Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1381
Ședința publică din 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 937 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - pârâți TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, și intimații - reclamanți, -, R, intimata - intervenientă, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Galați,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.937/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, a, -, -, -, R, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților câte 1050 lei reprezentând echivalent recompense primite de către un angajat al în cursul anului 2008 cu ocazia Zilei Justiției, și Cului, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamanții (pentru minora ), (pentru minorii, ), (pentru minorul ), - (pentru minorii - și ), - (pentru minora ), (pentru minorul ), (pentru minorul ), (pentru minora ), (pentru minorul -A), (pentru minorul ), (pentru minorii și ), (pentru minorii și ), (pentru minora ), (pentru minorul -), (pentru minorii și ), (pentru minorul ), (pentru minorul ), (pentru minora ), (pentru minora ), (pentru minorii și ), (pentru minora ), (pentru minora ), (pentru minorii și ), (pentru minorul ), (pentru minorul ), (pentru minorii și ), (pentru minorii și ), (pentru minorul ), (pentru minorul ), - (pentru minora I-), (pentru minorul ), (pentru minora -), - (pentru minorul ), (pentru minora ) a câte 600 lei pentru fiecare copil, reprezentând recompense primite de către un angajat cu ocazia Cului și a Zilei de 1 Iunie în beneficiul copiilor minori, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligați pârâții în solidar către reclamanta - la plata sumei de 600 lei și către reclamanta C- a sumei de 450 lei lei reprezentând echivalent recompense primite de către un angajat al în cursul anului 2008 cu ocazia Cului, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească intervenientei 1050 lei reprezentând echivalent recompense primite de către un angajat al în cursul anului 2008 cu ocazia Zilei Justiției, și Cului, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească intervenientei (pentru minorul -) suma de 150 lei reprezentând recompensă primite de către un angajat cu ocazia Cului în beneficiul copiilor minori, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 2056/121/09.04.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, -, a, -, -, -, R, -, au solicitat în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI la plata către fiecare reclamant a echivalentului primelor încasate în anul 2008 de către magistrații și grefierii detașați în cadrul, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin decizii ale Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, s-au plătit în anul 2008 câte 450 lei personalului (inclusiv grefierilor detașați) cu titlul de recompensă pentru Ziua Justiției (decizia nr. 87/2008), câte 450 lei recompense pentru Ziua copilului - l iunie (decizia nr. 85/2008), câte 450 lei premiu de C (decizia nr. 58/2008).
Au mai precizat, că deși se află în aceeași situație (categoria profesională a personalului auxiliar din justiție), grefierii detașați în au fost salarizați inegal, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nebeneficiind de aceste sume.
Chiar dacă ordonatorul de credite are posibilitatea recunoscută de lege de a acorda premii sau stimulente, aceasta nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2.
De asemenea, au susținut reclamanții că din fondul realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi în comparație cu personalul de la instanțele judecătorești, așa încât tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
În drept au invocat disp. OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
La data de 12.05.2009, s-a formulat cerere de intervenție voluntară principală de către intervenienta care a solicitat obligarea pârâților la plata acelorași drepturi salariale, respectiv stimulentele încasate în anul 2008 de către magistrații și grefierii detașați în cadrul, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În termen legal pârâta Curtea de APEL GALAȚI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A precizat că față de temeiul de drept invocat de reclamanți, prin deciziile nr. 818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și ale art. 27 lin.1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ. prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit disp. art. 131 alin.2 raportat la art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, iar acesta are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonatori secundar de credite, și președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Din acțiunea reclamanților nu rezultă care este temeiul de drept în baza căruia au fost emise deciziile președintelui invocate, prin care au fost acordate prime personalului din cadrul, iar în legislația aplicabilă în materia salarizării magistraților și a personalului auxiliar, noțiunea de "primă", este întâlnită doar în cazul primei de concediu.
Însă, din analiza dispozițiilor OUG nr. 27/2006, rezultă că pot fi acordate pe lângă drepturile salariale, și premii, ajutoare sau recompense, în condițiile art. 19 alin.1 și 29 alin.1 din OUG nr. 27/2006.
