Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1443/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1443
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 587/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 587/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL așa cum a fost completată.
S-a constatat că raporturile de muncă dintre părți au început în data de 01.09.2006 și a fost obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei următoarele sume reactualizate în raport cu indicele de inflație, de la data scadenței până la executarea efectivă:
- 1163 lei cu titlu de compensare a concediilor de odihnă neefectuate în anii 2007 și 2008;
- 648 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunii octombrie 2008;
- 3378 lei cu titlu de drepturi cuvenite pentru zilele de repaos săptămânal lucrate în anii 2006 și 2007;
-4541 lei cu titlu de drepturi cuvenite pentru orele suplimentare în anii 2006 și 2007.
A fost obligată pârâta să plătească la bugetul consolidat de stat contribuțiile aferente perioadei aferente perioadei lucrate de reclamantă și drepturilor salariale cuvenite acesteia.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de concediere, la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Trib. sub nr. 4270 din 10.12.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta sa fie obligată la compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2007 și 2008, în sumă totală de 1163 lei, plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna octombrie 2008 în sumă de 600 lei, plata orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal în cursul anilor 2006 și 2007 în sumă de 3378 lei, aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei să înscrie în carnetul de muncă luna septembrie 2006 cu plata obligațiilor aferente CAS, să emită decizia de concediere a reclamantei și cheltuieli de judecată.
Ulterior, la termenul din 23.01.2009 reclamanta își completează acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi întârziere de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanță până la îndeplinirea obligației de a emite decizia de concediere și comunicarea către ITM N, în vederea efectuării operațiunilor respective în carnetul de muncă. Reclamanta își completează acțiunea și în sensul că își mărește pretențiile cu suma de 48 lei, sumă ce reprezintă diferența dintre salariul de 600 lei acordat la data de 01.01.2008 și suma 648 lei salariu pe care ar fi trebuit să-l acorde pârâta, începând cu data de 01.07.2008 ca urmare a creșterii salariului minim brut pe economie. Astfel, pretențiile solicitate de reclamantă sunt în sumă totală de 5.752 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta IMPES SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Analizând probatoriul administrat în dosar, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În temeiul raporturilor de muncă intervenite între reclamanta și intimata SC SRL prin contractul individual de muncă înregistrat la ITM N sub nr.63045 din 09.10.2006 și a actelor adiționale încheiate ulterior, petenta a fost angajată în funcția de vânzătoare la punctul de lucru din P N, La data de 22.10.2008 administratorul societății pârâte a dispus desființarea punctului de lucru și predarea spațiului către Administrarea Pieței, dată la care s-a efectuat și inventarierea gestiunii reclamantei. Ca urmare a acestui fapt reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu, motiv pentru care pârâta i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, începând cu data de 13.03.2009.
Instanța a reținut că reclamanta ți-a îndeplinit obligațiile pe care le avea față de pârâtă, însă aceasta refuză să-i achite drepturile bănești ce derivă din raportul de muncă ce la avut cu reclamanta, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune solicitând obligare pârâtei să înscrie în carnetul de muncă luna septembrie 2006 cu plata obligațiilor aferente, plata reprezentând salariu aferent lunii octombrie 2008, plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal si a orelor suplimentare efectuate în cursul anilor 2006 - 2007 și compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate în anii 2007 și 2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind data angajării reclamantei la societatea pârâtă, instanța constată că aceasta și-a desfășurat activitatea începând cu data de 01.09.2006, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Notele de recepție semnate de reclamantă în luna septembrie 2006. Față de aceasta instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei cu plata obligațiilor către bugetul de stat aferente acestei luni.
Având în vedere faptul că reclamanta nu și-a efectuat concediul de odihnă în anii 2007 - 2008 și nici nu a primit o compensare pecuniară în acest sens,fapt recunoscut de altfel și de către pârâtă, instanța a admis acest capăt de cerere conform dispozițiilor art.141 alin (4) din codul muncii, care prevede că este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Conform dispozițiilor aceluiași act normativ, dreptul la concediul de odihnă este stabilit proporțional cu munca prestată intr-un an calendaristic, compensarea în bani se cuvine tot pentru aceiași perioadă, respectiv pe măsura timpului în care s-a prestat munca.
