Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8236/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1486/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5587/10.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6246/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5587/10.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
În considerente a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr.516/15.10.2004, reclamantul a fost angajat de Ministerul Integrării Europene în funcția de consilier de integrare cu un salariu de 1224 lei și un spor de vechime al cărui procent nu este precizat.
Drepturile salariale au fost negociate de către părți și potrivit clauzelor din contractul individual de muncă ce are putere de lege între părțile contractante potrivit art.969 civ. reclamantul a beneficiat de un salariu de 1224 lei.
Potrivit art.41 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Printre elementele contractului individual de muncă ce pot fi modificate în baza alin.3 din art.41 din Codul Muncii, este prevăzut și cel al drepturilor salariale.
În conformitate cu prevederile art.41 din Codul Muncii, între părți s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă la data de 01.03.2005, prin care au negociat drepturile salariale ale reclamantului la suma de 1603,10 lei.
Din conținutul actului adițional la contractul individual de muncă nu rezultă că părțile ar fi negociat și sporul de 10% solicitat.
Reclamantul a făcut dovada cu actul de la fila 8 din dosar că în data de 31.05.2006 i s-a eliberat diploma de master cu numărul 245 în specializarea drept comunitar.
Acesta, începând cu data de 08.01.2007, își desfășoară activitatea la Consiliul Superior al Magistraturii în baza contractului individual de muncă nr.63 în funcția de consilier pentru afaceri europene, beneficiind de un salariu de bază de 1198 lei, un spor de vechime de 5% și un spor pentru condiții deosebite de 15%.
De asemenea, beneficiază de o majorare cu 20% a salariului de bază și 10% pentru specializări postuniversitare.
Rezultă că din data de 01.01.2007, reclamantul a beneficiat de sporul de 10% solicitat prin acțiune pentru perioada iulie 2005 - decembrie 2007.
S-a constatat că pentru perioada 01.01.2007 - decembrie 2007, reclamantul a primit dreptul solicitat în baza clauzelor din contractul individual de muncă din 08.01.2007. Prin cererea depusă la data de 23.10.2008, reclamantul și-a restrâns obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită drepturile neacordate în perioada iulie 2005 - decembrie 2006, calculate în baza prevederilor HG nr.4/2004, a actelor depuse la dosar respectiv copii de pe contractele de muncă
Pentru perioada iulie 2005-decembrie 2006 s-au reținut următoarele:
Simpla absolvire a cursurilor postuniversitare nu determină automat acordarea sporului de 10%, ci drepturile salariate pot fi modificate în condițiile art.41 din Codul Muncii.
Acțiunea reclamantului este întemeiată și pe clauzele din contractul individual de muncă și actul adițional la contractul individual de muncă din anul 2004.
Angajatorul reclamantului potrivit, cuprinsului contractului individual de muncă și al actului adițional la contractul individual de muncă, este Ministerul Integrării Europene, și nu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, al cărui patrimoniu s-a constituit prin preluarea patrimoniului Ministerului Integrării Europene și a unei părți din patrimoniul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în baza HG nr.361/18.04.2007.
Drepturile solicitate de către reclamant sunt anterioare HG nr.361/2007. Din cuprinsul clauzelor contractului individual de muncă și al actului adițional nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat pe perioada dedusă judecății de sporul solicitat.
În situația în care reclamantul, după absolvirea studiilor postuniversitare, înțelegea să beneficieze de sporul de 10%, avea posibilitatea să solicite angajatorului Ministerul Integrării Europene includerea în drepturile salariale și, dacă i se acorda n clauzele unui act adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 4 din Codul Muncii.
