Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 142/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - LA SEDIUL DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.637/CM din 12 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv, recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - la sediul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, intimații-reclamanți, )., G, G, - și intimați-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitata judecata în lipsă.
Având în vedere că procedura este legal îndeplinită și s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.05.2007, reclamanții, -, (), G, G, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor, ultimul pârât în calitate de chemat în garanție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de vechime și recalcularea fondului de premiere, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează:
- pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007 spor de vechime de 25% pentru procurorii:, -, G,; spor de vechime de 20% pentru procurorii:, G; spor de vechime de 15% pentru procurorii: (),; spor de vechime de 10% pentru procurorii,; spor de vechime de 5% pentru procurorii,
- pentru perioada 01.08.2005-12.03.2007 spor de vechime de 25% pentru procurorii și;
- pentru perioada 13.03.2006-12.03.2007 spor de vechime de 25% pentru, spor de 15% pentru și spor de 10% pentru procurorii, și
- pentru perioada 14.03.2006-12.03.2007 spor de vechime de 25% pentru procurorii G și.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea 50/1996, ale OG 83/2000, /2002, OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, precum și dispozițiile art. 166 și 281 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la data de 18.06.2007, prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că Ministerul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministrul justiției, însă primul nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
La același termen de judecată același pârât a mai formulat o cerere prin care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Aad epus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței (susținându-se că, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București, potrivit art. 36 din OUG 27/2006), excepția autorității de lucru judecat (susținându-se că pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007 li s-au acordat aceste drepturi prin sentința civilă nr. 650/CM/17.11.2005 a Tribunalului Argeș ).
Asupra fondului cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii întrucât art. 33 din Legea 50/1996 a fost completat prin introducerea unui nou alineat care prevede că dispozițiile privitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică și magistraților iar acest spor de vechime în muncă nu este prevăzut de legiuitor nici în Legea 303/2004, republicată. Acest spor de vechime în muncă a fost însă reintrodus prin OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007.
Asupra susținerilor reclamanților în sensul că neacordarea sporului de vechime în muncă reprezintă o discriminare a magistraților față de alte categorii profesionale, același pârât concluzionează că acestea nu sunt întemeiate deoarece Curtea Constituțională a respins prin Decizia nr. 294/01.11.2000 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea 50/1996. Mai mult, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un tratament egal nu are o existență independentă, fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și de Protocoalele la aceasta, așa încât, acest spor nefiind un drept ocrotit și garantat de această convenție, nu se poate reține că neacordarea acestui spor ar constitui o încălcare a prevederilor convenției.
În privința capătului de cerere privind recalcularea fondului de premiere de 2%, se susține de către pârât că solicitarea este nelegală întrucât dispozițiile referitoare la premiul anual stabilesc în mod expres cuantumul acestuia, ca fiind acela al indemnizației de încadrare brute lunare.
Același pârât a solicitat și chemarea în garanție Ministerului Finanțelor Publice, urmând ca acesta să includă în proiectul de buget alocarea sumelor de bani ce reprezintă pretențiile reclamanților
Potrivit art. 137 alin. 1.pr.civilă excepțiile au fost analizate în ședința publică din data de 26.09.2007, fiind respinse ca neîntemeiate.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.637/CM din 12.10.2007 pronunțată în dosarul nr- a admis acțiunea și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime și premiul de 2% calculat în raport de acest spor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează: pentru perioada 01.01.2005- 12.03.2007 reclamanților, (), G, ,., și G; pentru perioada 01.08.2005- 12.03.2007 reclamanților și; pentru perioada 13.03.2006-12.03.2007, reclamanților, și; pentru perioada 14.03.2006-12.03.2007 reclamanților și
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această sentință, din înscrisurile depuse la dosar de către părți tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Parchetului de pe lângă Curtea de A, Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești iar prin sentința civilă nr. 650/CM/17.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 10/CV/2005, li s-au acordat acestora drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada decembrie 2001-2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin art. 12 alin. 1 din Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, republicată, s-a prevăzut că "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 15%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat în raport cu tranșele de vechime.
În urma modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 55/1993, textului de lege menționat i s-a dat următorul conținut: " persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferențiat, de asemenea, de tranșe de vechime.
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a abrogat Legea nr. 52/1991, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, instituind prin art. 31 (devenit art. 33 după republicare) reglementarea potrivit căreia "pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat tot pe tranșe de vechime în muncă.
Este adevărat că, ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art. 33 din această lege, un nou alineat, devenit alin. (3), cu următorul conținut: "Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."