În consecință, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la plata indemnizațiilor de concediu de odihnă neefectuat aferent anului 2007 suma de 598 lei și suma de 565 lei aferentă anului 2008.
Astfel Tribunalul a obligat pârâtă la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlul mai sus arătat, în sumă totală de 1163 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Din Actele adiționale la, depuse la dosar reiese ca salariul de bază brut lunar al reclamantei a fost majorat astfel; de la data de 01.10.2008 cu 600 lei (102) și de la 01.11.2008 cu 650 lei (103).
Or, în temeiul nr.HG1051/2008 salariul de bază minim pe economie a fost stabilit la 540 lei pe lună începând cu data de 1 octombrie 2008, iar conform art. 40 alin 1 lit. a pct. 2 din CCM la nivel Național, pentru muncitorii calificați se aplică coeficientul de 1,2, conform calculului prevăzut de aceste acte normative, reclamanta trebuia să beneficieze în luna octombrie 2008, de un salariu în cuantum de 648 lei.
Astfel, instanța a constatat că reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 48 lei din salariul cuvenit pe luna octombrie 2008, obligat unitatea pârâtă la plata acestei sume cu titlu de drepturi salariale, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește drepturile cuvenite pentru zilele de repaus săptămânal în care reclamanta a lucrat în anii 2006 și 2007, totalizând suma de 3378 lei, instanța a admis acest capăt de cerere deoarece conform dispozițiilor art. 132 din Codului muncii, salariații a căror repaus săptămânal a fost suspendat au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2), din același act normativ. Ca urmare a faptului că pârâta nu a făcut dovada plății acestor drepturi bănești cuvenite reclamantei și așa cum reiese din înscrisurile depuse de aceasta la filele 157 - 168 la dosar, instanța a constatat că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică în anii 2006 și 2007.
Pentru aceleași considerente de fapt instanța a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4541 lei reprezentând orele suplimentare lucrate de reclamantă în anii 2006 și 2007, conform dispozițiilor art. 119 și art. 120 din codul muncii.
Pe cale de consecință instanța a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 3378 lei cu titlu de drepturi cuvenite pentru zilele de repaus săptămânal și suma de 4541 lei, reprezentând orele suplimentare lucrate de reclamantă în anii 2006 și 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de considerentele ce preced, instanța a obligat pârâta la plata contribuțiilor către bugetul consolidat de stat, pentru toată perioada lucrată de reclamantă și la drepturile salariale cuvenite acesteia.
Referitor la obligarea pârâtei de a emite decizia de desfacere a contractului de muncă, precum și plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi întârziere de la comunicarea hotărârii de către instanță și până la îndeplinirea obligației de emitere a deciziei, instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere, motivat de faptul că decizia solicitată a fost emisă sub nr. 22 din 13.03.2009 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei, depusă la dosar la fila 117. Totodată respinge și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nedovedite.
Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, și a obligat unitatea pârâtă la plata drepturilor bănești cuvenite.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SRL, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- greșit s-a reținut că raporturile de muncă au început la 01.09.2006, în realitate fiind vorba despre 01.10.2006;
- în ce privește suma datorată cu titlu de compensare a concediilor de odihnă neefectuate în 2006 și 2007, nu s-a avut în vedere că numărul acestora era de 21, și nu de 24;
- greșit s-au admis capetele de cerere având ca obiect " drepturi cuvenite pentru zile de repaus săptămânal și pentru ore suplimentare" întrucât nici un moment conducerea societății nu i-a cerut să lucreze suplimentar și nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 117 - 120 codul muncii;
- eronat s-a acordat suma de 648 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunii octombrie 2008.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urmei unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a disp.art. 304, 3041, 312 cod pr.civilă Curtea reține următoarele:
Contractul individual de muncă este un contract consensual, dat fiind faptul că simplul acord de voință este suficient pentru încheierea valabilă a contractului.
Forma scrisă, așadar, este necesară ad probationem, nu însă și ad validitatem.