Art. 2 din H G nr. 4/2004 prevede că majorarea cu până la 50% a salarului de bază pentru consilierii pentru afaceri europene se poate face în condițiile stabilite de OUG 19/2000 aprobată prin Legea 272/2003 în funcție de criteriile și în cotele procentuale stabilite, în anexa 2 sunt nominalizate criteriile și cotele procentuale potrivit cărora reclamantul trebuia să aibă experiență în specializare de minim 2 ani, pentru a beneficia de sporul de 10%. Această condiție nu este îndeplinită de către reclamant, ce a fost angajat în 15.10.2004 la Ministerul Integrării Europene, iar dreptul l-a solicitat la data de 15.11.2005. În consecință, reclamantul nu este îndreptățit să primească dreptul solicitat prin acțiunea precizată, motiv față de care s- dispus respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului recurentul consideră că hotărârea instanței de fond este greșită pentru că, prin sentința civilă nr. 5587/10.09.2008, Secția a-VIII-a a Tribunalului Municipiului Bar espins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de recurent, considerând că "în anexa 2 HG nr.4/2004 sunt nominalizate criteriile și cotele procentuale potrivit cărora reclamantul trebuia să aibă experiență în specializare de minim 2 ani pentru a beneficia de sporul de 10%. Această condiție nu este îndeplinită de către reclamant ce a fost angajat în 15.10.2004 la Ministerul Integrării Europene, iar dreptul l-a solicitat la data de 15.11.2005. În consecință, reclamantul nu este îndreptățit să primească dreptul solicitat prin acțiunea precizată, motiv față de care s-a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul precizează că dreptul la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată este prevăzut de punctul 4 din Anexa nr. 2 al HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 și nu de punctul 1 al aceleiași anexe, așa cum greșit a reținut instanța în hotărârea pronunțată.
Recurentul-reclamant arată că cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată numai pe clauzele din contractul individual de muncă și actul adițional la contractul individual de muncă din anul 2004, acestea fiind depuse la dosar în calitate de înscrisuri prin care să se dovedească că nu a fost acordat un spor la salariul de bază.
Astfel, instanța de fond a reținut greșit în hotărârea pronunțată faptul că acțiunea reclamantului este întemeiată numai pe dispozițiile din Codul Muncii, în speță fiind vorba de două legi speciale și anume OUG nr. 19/02.04.2003, respectiv HG nr. 4/2004.
Instanța de fond a reținut greșit în hotărârea pronunțată că pârâtul nu este angajatorul reclamantului, ci Ministerul Integrării Europene, neținând cont de transformarea produsă prin desființarea acestei instituții și înființarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, în conformitate cu prevederile HG nr. 3601/18.04.2007, care se subroga în drepturile și obligațiile Ministerului Integrării Europene.
Instanța de fond a reținut greșit în hotărârea pronunțată că reclamantul nu s-a adresat angajatorului Ministerul Integrării Europene cu o cerere pentru acordarea sporului de 10% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene, cerere pe care recurentul a formulat-o la data de 15.11.2005.
De asemenea, instanța a reținut greșit în hotărârea pronunțată că sporul se putea acorda prin clauzele unui act adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.4 din Codul Muncii, deși în cazul de față, sediul materiei este legea specială și anume nr.OUG19/2 aprilie 2003 prin art.3 alin.3 care prevede "un ordin al conducătorului autorității sau instituției publice".
În conținutul deliberării se folosește termenul "consilier pentru afaceri europene", în contextul în care se precizează că "reclamantului nu i s-a acordat sporul solicitat avându-se în vedere că pentru funcția de consilier pentru afaceri europene nu a existat condiție de vechime", specialitate pentru ocuparea postului". Ipoteza este vădit eronată, iar formularea necorespunzătoare, ținând cont de faptul că funcția de consilier pentru afaceri europene a fost înființarea începând cu data de 01 ianuarie 2007, ulterior aderării României la Uniunea Europeană, prin transformarea funcției anterioare, de consilier pentru integrare europeană:
- la data de 15 octombrie 2004 recurentul a dobândit calitatea de angajat al Ministerului Integrării Europene, în funcția de consilier de integrare (conform Ordonanței de Urgență nr.19 din aprilie 2003 privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, în Monitorul Oficial nr. 226 din 3 aprilie 2003);
- potrivit prevederilor art.3 alin.2 din HG nr.19 din 2 aprilie 2003 privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, publicată în Monitorul Oficial nr. 226 din 3 aprilie 2003, salariile de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin nr.HG4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare;
- prin HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 privind repartizarea numărului de consilieri pentru afaceri europene pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare/consilierilor pentru afaceri europene, Anexa 2 pct. 4 s-a stabilit că pentru specializări postuniversitare în domeniul integrării europene (cu durata de 1 an) să se acorde un spor de 10% la salariul de bază;