Faptul că Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care este un ordonator de credite separat, ce administrează un buget distinct, ar fi acordat în mai multe rânduri în anul 2008, din anumite fonduri asupra cărora dispune, în limitele prevăzute de lege, premii, ajutoare sau recompense personalului din aparatul propriu al instituțiilor din subordine, nu semnifică plasarea într-o situație discriminatorie a reclamanților, cărora astfel de sume le-ar putea fi acordate din alte fond, cuprinse într-un buget distinct.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
A învederat că spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual al căror cuantum este determinat potrivit legii, premiile și recompensele, depind atât de existența unor sume în fondurile din care acestea se acordă, în bugetul ordonatorului principal de credite, cât și de aprecierea pe care fiecare ordonator de credite la dispoziția căruia se află fondul o face pentru personalul din subordinea sa.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Potrivit art.137 pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, Curții de APEL GALAȚI și Tribunalului Galați.
Potrivit disp. art. 131 al. 1 și 2 din Legea Nr. 304 din 28 iunie 2004 *** Republicată privind organizarea judiciară "activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite".
Astfel, având în vedere că Ministerul Justiției și Libertăților în calitate de ordonator principal de credite, administrează propriul buget de venituri și cheltuieli, buget în care este inclus și fondul de salarii, iar Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați sunt ordonatori secundar, respectiv terțiar de credite, instanța reține că aceștia au calitate procesuală pasivă, și urmează să respingă ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Prin deciziile nr. 58/2008, 78/2008, 85/2008, 87/2008, 140/2008 și 141/2008, emise de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.1 din OUG nr. 27/2006 s-au acordat recompense pentru toți angajații din cadrul, și Scolii Naționale de Grefieri.
s-au acordat cu ocazia, Cului, Zilei de 1 Iunie și Zilei Justiției personalului sus-arătat, precum și grefierilor și judecătorilor detașați în cadrul.
Instanța a reținut, că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare existenței discriminării, între personalul care a beneficiat de aceste recompense și magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești, pentru următoarele considerente:
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție; art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, care interzic discriminările; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999), care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000, se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cauză, magistrații și grefierii detașați în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sunt beneficiarii unui salariu lunar de încadrare calculat potrivit dispozițiilor OG nr.8/2007, ca și judecătorii și personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor judecătorești.
Tratamentul diferențiat, este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, și nu poate fi reținut un criteriu prestabilit. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop, nu sunt adecvate și necesare.
În procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, principiu care cere ca derogările de la un drept individual, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit și cere concilierea principiului egalității de tratament cu obiectivele urmărite în politica de reformare a sistemului judiciar.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtului, în sensul că dispozițiile legale invocate de către reclamanți prin acțiune, au fost declarate neconstituționale, dat fiind faptul că în cauză, nu se pune problema substituirii unui act normativ cu alt act normativ sau cu norme create pe cale judiciară, ci se pune în discuție aplicarea discriminatorie a aceluiași text de lege.
Prin Decizia nr. 1325/4.12.2008 Curtea Constituțională a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Ținând seama de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul muncii.
Astfel, a dispus obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant și către intervenientă a unei despăgubiri în cuantum echivalent cu stimulentele primite în anul 2008 de către magistrații și grefierii detașați în cadrul, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație cu începere de la data acordării stimulentelor către personalul detașat în cadrul și până la data plății efective.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurenta - pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea legii, pentru următoarele motive:
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei situații de discriminare întrucât cuantumul premiilor și recompenselor nu este determinat prin lege ci depinde de existența unor sume în fondurile ordonatorului de credite Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care are un buget distinct de cel al Ministerului Justiției.
A invocat practica Curții Constituționale care a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să desființeze norme juridice instituite prin lege și de a avea în locul acestora alte norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor consacrat de legea fundamentală, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentul - pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat modificarea hotărârii pronunțată de prima instanță și respingerea acțiunii ca nefondată, în virtutea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale motivat de faptul că pretinsa discriminare nu se datorează unei culpe a sa și ar trebui soluționată în contradictoriu cu instituția care a realizat discriminarea - Președintele Consiliului Superior al Magistraturii - care este un ordonator de credite separat și care administrează un buget distinct.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare în condițiile în care salarizarea și premierea se fac din bugete separate, la dispoziția altui ordonator principal de credite.