În raport cu această din urmă modificare, precum și cu explicația ce s-a dat conținutului expresiei de "indemnizație de încadrare lunară" în art. 2 din aceeași ordonanță, s-a considerat că prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistrați, în conținutul căruia au fost incluse indemnizația de încadrare lunară stabilită pe funcții, potrivit nivelului instanțelor și parchetelor, precum și vechimea în magistratură, fără a se mai menționa și criteriul vechimii în muncă, s-ar fi înlăturat această ultimă componentă din salarizarea magistraților.
Ordonanța menționată a fost adoptată în temeiul art. 108 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, precum și al art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, a reținut că "principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Tot în sprijinul acestui punct de vedere, întemeiat pe dispozițiile privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, au mai fost invocate reglementările adoptate succesiv, în materia salarizării magistraților și a stabilirii vechimii acestora, în cadrul ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 177/2002 și nr. 27/2006.
De asemenea, făcându-se referire la dispozițiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, la cele ale Legii nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi precum și la dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a apreciat că magistraților, precum și persoanelor care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi nu li se mai cuvin sporuri pentru vechime în muncă din momentul modificărilor și completărilor aduse art. 33 din Legea nr. 50/1996 prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000.
Or, toate aceste dispoziții, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoriile profesionale menționate, nu ar mai fi existat temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, sunt lipsite de justificare atât timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe.
În acest sens, este de observat că Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 nu conține nicio dispoziție de abrogare a art. 31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr. 50/1996, pe care a modificat-o și completat-
De asemenea, nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea, nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în muncă.
Stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000.
Acest drept salarial, de natură personală, este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție.
Or, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, fără să se abroge însă art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale, deoarece au devenit incidente dispozițiile art. 16 alin. (3) și ale art. 295 din Codul muncii.
Mai este de observat că dispoziția din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art. 1 sau art. 9 alin. ultim, din acea ordonanță, pentru că nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară.
Așa fiind, în raport și cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din Codul muncii anterior, ce erau aplicabile cu titlu de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată de magistrați le conferea vechime în muncă pentru care trebuiau să beneficieze de sporurile cuvenite ca orice alți salariați.
Ca urmare, interpretarea sistematică a art. 31 (33) din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
A considera că puteau beneficia de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De aceea, ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
În acest sens a statuat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 asupra recursului în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC prin Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția generală a Finanțelor Publice A, recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că sentința de la fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod eronat a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de către MINISTERUL PUBLIC, încălcându-se prevederile art.60 - 63 Cod procedură civilă, privind cererea de chemare în garanție.
Pe de altă parte, între Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de o parte și MINISTERUL PUBLIC, nu există o obligație de garanție, iar faptul că ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a calculat corect drepturile bănești ale acestora, nu îi conferă acestui ordonator nici o garanție legală din partea Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul susține că este ordonator principal de credite, ca și Procurorul General al României, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților avea MINISTERUL PUBLIC, iar raporturile de muncă existau între reclamanți și acesta, fără ca recurentul să fie implicat în vreun mod.
Se susține că, în realitate, Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite.
Prin recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC, prin Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și întemeiat pe disp. art.304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă se solicită casarea sentinței de la fond și respingerea acțiunii formulate pentru existența autorității de lucru judecat.
În primul motiv de recurs se susține că instanța de fond, în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de către acest recurent, prin întâmpinare.
Se susține că, pentru perioada 1.01.2005 - 12.03.2007 există autoritate de lucru judecat, față de dispozițiile sentinței civile nr.650/CM/17.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr.10/Cv/2005, fiind aplicabile disp. art.137 Cod procedură civilă coroborat cu art.166 Cod procedură civilă, recurentul reiterând excepția autorității de lucru judecat. Se arată că, prin sentința amintită anterior s-a admis acțiunea reclamanților, cu obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada decembrie 2001 - 2004.
Se invocă disp. art.1201 Cod civil, arătându-se că ambele cereri au același obiect, solicitându-se obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând sporul de vechime în muncă, sume actualizate în funcție de rata inflației, existând aceleași părți, cu aceeași calitate, cerere întemeiată pe aceeași cauză, respectiv același temei juridic.
În concluzie, se reiterează excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 1.01.2005 - 12.03.2007, solicitându-se respingerea acțiunii pentru această perioadă, existând autoritate de lucru judecat.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală.
Se menționează că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007, pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de Stat nr.486 din 27.12.2006, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, încât acordarea ulterioară a unei sume de bani în plus, nu se justifică.
