Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu Niculina Țiț
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1015 C din 07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, de către recurentul-pârât Ministerul Justiției, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 1015/C/2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, I, și au fost obligați pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 1700 lei, cu titlu de despăgubiri în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data executării efective, reprezentând stimulentele acordate prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/15.12.2005.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării despăgubirii și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, și.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.4555/103 din 28.09.2007 reclamanții, I, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate discriminarea cauzată de prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/l 5.12.2005, anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri în sumă de 1700 lei pentru fiecare, reprezentând echivalentul stimulentelor acordate personalului din sistemul justiției în luna decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor.
În motivare reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a dispus, având în vedere apropierea sărbătorilor de iarnă, acordarea, în luna decembrie 2005, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, pe baza criteriilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului justiției nr. 2404/C/23.08.2004. Astfel, pentru personalul instanțelor judecătorești s-a stabilit o valoare individuală medie diferențiată pe categorii de personal, respectiv 500 lei pentru consilierii de reintegrare socială și supraveghere, 900 lei pentru funcționarii publici, 500 lei pentru personalul contractual și 1700 lei pentru judecători, însă numai pentru cei cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Reclamanții au menționat că prin aceste dispoziții s-a aplicat un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești întrucât, deși prevederile menționate mai sus au fost aparent neutre, în realitate i-a dezavantajat, nefiind justificate obiectiv de un scop legitim, metoda de atingere fiind inadecvată.
Au mai arătat că justificarea acestei măsuri, astfel cum reiese din cuprinsul Adresei nr. -/2005, emisă de Direcția pentru Resurse Umane și Relații cu Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Financiar Contabilă, comunicată curților de apel, este subiectivă și arbitrară în raport de criteriile stabilite în mod limitativ, întrucât judecătorii cu o vechime de 0 - 3 ani cu greu pot fi evaluați conform acestora.
În continuare s-a menționat că pârâtul Ministerul Justiției nu a ținut cont la emiterea Adresei nr. -/2005 nici de faptul că la colectarea sumelor din fondul cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistem, prevăzut de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, au contribuit și contribuie toți judecătorii, indiferent de vechimea în funcție și de indemnizație, și nu doar cei cu o vechime de 0 - 3 ani.
Tot astfel s-a arătat că nici scopul urmărit prin luarea dispozițiilor incriminate nu a fost legitim iar metoda de atingere inadecvată. Reclamanții au învederat că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat deja că situația creată prin aplicarea Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 este discriminatorie, invocând în sprijinul cererii lor practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, au arătat că acesta are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002.
n dovedire, reclamanții au depus Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind solicitată judecata în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea sa, pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, în esență, următoarele:
- nu există un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori a altui salariat din sistemul justiției de a primi stimulente anuale, urmând ca în viitor repartizarea acestora să se realizeze și în favoarea altor categorii ce nu au fost incluse în Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005;
- stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite judecătorilor, cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, ordonatorul de credite având posibilitatea de a apela la criterii pe care le apreciază că ar corespunde obiectivelor generale, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. 1 din Normele Interne, optând în anul 2005 pentru categoria judecătorilor cu vechime de până la 3 ani;
- în ceea ce privește actualizarea sumelor pretinse, art. 1088 cod civil prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
În final ambii pârâți au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este întemeiată. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a dispus, avându-se în vedere aproprierea sărbătorilor de iarnă, din luna decembrie 2005, acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, în baza mai multor criterii, enumerate în mod limitativ. S-a stabilit astfel o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, respectiv 500 lei pentru consilierii de reintegrare socială și supraveghere, 900 lei pentru funcționarii publici, 500 lei pentru personalul contractual și 1700 lei pentru judecători, însă numai pentru cei cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Procedând în acest mod pârâtul Ministerul Justiției a aplicat un tratament discriminatoriu atât între judecătorii cu o vechime de până la 3 ani și reclamanții care aveau o vechime mai mare, dar și între aceștia din urmă și celelalte categorii de personal din sistemul justiției. Astfel, deși pârâtul Ministerul Justiției a susținut că predominante în repartizarea stimulentelor au fost criteriile prevăzute în art. 4 alin. 1 din Normele interne, în realitate diferențierea a fost realizată în raport de vechimea în funcția de judecător de până la 3 ani. Ori, un astfel de magistrat nu poate fi evaluat obiectiv din perspectiva criteriilor invocate, deoarece nu este posibilă aprecierea unor rezultate meritorii în activitatea unui judecător debutant, și nici acordarea de calificative dacă are o vechime mai mică de un an. Cu atât mai puțin se poate vorbi despre complexitatea sarcinilor îndeplinite de un judecător stagiar, dacă se au în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 modificată care prevăd că acesta poate soluționa numai anumite categorii de cereri și procese.
Tratamentul discriminatoriu instituit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, astfel cum s-a reținut și în Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamanți.
