Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1476/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5770/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1476/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1266/03.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 83606/2004, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte depune la dosar (în copie semnată pentru conformitate cu originalul), borderoul de transmitere în grup a mai multor dosare prin oficiul poștal pe adresa Tribunalului Teleorman.
Față de înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată respectarea termenului de declarare a recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2007, precum și a sumei de 533,52 lei cu titlu de daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr. 1266/03.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit rt.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2007 care are aceeași formulare, salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003 întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu a confirmat susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Tribunalul a considerat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atât timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În aceste condiții, înscrisul nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 al.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pe anii 2004 - 2007, iar conform art. 161 alin. 4 Codul muncii suma va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC SA (fostă SC SA) a declarat recurs la data de 28.05.2008, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.07.2008, sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată. Ca atare, este greșită teoria susținută de prima instanță a includerii continue a primelor în salariul de bază lunar al fiecărui salariat, cu toate că constată includerea doar pentru anul 2003.
. greșit conceptul includerii adaosurilor în salariul de bază, tribunalul a făcut un raționament greșit, plecând de la premisa nemodificării art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă după anul 2003 și ajungând la concluzia că textul nu s-a modificat pentru că părțile contractante și-au manifestat voința în sensul acordării lor în continuare. Ori, susține recurenta-pârâtă, textul nu s-a modificat dintr-o eroare umană.
Se mai arată că hotărârea interpretativă a comisiei paritare a fost înlăturată, deși interpretarea unui text are rolul de a desluși înțelesul unei redactări din trecut, fiind o operațiune retroactivă.
Susține recurenta-pârâtă că primele acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C s-au inclus în salariul de bază al fiecărui salariat astfel încât, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei în mod distinct a încetat instantaneu, primele devenind element constitutiv al salariului care se dobândesc astfel permanent. Efectul imediat e unul extinctiv pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază. În drept, această operațiune este o novație reglementată de art. 1128 pct. 1 Cod civil. Prin urmare, recurenta arată că nu mai există un drept subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Această modalitate de includere a primelor în salariul de bază a fost consacrată și în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
De asemenea, precizează recurenta-pârâtă că societatea are zeci de mii de angajați care, pe parcursul anilor 2004-2006, nu au pretins separat primele, stare de pasivitate explicată prin novația petrecută în 2003. Cu toate acestea, au fost inițiate acțiuni în instanță, speculându-se o redactare neatentă a art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2003, text preluat ca atare din Contractul colectiv de muncă al SNP SA, unde în perioada anilor 2000-2002 aceste prime s-au acordat distinct.
În fine, precizează recurenta-pârâtă că prima instanță a procedat la interpretarea clauzei neclare, contradictorie din art. 168 din contractul colectiv de muncă (alin. 1 consacră nașterea dreptului la primă, iar alin. 2 consacră stingerea dreptului, novat din primă în element constitutiv al salariului), folosind argumentul de logică juridicăper a contrario. În acest fel, s-au nesocotit dispozițiile art. 9, art. 10 și punctul 4 al anexei 2 din contractul colectiv de muncă care dispun că interpretarea clauzelor se face prin consens, prin constituirea unei comisii paritare ale cărei hotărâri au putere obligatorie pentru părțile contractante. Ori, prin documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA", se stabilește că primele au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, iar această interpretare este obligatorie și pentru instanță.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent SC SA) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2004 - 2007, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamant și respectiv în apărare de către pârâtă nu este suficient. Este de observat că reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată numai copia carnetului de muncă și a actului de identitate. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamantul face vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, nu a înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși avea sarcina probațiunii sub acest aspect, conform art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta SC SA, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă cauzei la data de 07.02.2008 la care a anexat înscrisuri în combaterea pretențiilor reclamantului, așa cum prevede art.287 Codul muncii. Între înscrisurile depuse se găsesc contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2003, înregistrat la cu nr. 9002/31.10.2003 și actele adiționale nr. 3 și 4, înregistrate la cu nr. 3078/04.05.2006 și respectiv 2115/03.05.2007, reprezentând contracte colective de muncă la nivelul unității pentru anii 2006 și 2007. De asemenea, pârâta a depus la dosar și hotărârea comisiei paritare din 6.11.2007 referitoare la interpretarea art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Pe baza acestor probe, tribunalul a hotărât admiterea pretenției dedusă judecății și, prin urmare, a dispus obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești pentru anii 2004 - 2007 către reclamant, motivând măsura luată pe art. 168 din contractele colective de muncă din această perioada, clauze asupra cărora a făcut o interpretare, și cu înlăturarea înscrisurilor emanate de la Comisia paritară constituită la nivelul unității. Ori, tocmai contractele colective aferente anilor 2004 și 2005 pentru care s-au formulat pretenții în temeiul art. 168 nu se găsesc la dosarul cauzei și nu puteau fi analizate și aplicate.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza nefiind suficient cercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel că acțiunea reclamantului ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, adică dreptul de a încasa suma de bani cu titlu de primă a încetat să mai existe. Această argumentație ar fi posibilă dacă se acceptă teoria consacrată potrivit căreia în salariul de bază se pot include anumite sporuri, care astfel își încetează existența, devenind element constitutiv al salariului.
Cât privește teoria novației, aceasta nu este fondată.
, reglementată de art.1128 Cod civil, este operațiunea juridică prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc concomitent cu una nouă. Pentru a se produce această operațiune juridică este însă absolut necesar să se nască prin acordul părților o obligație nouă, valabilă, care să o înlocuiască pe cea veche. Ori, obligația nouă despre care vorbește recurenta-pârâtă ar fi obligația angajatorului de a plăti salariatului începând cu anul 2003 un salariu de bază în care s-a inclus și prima de Paște și Este de observat însă că obligația de a plăti salariul de bază nu este o obligație nouă, existând în raporturile dintre părți și anterior, chiar dacă întinderea acesteia s-a modificat.
Cât privește teoria includerii primelor în salariul de bază, în fața tribunalului nu s-a dovedit modalitatea concretă de efectuare a cestei operațiuni. Este de observat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția nr. 46 se face mențiunea modificării salariului în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de administrație al SC SA, începând cu luna martie 2003. Această modificare a salariului trebuia analizată atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori pentru a se lămuri dacă reprezintă o executare a prevederilor art. 168 din contractele colective de muncă. Este necesar așadar a se depune la dosar de către recurenta-pârâtă a respectivei hotărâri a consiliului de administrație precum și a documentelor contabile ce au stat la baza acesteia.
Curtea, față de lipsa din dosar a actelor juridice care conțin prevederi asupra primelor de Paște și de C în perioada solicitată, consideră că litigiul nu a fost corect soluționat, raporturile dintre părți nefiind deplin lămurite. Judecătorii au obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare. În lipsa acestor probatorii, a înscrisurilor despre care fac vorbire părțile, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2007 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură, dar și documente contabile care să evidențieze operațiunea afirmată de recurenta-pârâtă în martie 2003, iar după administrarea probei cu înscrisuri, trebuie ordonată efectuarea unei expertize contabile pentru a se lămuri dacă suplimentările salariale pretinse au fost sau nu incluse în salariul de bază pentru anul 2003 și modalitatea în care a procedat angajatorul în anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1266/03.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./10.04.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
