, sporul pentru condiții deosebit de grele, prin activitatea pe care o desfășoară reclamanta recurentă, nu intră în contact du asistații.
In replică reprezentantul recurenților declară că la numai doi ani după angajare recurenta reclamantă s-a îmbolnăvit de TBC.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.690 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Mureș, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu cu privire la petitele privind plata sporului de 50% pentru condiții deosebit de grele pe toată perioada în care reclamanții și intervenienții vor avea calitatea de angajați ai pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M; a respins, ca prematur introduse, petitele din acțiune și din cererea de intervenție privind plata sporului de 50% pentru condiții deosebit de grele pe toată perioada în care reclamanții și G A și pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, petite formulate de reclamanții și G A și intervenienții și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M; a respins, ca nefondate, restul pretențiilor formulate de reclamanți și intervenienți, în contradictoriu cu pârâta; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității invocată de pârâtă, tribunalul a considerat-o întemeiată reținând că reclamanții și intervenienții nu au formulat vreo contestație vizând neacordarea sporului pentru condiții deosebit de grele de 50% din salariul de bază, conform art.27 din HG 281/1993. Astfel, potrivit alin.1 al acestui text de lege, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit prevederilor hotărârii, este de competența consiliului de administrație, sau după caz, a altor organe de conducere similare, respectiv a organului ierarhic superior fiecărei unități bugetare.
De altfel, conform art.27 alin.2, contestațiile vor fi depuse în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, iar potrivit art.27 alin.3 organele prevăzute la alin.1 vor lua măsuri de soluționare a contestațiilor în termen de 30 de zile iar art.27 alin.4 prevede că împotriva măsurii unității de modificare unilaterală a salariilor stabilite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, cei interesați se pot adresa cu contestație la judecătorie, în termen de 30 de zile de la data când au luat la cunoștință de acestea.
S-a reținut că potrivit art.8 alin.1, lit.a din HG nr.281/1993, sporul pentru condiții deosebite de periculoase se acordă personalului din leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, sporul fiind de 50 - 100% din salariul de bază. Potrivit art.8 alin.2, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare, se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familie.
Astfel, în cauză reclamanții și intervenienții nu au formulat contestație conform art.27 din HG nr.281/1993 și nu au fost expertizate locurile lor de muncă conform prevederilor legale menționate anterior.
Așadar tribunalul nu a putut reține susținerile reclamanților și a intervenienților în sensul că li s-ar cuveni acordarea sporurilor conform anexei 2 lit.A pct.6 din Ordinul nr.721/2005 întrucât aceste prevederi legale se referă la personalul medico sanitar de specialitate din compartimentele paraclinice și auxiliar sanitar din secțiile sau compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiți bolnavi de și din laboratoarele ce deservesc aceste paturi, ori reclamanții au funcția de consilier juridic respectiv inspector de specialitate cu studii juridice iar intervenientele au funcția de operator de calculator, respectiv secretar.
Față de cele reținute, mai sus, tribunalul a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu cu privire la petitele privind plata sporului de 50% care s-au respins ca prematur introduse.
Astfel, cu aceste petite au fost respinse, pe cale de consecință tribunalul a respins ca nefondate restul pretențiilor reclamanților și intervențiilor privind obligarea pârâtei la suplimentarea perioadei legale de concediu anual cu încă trei zile întrucât acest drept se cuvenea conform art.57 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 doar salariaților care își desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite.
De asemenea, fiind respinsă acțiunea principală și cererea de intervenție, pe cale de consecință instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Consiliului Județean
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta prin Sindicatul Acord Tg-M care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Sindicatul ACORD Tg-M în numele și pentru membrul de sindicat a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.690 din 22 aprilie 2008 Tribunalului Mureș, solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.6 pr.civ. întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra unui fapt care nu s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea se invocă prevederile art.304 pct.7 pr.civ. arătându-se că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Se susține că acțiunea reclamanților este o acțiune în pretenții prin care aceștia au urmărit realizarea unui drept recunoscut de lege dar nerecunoscut de pârâtă.
Se arată că din înscrisurile existente la dosar se poate constata că reclamanta are atribuții în efectuarea controalelor inopinate la toate centrele care se află în subordinea DGASPC M, controale ce presupun contactul direct cu asistații aflați în ocrotire în aceste centre.