Procedând astfel s-a adus atingere principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale,"instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Totodată, tribunalul a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora"reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă",cât și cele reținute de instanța de contencios constituțional care, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă.la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare.la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit alin. 2 și 4 ale art. 25 din Legea nr. 146/1997, fondul cu destinația specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției are o reglementare legală iar repartizarea lui are un caracter anual, contrar celor sus ținute de pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, întrucât art. 25 alin. 4 prevede că disponibilitățile create prin colectarea taxelor de timbru ce nu au fost cheltuite până la sfârșitul fiecărui an, se vor reporta în anul următor, în vederea distribuirii lor cu aceeași destinație, reiese că dreptul celor care fac parte din personalul din sistemul justiției, ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Normele interne, de a beneficia de aceste stimulente, indiferent de vechimea în activitate, reprezintă un premiu anual.
Caracterul de premiu anual neimpozabil reiese și din prevederile art. 5 din Normele interne, care dispun că stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj și contribuția pentru pensie suplimentară.
Tribunalul reține însă că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C din 23.08.2004 dreptul de primi stimulentele prevăzute de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 a fost transformat într-un drept salarial impozabil, ocazional, având caracterul de ajutor social limitat, din moment ce acordarea lui a fost argumentată de apropierea sărbătorilor de iarnă și a vizat un segment redus de personal.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
Acesta a criticat hotărârea pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și arătând în fapt că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
În concret recurenta a arătat că prima instanță nu a analizat care este natura stimulentelor acordate judecătorilor în temeiul dispozițiilor art.25 alin. (2,3) din Legea 146/1997 precum și criteriile acordării acestora.
Recurenta a arătat că stimulentul financiar, nu este un drept cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul și că el depinde de o mulțime de factori: existența însăși a unei sume cu această destinație; obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta, criterii de performanță apreciate ca prioritate.
Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului conferă acestui stimulent, susține recurenta un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu putem vorbi de un drept - respectiv o creanță lichidă și exigibilă.
Deasemeni, arată recurenta nu se poate vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp.
La anumite intervale de timp, se arată ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Nu poate fi vorba de practici discriminatorii, arată Ministerul Justiției, câtă vreme ulterior, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de nr.1921/C/15 decembrie 2005.
Pentru aceste considerente recurenta a solicitat ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă să fie admis recursul în sensul modificării în tot a hotărârii recurate și respingerii cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât că acordarea de stimulente financiare magistraților conform Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, constituie o discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Magistrații de la Judecătoria Piatra Neamț au formulat acțiunea de față solicitând acordarea sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectivă a plății, urmare a discriminării create prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005.
Acordarea de stimulente financiare în sistemul judiciar se fundamentează pe prevederile art.4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004.
Potrivit acestor prevederi, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultate meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale de foarte bine sau bine; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Deși criteriile astfel enumerate, ce stau la baza acordării stimulentelor, indică în esență o evaluare a activității și performanței activității prin ordinul contestat respectiv ordinul nr.1921/C/2005, fără a se motiva, se stabilește ca unic criteriu pentru acordarea stimulentelor financiare, vechimea în activitate.
Recurenta, practic în susținerea motivelor de recurs își invocă propria culpă atunci când face prezentarea noțiunii de stimulent financiar și prezintă condițiile acordării acestuia, recunoscând implicit că prin ordinul contestat, nu s-au avut în vedere criteriile stabilite prin lege, criteriu ce vizează în special performanțele obținute în activitate.
Criteriul stabilit, prin ordinul contestat, dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de trei ani și care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru acordarea de stimulente financiare și creează evident o discriminare, fapt constatat și prin Hotărârea 15/23.01.2006.
În aplicarea dispozițiilor art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană a statuat, în mod constant, că discriminarea este acceptabilă numai dacă are o justificare obiectivă și rezonabilă, ori așa cum s-a arătat prin ordinul contestat nu s-a motivat, respectiv nu s-a justificat de ce s-a stabilit ca unic criteriu pentru acordarea stimulentelor financiare, doar vechimea în activitate.
Curtea a statuat în jurisprudența sa că "egalitatea de tratament este încălcată dacă, discriminarea care urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui, nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Hotărârea 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 din OG137/2000, este în acord cu dispozițiile art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții europene în materie.
Este adevărat că în cazul stimulentelor financiare, față de criteriile prevăzute de lege nu se poate discuta de existența unei sume fixe ce se acordă angajaților cu acest titlu, însă în cauza de față constatându-se existența unei discriminări, aceasta poate fi înlăturată numai prin acordarea cu titlu de despăgubiri civile în același cuantum, în care au fost acordate stimulentele judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani și intimatelor reclamante.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1015 C din 07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu Niculina Țiț, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
25.02/12.03.2008
Președinte:Camelia Viziteu Niculina ȚițJudecători:Camelia Viziteu Niculina Țiț, Elena Pașcan