Ar putea exista discriminare doar în cazul recunoașterii folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori ale celor recunoscute de lege.
În motivare a mai arătat că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
În primul rând acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin.1 și art. 27 din OG nr.137/2000, care au fost declarate neconstituționale, și care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele prevăzute de lege.
Prin Decizia nr.818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG 137/2000 sunt neconstituționale.
A mai criticat soluția primei instanțe sub aspectul actualizării sumei pretinse cu indicele de inflație la data plății, pentru obligația având drept obiect o sumă de bani putând fi pretinsă numai dobânda stabilită de lege iar nu și actualizarea sumelor, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, acesta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții și intervenienta au invocat o situație pe care o apreciază discriminatorie rezultând din raporturile juridice de muncă, în referire la funcțiile ocupate și modalitatea de salarizare a acestora.
Pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților îi revin atribuții în acest sens, strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a activității instanțelor de judecată și a parchetelor.
Potrivit art.131 al.2 din Legea nr.304/2004, bugetele curților de apel,ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor sunt gestionate de Ministerul Justiției și Libertăților, având calitatea de ordonator principal de credite.
Atribuții în legătură cu obiectul cauzei revin pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților ținându-se seama și de rolul său în elaborarea,coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea funcționării justiției ca serviciu public,veghind la stricta aplicare a legii,în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept (art.l al.l din nr.HG83/2005).
Ministerul Justiției și Libertăților are atribuții inclusiv în domeniul elaborării și avizării proiectelor de acte normative care privesc funcționarea justiției și gestionarea patrimoniului,pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității, fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat (art.4 din nr.HG83/2005).
Rezultă astfel atribuțiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în legătură cu obiectul prezentei judecăți, situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive, excepția privind lipsa acesteia urmând a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, referitor la susținerea că art. 21 alin. 1 și art. 27 din OG 137/2000, au fost declarate neconstituționale, curtea constată că neconstituționalitatea privește doar situația în care reclamanții ar invoca discriminarea rezultând din lege. Doar în acest caz, se reține că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ori să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, se invocă discriminarea ivită cu prilejul repartizării unor stimulente de către Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul că personalul detașat din cadrul instanțelor în cadrul acestei instituții a beneficiat de stimulente, în timp ce personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor nu a beneficiat.
Principiul de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României, vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
In speță, nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
Potrivit art. 45 din Codul muncii detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. In mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.
Pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat, dar drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea.
In consecință, pe durata detașării in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii drepturile personalului auxiliar detașat sunt achitate din bugetul acestuia, iar nu din bugetul Ministerului Justiției, ca în cazul personalului din cadrul instanțele judecătorești.
Potrivit art. 59 din Legea 317/2004:
(1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului Superior al
Magistraturii se asigură de la bugetul de stat.
(2) Bugetul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sunt cuprinse distinct în bugetul Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal de credite, care poate fi delegată secretarului general.
(4) Bugetul pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de către Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
In consecință, dacă Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât acordarea unor stimulente, în limita sumelor prevăzute în buget pentru acest scop, acestea nu pot fi distribuite decât personalului bugetat din fondurile Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu altor categorii de personal.
Acest lucru nu presupune și obligarea Ministerului Justiției și Libertăților să acorde stimulente personalului său în același cuantum, întrucât pentru stimularea personalului din sistemul justiției, sunt utilizate alte fonduri, stabilite în bugetul său, dacă este cazul.
In consecință, curtea apreciază că în speță nu există o situație de discriminare între reclamanții și intervenienta ce fac parte din personalul din cadrul Judecătoriei Galați și personalul detașat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 și art. 312 Cod de procedură civilă vor fi admise recursurile, va fi modificată în parte sentința recurată, iar în rejudecare va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție ca nefondate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 937 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr.937/5.06.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondate acțiunea formulată de reclamanții, a, R, și cererea de intervenție formulată de intervenienta .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /06.01.2010
:DC/8 ex/07.01.2010
Fond:/
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