Se invocă disp. art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, susținându-se că, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, iar potrivit art.47 din aceeași lege, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Se concluzionează că, obligația stabilită în sarcina recurentului este o obligație imposibilă, având în vedere dispozițiile legale amintite, iar plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
În motivul trei de recurs se susține că în mod greșit a fost admis capătul de cerere referitor la plata premiului de 2 % calculat în raport de sporul de vechime, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești, deoarece dispozițiile referitoare la premiul anual stabilesc expres cuantumul acestuia, ca fiind acela al indemnizației de încadrare brute lunare, potrivit art.21 alin.1 din OUG nr.177/2002.
Drept urmare, solicitarea de către reclamanți a acestui fond de premiere de 2 % este inadmisibilă.
Se susține că elementul principal component al salariului magistraților îl reprezintă indemnizație de încadrare brută lunară la care se adaugă o serie de sporuri, iar anual se acordă un premiu egal cu indemnizația de încadrare brută lunară din ultima lună a anului, pentru care se face plata.
Aplicarea sporului de vechime și recalcularea fondului de premiere de 2 % nu produc o majorare indemnizației brute lunare.
Dacă s-ar efectua calculul în modalitatea solicitată de reclamanți și admisă de instanța de fond, ar fi similar cu aplicarea unui spor la un alt spor, ceea ce ar putea constitui o îmbogățire fără justă cauză.
În drept se invocă prevederile art.299 Cod procedură civilă și se cere judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acestea sunt nefondate urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 Cod proc.civilă și pentru următoarele considerente.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă se constată că acesta este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.60-63 cod proc.civilă, referitoare la instituția chemării în garanție, reținându-se că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată și în calitate de pârât și în calitate de chemat în garanție, însă prin hotărârea recurată Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat numai în calitatea de chemat în garanție să aloce fondurile necesare plății către reclamanți a acestor drepturi salariale.
Cât privește recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se constată că acesta este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod proc.civilă și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă este neîntemeiat, constatându-se că nu au fost încălcate prevederile art.137 și art.166 Cod proc.civilă, instanța de fond respingând excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurent, în mod temeinic și legal.
Este neîntemeiată susținerea recurentului, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție, constatându-se că prin încheierea din 27.09.2007 (fila 263 verso) instanța s-a pronunțat cu privire la această excepție, arătând că prin sentința civilă nr.650/CM/17.11.2005, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr.10/CM/2005, au fost acordate reclamanților drepturile bănești, respectiv prima de concediu, aferentă perioadei 2001-2004 și sporul de vechime în muncă pentru aceeași perioadă, neexistând autoritate de lucru judecat, în situația în care, prin prezenta acțiune se solicită plata sporului de vechime pe perioada 1.01.2005 - 12.03.2007 și recalcularea fondului de premiere de 2%.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, referitor la greșita obligare la plata drepturilor bănești actualizate, este de asemenea nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către recurent decât în limita anual aprobat și repartizat acestuia, însă tocmai de aceea tribunalul a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune. Numai după executarea acestei obligații de către chematul în garanție, pârâtul MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea la rândul său executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamanți.
Al treilea motiv de recurs, vizând plata premiului de 2% calculat în raport de sporul de vechime va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că instanța nu a depășit atribuțiunile puterii judecătorești.
Dispozițiile art.21 alin.1 din OUG nr.177/2002, prevăd că magistrații și personalul de specialitate beneficiază, la sfârșitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea, situație în care, în mod corect s-a dispus calcularea acestui procent de 2% din indemnizația de încadrare brută, care cuprinde și sporul de vechime, situație în care nu se poate reține o îmbogățire fără justă cauză.
Se reține faptul că reclamanții au calitatea de procurori, beneficiind de sporul de vechime în muncă, din moment ce, prin OG nr.83/2000 nu s-a dispus abrogarea art.31 (devenit art.33, după republicare) din Legea nr.50/1996, pe care a modificat-o și completat-
De menționat faptul că nici OUG nr.1777/2002, privind salarizarea nu abrogă expres prevederile art.33 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1996, de acest spor beneficiind personalul auxiliar din instanțele judecătorești, dar și magistrații, fără a se crea o discriminare și fără a se încălca principiul egalității în drepturi, cum de altfel a statuat și ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție, prin decizia nr.XXXVI/7.05.2007, asupra recursului în interesul legii.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.637/CM din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții:, -, (), G, G, G, și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/19.03.2008
Jud. fond:;;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