Se invocă astfel prevederile art.304 pct.9 pr.civ. susținându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Referitor la fondul cauzei se arată că DGASPC Mar ecunoscut aplicabilitatea prevederilor hotărârii nr.281/1993. În urma acestei recunoașteri și asumării angajamentului de către conducere de a depune eforturi în vederea demarării procedurilor de acordare a sporului de 50% salariaților care vin în contact cu persoana cu handicap neuropsihic și alte boli, s-a stins punctul nr.1 aflat pe ordinea de zi a concilierii.
Se arată că în opinia recurentei nr.281/1993 își răsfrânge aplicabilitatea și în ceea ce privește structurile din cadrul DGASPC
Se învederează faptul că prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă nr.1 la nivel național pentru anii 2005-2006, nr.710/2006, s-au unificat ramurile sănătate și asistență socială sub același cod grupa 85, urmând ca prin această modificare să-și primească aplicare reglementările din domeniul sanitar și în cel al asistenței sociale.
Se arată că reclamanta se află într-o situație de discriminare evidentă conform art.1 alin.2 lit.e (i) din OG 137/2000 și ca urmare se solicită admiterea recursului declarat.
În întâmpinarea depusă de DGASPC M se solicită respingerea recursului arătându-se că în cauză nu sunt incidente prevederile de nelegalitate ale art.304 pct.6 pr.civ. în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui fapt care nu s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Se arată de asemenea că, sporul de 50% nu a fost acordat niciodată recurentei și de altfel aceasta nici nu a solicitat conducătorului unității acordarea acestui spor de 50% în temeiul prev.art.8 alin.1 lit.a din nr.281/1993.
Se susține astfel că recurenta avea posibilitatea solicitării acestui drept iar în temeiul prev.art.27 din nr.281/1993 să conteste în mod legal și în termen legal decizia de neacordare a dreptului dar nu a făcut-o astfel în cât acțiunea este prematur introdusă nefiind respectată procedura administrativă.
Intimata susține că Ordinul 721/2005 al Ministerului Sănătății a stabilit că sporul pentru condiții deosebite de periculoase, condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizarea a locurilor de muncă iar această procedură administrativă nefiind parcursă a condus la respingerea ca prematură a acțiunii în mod justificat se susține de către prima instanță.
Se susține că este inadmisibil și petitul privind suplimentarea perioadei legale de concediu anual de odihnă a recurentei cu încă trei zile întrucât acest drept se cuvine conform art.57 alin.2 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 doar salariaților care-și desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite.
În întâmpinarea formulată de Consiliul Județean M se solicită respingerea recursului formulat arătându-se că hotărârea atacată este temeinică și legală. Mai exact se susține că motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 pr.civ. nu este incident în cauză întrucât excepția prematurității este considerată în literatura juridică alături de alte excepții de fond un mijloc procesual făcând parte din acțiune de regulă aparținând pârâtului prin care acesta fără a aborda fondul litigiului, pune în discuție condițiile formale ale judecății sau condițiile de exercitare a dreptului la acțiune.
Se arată că instanța a unit excepția prematurității introducerii acțiunii cu fondul apreciind în conformitate cu art.137 alin.2 pr.civ. că pentru soluționarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Ca urmare se arată că în aceste condiții nu se poate reține că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut și admițând excepția prematurității a respins ca prematur introduse petitele din acțiune și din cererea de intervenție.
Referitor la celelalte două motive de recurs respectiv art.304 pct.7 și 9.pr.civ. se arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pentru că nu arată care sunt acele motive contrare sau străine de natura pricinii, de natură să ducă la modificarea hotărârii după cum nu precizează nici în ce constă lipsa de temei legal a hotărârii, ori aplicarea sau interpretarea legală a legii cu ocazia pronunțării hotărârii.
Se arată de asemenea că din analiza integrală a textului 281/1993 care stabilește categoriile de sporuri care pot fi acordate salariaților din instituțiile bugetare reiese cu claritate faptul că în cazul sporurilor reglementate aici se precizează locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea completă a sporului și condițiile de acordare, se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice locale cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și a Ministerului Finanțelor, concluzionând că aceste dispoziții nu sunt aplicabile personalului din unitățile de asistență socială.
Referitor la petitul 2 al acțiunii, mai exact la suplimentarea cu 3 zile a concediului anula de odihnă pentru activitate desfășurată în condiții deosebite se arată că acestea sunt reglementate de 250/1992 iar art.18 din acest act normativ reglementează concediul de odihnă suplimentar de 3-10 zile pentru salariații care prestează munci grele, periculoase, vătămătoare, iar existența acestor condiții deosebite se face pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății și din care rezultă depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a muncii. Ca urmare se solicită în concluzie, respingerea recursului declarat.