- în luna iunie 2005, recurentul a absolvit cursurile de master în specializarea drept comunitar, conform diplomei eliberate de Universitatea din B, Facultatea de drept;
- la data de 15.11 2005 recurentul-reclamant a solicitat Ministrului Integrării Europene aprobarea cererii de majorare a salariului de bază cu 10% în conformitate cu prevederile nr.HG4 din 08 ianuarie 2008 și a precizat că la această cerere nu a primit răspuns;
- conform prevederilor HG nr.361 din 18 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, publicată în Monitorul Oficial nr.285 din 27 aprilie 2007, patrimoniul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor se constituie prin preluarea patrimoniului Ministerului Integrării Europene și a unei părți din patrimoniul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe baza Protocolului de predare-primire ce se va încheia în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a OUG nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007;
- la data de 10 ianuarie 2008 recurentul-reclamant a solicitat Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor să îi elibereze o copie a răspunsului formulat la cererea anterioară (înregistrată cu nr.30559 din 15 noiembrie 2005), precum și plata drepturilor salariale cerute prin aceasta;
Recurentul a precizat că la această cerere a primit răspuns, prin adresa Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nr.42/01.02.2008. Conform acestui răspuns, a fost informat că "la data angajării salariile de bază ale consilierilor de integrare s-au stabilit în funcție de vechimea în specialitatea studiilor absolvite, stagii de pregătire (în curs sau finalizate), specializări postuniversitare (în curs sau finalizate), titluri științifice, grade didactice" și că "la încheierea contractelor individuale de muncă (contracte încheiate prin acordul părților) au fost analizate și luate în calcul, după fiecare caz, criteriile de majorare a salariilor de bază pentru consilierii de integrare, potrivit nr.HG4/2004".
Recurentul-reclamant consideră că acest răspuns nu este clar, nespecificând dacă i-au fost acordate drepturile solicitate prin cererile depuse, iar în cazul în care din conținutul răspunsului rezultă că aceste drepturi i-au fost plătite, nu poate să reiasă decât o soluție contrară legii, având în vedere că, la data dobândirii calității de consilier de integrare în cadrul Ministerului Integrării Europene nu avea finalizate studiile de master și implicit nu putea beneficia de prevederile nr.HG4/2004.
Astfel, recurentul a menționat că în prezent este angajat în funcția de consilier pentru afaceri europene (prin transformare din consilier pentru integrare, funcție reglementată inițial de nr.OUG 19/2003, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii) începând cu data de 1 ianuarie 2007, termen de la care își primește drepturile cuvenite prin HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 privind repartizarea numărului de consilieri pentru afaceri europene pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor pentru afaceri europene.
De asemenea, recurentul precizează că acordarea acestui drept nu este condiționată de nicio condiție de vechime, ci de dobândirea unui diplome care să ateste această calificare, fapt care s-a produs prin absolvirea cursurilor postuniversitare de master cu specializarea "Drept comunitar european", conform copiei de pe diploma eliberată de Facultatea de Drept a Universității B (anexată la dosar).
Astfel, art.3 alin. 2 al nr.OUG19/2003 prevede că " de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin HG nr.4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare".
Totodată, art.3 alin.3 al nr.OUG19/2003 prevede că "Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin, 1 și 2,prin ordin al conducătorului autoritățiisau instituției publice " astfel încât, în situația de față, un asemenea ordin nu există.
Recurentul precizează că, nici la încheierea contractului de muncă cu Ministerul Integrării Europene și nici la încheierea actului adițional la contract, nu a fost luat și nu putea să se ia în considerare sporul acordat pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene întrucât dreptul conferit prin absolvirea unor asemenea cursuri nu se născuse. Acordarea unor asemenea drepturi înainta finalizării și eliberării diplomei care să ateste absolvirea cursului postuniversitar în domeniul dreptului comunitar european nu se putea face decât prin încălcarea legii.
În ceea ce privește stabilirea relațiilor contractuale, acestea au luat naștere atât în temeiul Codului muncii, care constituie legea generală, cât și în temeiul OUG19/2003 și al nr.HG4/2004, care constituie legi speciale, ce fac derogare de la legea generală.
Astfel, salariul de încadrare de bază a fost stabilit în conformitate cu prevederile OUG19/2003 art.3 alin. 3, care echivalează drepturile salariale ale consilierului pentru integrare europeană cu cele ale consilierului diplomatic prevăzut de Legea nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe.
