Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1511/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1511/
Ședința publică de la 9 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de COMPANIA NATIONALA DE FERATE CFR SA, împotriva sentinței civile nr. 1191/M/30.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 3 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 9 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1191/M/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea reclamantului Sindicatul Feroviare B, iar pârâtele CFR și CFR - Sucursala B, au fost obligate, în solidar, să achite fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând ajutorul material pentru Ziua, pentru perioada 2005 - 2008, conform tabelului inclus în dispozitivul sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Salariații - membri de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtelor din cauză.
Prin prezenta acțiune aceștia solicită plata drepturilor salariale reprezentând ajutorul material pentru Ziua, pentru perioada 2006, 2007 si 2008.
În conformitate cu dispozițiile 64 din pe anii 2005-2006 si art. 65 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază, cu ocazia sărbătorilor, de C și de Ziua - 23 aprilie - de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Pretențiile reclamantului se fundamentează pe o prevedere din contractul colectiv de muncă, căreia nu i s-a dat eficiență de către pârâți având in vedere prevederile art.243 din Codul Muncii.
de cele menționate mai sus instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea, în solidar a pârâtelor, la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești reprezentând ajutorul material pentru Ziua, pentru perioada 2005-2007 în cuantumul stabilit de reclamant având in vedere faptul ca pârâtele in răspunsul la interogatoriu nu au expus nici un punct de vedere față sumele solicitate prin tabelul nominal depus la 102-107.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva hotărârii instanței de fond, a formular recurs pârâta CFR B, iar prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc.civ., se arată că nivelul salarizării la calea ferată și acordarea stimulentelor către salariați, se face ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale companiei și la prevederile legale.
Astfel, ----CFR SA a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001 fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008. Prin urmare, pentru anii 2006-2007, prin HG nr. 142/2005 și HG nr. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați, fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prev. în contractele colective de muncă sau, după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și, respectiv, cel mult 35%, în trimestrul IV din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprins în fondul de salarii aprobate.
În concret, se arată că salariații societății recurente au primit ajutoare materiale mai mari decât plafonul stabilit pentru fiecare an în parte. Totodată, prin motivele de recurs se invocă teoria impreviziunii având în vedere împrejurarea că obligația contractuală asumată e angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată e angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite. Această cauză a impreviziunii nu este imputabilă recurentei, fiind exoneratoare de răspundere în opinia acestea, deoarece evenimentul economico-financiar care determină neîmplinirea obligației nu se datorează societății.
Recursul este nefondat.
Apărarea recurentei potrivit căreia ajutoarele materiale solicitate prin acțiune au fost acordate prin cumulare cu alte drepturi salariale, nu poate fi reținută deoarece din înscrisurile depuse în probațiune coroborate cu răspunsul la întrebarea nr.12 din interogatoriul societății, rezultă că din ajutorul material cuvenit de Ziua s-a plătit doar suma de 100 lei pentru anul 2007, fiind restantă restul sumei de 307 lei precum și sumele aferente anilor 2006 și 2008.
În ceea ce privește imposibilitatea executării obligației contractuale datorită intervenirii unor evenimente economice financiare ce nu puteau fi prevăzute, Curtea reține că la data negocierii contractelor colective de muncă, pe anii 2006 - 2008, dispozițiile OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare erau demult în vigoare, astfel încât la negocierea și stabilirea tuturor drepturilor salariale cuvenite salariaților au fost avute în vedere bugetele de venituri și cheltuieli anuale adoptate cu aprobarea forurilor competente, precum și rezultatele financiare ale companiei și fondurile salariale stabilite în funcție de toate elementele prevăzute de lege.
În altă ordine de idei recurenta nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă de a fi negociat drepturi salariale cu încălcarea unor prevederi legale iar, pe de altă parte susținerea potrivit căreia, acordarea acestor ajutoare materiale ar afecta fondul de salarii, este lipsită de orice dovezi.
Prin urmare, hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, astfel încât în baza art.312 Cod proc.civ. recursul pârâtei va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ----CFR Sa B împotriva sentinței civile nr. 1191/M/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. CȘ - 14.12.09 - -
Dact. GG - 14.01.10/5 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