La dosarul de recurs s-a depus și un răspuns la întâmpinare de către recurentă la care s-a anexat procesul verbal de conciliere încheiat la 1 iulie 2006 cu ocazia concilierii conflictului de interese intervenit la DGASPC M între salariații instituției reprezentați de Sindicatul ACORD Tg-M și conducere, înregistrat la cu nr.3693/48 din 26 mai 2006.
Examinând recursul formulat prin prisma prevederilor art.304 pr.civ. precum și a motivelor de recurs invocate se constată că este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele considerente:
Este indiscutabil faptul că reclamanta avea posibilitatea dar și obligația de a solicita conducătorului unității la care era angajată acordarea sporului de 50% invocând ca temei legal art.8 alin.1 lit.a din nr.281/1993, dar nu a procedat în acest sens. Ca urmare, nerespectând această procedură administrativă și adresându-se direct instanței de judecată fără a aștepta un răspuns de la conducerea unității la o cerere pe care ar fi formulat-o și al cărui răspuns l-ar fi putut contesta instanța de fond în mod întemeiat a respins acest petit ca prematur introdus.
Ca urmare criticile referitoare la acest petit se resping ca nefondate, instanța de fond invocând temeiurile legale prevăzute de 281/1993 aplicabile în speță.
În ce privește suplimentarea concediului de odihnă cu încă trei zile pentru condiții vătămătoare de muncă, instanța constată că aplicarea 281/1993 de către instanța de fond s-a făcut în mod temeinic avându-se în vedere prevederile art.5 alin.2 care prevede că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă.
Conform art.8 alin.2 din același act normativ, stabilește categoriile de personal și mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Ca urmare art.18 din 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare republicată, cu modificările și completările ulterioare precizează că concediul de odihnă suplimentat între 3 și 10 zile se acordă salariaților care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiții stabilite conform Legii nr.31/1991.
Art.21 din același act normativ stabilește că durata efectivă a concediului suplimentar de odihnă se acordă de către Consiliul județean în baza criteriilor și determinărilor făcute potrivit Legii nr.31/1991.
Întrucât în speța dedusă judecății nu s-au respectat dispozițiile art.3 din legea nr.31/1991 care stabilește că existența condițiilor deosebite. se stabilește pentru fiecare unitate de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecția muncii pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății din care să rezulte depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a muncii.
În cazul de față neexistând o astfel de determinare a condițiilor vătămătoare de muncă se va respinge ca nefondată solicitarea reclamanților de a li se acorda concediul de odihnă suplimentar. Este adevărat că în Codul muncii se prevede așa cum susține recurenta, că există posibilitatea acordării concediului de odihnă suplimentar fapt necontestat de altfel, dar cu îndeplinirea expresă a condițiilor stabilite de legiuitor pentru acordarea acestui spor.
Este indiscutabil că a avut loc un proces verbal de conciliere care a și fost depus la dosarul cauzei, ceea ce atrage odată în plus obligația recurentei de a se adresa în principal, conducătorului unității cu o cerere pentru soluționarea petitlelor formulate pe calea acțiunii în justiție, răspunsul putând fi contestat printr-o acțiune formulată în fața instanțelor judecătorești, deci cu alte cuvinte respectarea procedurii administrative sau prealabile, înainte de a se ajunge la soluționarea pe cale juridică a conflictului dintre părți.
Așa fiind, se va constata că hotărârea atacată este ferită de criticile formulate, cu precizarea că în ce privește art.304 pct.6 pr.cvi. invocat de către recurentă a fost invocat în mod nefondat, instanța procedând la unirea excepției de prematuritate cu fondul cauzei, procedeu juridic folosit și recunoscut de teoria și practica juridică astfel încât nu fac justificate criticile recurentei sub acest aspect față de hotărârea atacată.
În ce privește art.304 pct.7 pr.civ. se arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii fără a arăta sau a preciza care sunt acestea, instanța de recurs respingând și criticile aduse în acest sens hotărârii pronunțate.
Ca urmare, se va menține hotărârea judecătorească atacată și se va respinge ca nefondat recursul declarat de Sindicatul ACORD în numele și pentru membrul de sindicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul ACORD cu sediul în Tg-M,-, în numele și pentru membrul de sindicat, împotriva sentinței civile nr.690 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
05.11.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