În acest sens, salariul de bază nu se poate negocia în funcție de vechime, așa cum se arată în cuprinsul sentinței civile nr.5587/10.09.2008 privind dosarul nr-, ci este stabilit prin prevederile legii, fiind rezultatul înmulțirii unui coeficient cuvenit funcției de consilier diplomatic, în speță 6.5, cu valoarea sectorială alocată.
Celelalte drepturi salariale sunt stabilite după calcularea salariului de bază, în conformitate cu prevederile legilor speciale amintite anterior, prin ordin al conducătorului instituției.
Acest ordin al conducătorului instituției nu există și nu poate exista atâta vreme cât recurentului nu i s-a răspuns niciodată la cererea formulată la data de 15.11 2005, prin care a solicitat Ministrului Integrării Europene aprobarea cererii de majorare a salariului de bază cu 10% în conformitate cu prevederile nr.HG4 din 08 ianuarie 2008.
De asemenea, acordarea unor majorări la salariul de bază, în cuantum maxim de 50%, conform criteriilor stabilite de nr.HG4/2004 se referă la îndeplinirea unora dintre cerințele prevăzute în anexa 2, cât și a condiției prevăzute de art.3 alin. 3 al nr.OUG19/2003 prin care se menționează "fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale."
Nicăieri în cuprinsul celor două acte normative speciale nu se condiționează obținerea dreptului solicitat în speță de condiția de vechime în specialitate, de echivalarea unor salarii, de creșterea automată a drepturilor salariale sau de bugete previzionate care nu pot fi depășite.
Astfel, cererea de chemare în judecată a pârâtului nu a fost întemeiată pe clauzele din contractul individual de muncă și actul adițional la contractul individual de muncă din anul 2004, acestea fiind depuse la dosar în calitate de înscrisuri prin care să se dovedească că nu a fost acordat un spor la salariul de bază.
Astfel, instanța de fond a reținut greșit în hotărârea pronunțată faptul că acțiunea reclamantului este întemeiată pe actele menționate anterior.
Totodată, instanța de fond a reținut greșit că dispozițiile aplicabile drepturilor salariale, în cazul de față, sunt prevederile art.41 din Codul Muncii două legi speciale și anume nr.OUG19/02 aprilie 2003, respectiv nr.HG4/2004.
Instanța de fond a reținut greșit în hotărârea pronunțata că reclamantul nu s-a adresat angajatorului Ministerul Integrării Europene cu o cerere pentru acordarea sporului de 10% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene. De asemenea,instanța a reținut greșit în hotărârea pronunțată că sporul se putea acorda prin clauzele unui act adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.4 din Codul Muncii deși în cazul de față, sediul materiei este legea specială și anume nr.OUG19/2 aprilie 2003 prin art.3 alin. 3 care prevede "un ordin al conducătorului autorității sau instituției publice".
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Cercetând recursul declarat potrivit criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și fondat a statuat prima instanță că nu există temei al pretențiilor reclamantului, câtă vreme, potrivit art. 3 alin. 2 din OUG nr. 19/2003, cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor încadrate în Corpul consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al ministerului integrării europene, or, acesta nu există în sensul în care în salariul reclamantului-recurent să fie inclus și sporul de 10% pentru specializări postuniversitare.
De asemenea, art. 2 din HG nr. 4/2004 dispune că majorarea cu până la 50% din salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene, pe baza criteriilor și în cotele procentuale prevăzute de anexa 2, "se poate face", înțelegând prin aceasta că nu se statuează imperativ asupra majorării automate, dacă sunt îndeplinite criteriile, ci se acordă posibilitatea, la latitudinea conducătorului instituției, în speță a Ministrului Integrării Europene, de a dispune sau nu aceasta.
Or, reclamantul nu s-a adresat instanței competente, cerând obligarea ministrului la emiterea unui atare ordin, invocând și dovedind că fără nicio justificare acesta nu a fost adoptat, ci s-a adresat instanței pentru litigii de muncă, ce nu se poate substitui puterii de apreciere a ministrului pentru a suplini inexistența ordinului acestuia, ci se limitează la a constata dacă există sau nu temeiul pretențiilor formulate.
Or, cum acesta nu există, potrivit celor anterior expuse, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5587/10.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6246/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./19.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