In speță, înscrisurile aflate la dosarul de fond ( filele 134 - 135, 1542, 148, 150, 154) fac dovada că intimata - contestatoare și-a desfășurat activitatea în cadrul societății recurente începând cu 01.09.2006.
Incheierea în formă scrisă era obligația care-i revenea angajatorului și instanța reține că recurenta nu își poate invoca propria culpă în neîncheierea acestuia începând cu 01.09.2006, ci cu o lună mai târziu.
Primul motiv de recurs va fi astfel înlăturat.
Referitor la motivul de recurs ce vizează compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate în 2007 și 2006 - în speță sunt incidente dispozițiile art. 140(2) din codul muncii - care prevăd că - "durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și acordată proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic".
Ori, contractul colectiv de muncă la nivel national- art. 56(2) prevede că" durata acestuia este de 24 de zile lucrătoare ", dispoziții care sunt în concordanță cu cele ale contractului individual de muncă - ( fila 7 dosar fond) în care la litera Concediul se stabilește că " durata concediului anual de odihnă este de24 zile lucrătoare". Urmează a fi așadar înlăturate susținerile recurentei referitoare la faptul că prima instanță ar fi luat în considerare în mod greșit 24 zile de concediu, și nu 21 cum ar fi fost corect.
O altă critică a recurentei a vizat drepturile cuvenite pentru zilele de repaus săptămânal și ore suplimentare.
Recurenta nu contestă faptul că intimata - contestatoare ar fi prestat muncă în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, dar încearcă să acrediteze ideea că ar fi fost efectuată fără a fi fost solicitată. Această susținere va fi înlăturată. Pe de o parte, faptul că administratorul societății recurente a lucrat în străinătate în toți acești ani nu duce la concluzia că activitatea în cadrul societății nu s-a mai desfășurat în tot acest timp, iar pe de altă parte disp.art. 117 - 118 codul muncii nu fac vorbire despre vreo cerere scrisă a angajatorului, ci de" o solicitare" a acestuia. În plus, se reține că a existat și acordul salariatului, atâta timp cât acesta s-a aflat la sediul societății și și-a desfășurat activitatea așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar ( bonuri fiscale ).
Curtea mai constată că regula stabilită de art. 119(1) codul muncii este aceea că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite. Dar, atâta timp cât angajatorul - recurent nu a făcut dovada că intimata - contestatoare ar fi beneficiat în luna următoare efectuării muncii suplimentare de compensații prin ore libere plătite așa cum prevede art. 120 codul muncii - corect prima instanță a admis capetele de cerere privind obligarea la plata sumelor reprezentând drepturi cuvenite pentru zile de repaus suplimentar și ore suplimentare.
Este însă întemeiat motivul de recurs ce vizează " drepturi salariale aferente lunii octombrie 2008".
Conform actului adițional nr. 110/01.10.2008 cuantumul salariului de bază brut al intimatei - contestatoare s-a modificat de la 600 lei la 650 lei.
Prin precizările aflate la dosarul de fond - fila 24 - contestatoarea a solicitat pentru luna octombrie 2008 plata unei diferențe de 48 lei. Curtea concluzionând așadar că ea nu contestă că ar fi primit salariul de 600 lei, ci e nemulțumită doar de neplata acestei diferențe.
Si chiar dacă aceasta ar fi avut dreptul la o diferență de 50 lei ( 650 - 600 lei) instanta nu poate trece peste principiul disponibilitatii, atâta timp cât aceasta a precizat expres la 23.01.2009 ( fila 24) că solicită doar diferența de 48 lei.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă, va fi admis recursul, modificată în parte sentința recurată în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei cu titlu de diferență de drepturi salariale aferente lunii octombrie 2008 suma de 48 lei, în loc de 648 lei - actualizată cu indicele de inflație; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta cu sediul în com., sat, jud. N împotriva sentinței civile nr. 587/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă 587/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei cu titlu de diferență drepturi salariale aferente lunii octombrie 2008 suma de 48 lei, în loc de 648 lei, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/5 ex.
30.11.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
